ANALIZĂ Cine a fost Mihail Gorbaciov: omul care a pus capăt Războiului Rece, critic dur al lui Putin. Ce a însemnat ”doctrina Sinatra” prin care Gorbaciov a dat libertate politică țărilor satelite

Mihail Gorbaciov, fostul lider al URSS, a murit la Spitalul Clinic Central din Moscova o “lungă și grea suferință”, potrivit agenției Interfax și va fi înmormântat în cimitirul Novodevici din capitala Rusiei, alături de soția sa, Raisa, decedată în 1991.

Gorbaciov va rămâne în istorie ca politicianul care a demantelat sistemul comunist, încercând să-l reformeze. El a devenit secretar general al Partidului Comunist al URSS (PCUS) în 1985 și a fost cel care a văzut steagul roșu sovietic dat jos de pe Kremlin pe 25 decembrie 1991 și înlocuit cu tricolorul Rusiei.

Devenit membru al biroului politic al PCUS în 1979, el a devenit protejatul lui Iuri Andropov, șeful KGB și secretar general al PCUS din 1982. Andropov, care ar fi dorit ca Gorbaciov să-i succeadă, s-a îmbolnăvit și a murit repede, în 1984, urmașul său fiind un alt gerontocrat, Konstantin Cernenko. Dar nici acesta n-a supraviețuit decât un an și în sfârșit foarte tânărul (după standardele sovietice ale vremii) Gorbaciov – 54 de ani – a preluat conducerea partidului și a țării.

După un început ezitant și mai ales după catastrofa nucleară de la Cernobîl (26 aprilie 1986), Gorbaciov a introdus perestroika (reformare) și glasnost (deschidere), salutate inițial cu entuziasm de majoritatea populației, generând treptat o diminuare a cenzurii și a represiunii politice.

Dar cele mai importante și concrete schimbări au avut loc în domeniul politicii externe. Gorbaciov s-a înțeles foarte bine cu doi lideri occidentali anti-comuniști: președintele SUA, Ronald Reagan, și prim ministra Marii Britanii, Margaret Thatcher. Într-o vizită la Londra în 1984, cu an înainte de a deveni lider Gorbaciov a fost calificat de Thatcher drept “un om cu care ne putem înțelege”. În 1986 a avut primul summit cu Reagan și în 1987 a semnat un tratat de reducere a armelor nucleare cu rază medie de acțiune.

Gorbaciov a moștenit ruinătorul război din Afganistan, în termen de oameni și financiar și a acceptat în 1988 retragerea trupelor sovietice. În 1989 el a adoptat “doctrina Sinatra”, numită astfel după celebrul cântec “I’ll do it my way – Voi merge pe calea mea”, cu referire la țările comuniste din estul Europei, libere de acum să-și determine propria soartă.

Rând pe rând Polonia, Ungaria și Cehoslovacia au adoptat reforme democratice, iar Gorbaciov, aflat pe 9 octombrie 1989 în fost Germanie comunistă (RDG) care-și aniversa 40 de ani de existență, nu a acceptat intervenția în forță împotriva demonstranților anti-comuniști, ceea ce a dus la căderea Zidului Berlinului, un simbol al Războiului Rece, peste numai o lună.

Gorbaciov a avut relații foarte proaste cu liderul comunist al României, Nicolae Ceaușescu. El a avut o primire triumfală din partea populației în timpul vizitei sale la București în mai 1987 și a avut neînțelegeri majore cu Ceaușescu în timpul summit-ului Tratatului de la Varșovia de la București din 7 iulie 1989, când liderul român l-a acuzat pe omologul său ungar Miklos Nemeth că vrea să distrugă socialismul prin desființarea gardului de sârmă ghimpată de la frontiera cu Austria. La fel, Gorbaciov l-a ignorat pe Ceaușescu care o lună mai târziu cerea o intervenție militară în Polonia pentru oprirea reformelor democratice.

Pentru rolul său în încheierea Războiului Rece, lui Gorbaciov i s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace în 1990. Dar succesul pe plan extern al lui Gorbaciov a avut consecințe nedorite de acesta pe plan intern, unde mișcările de renaștere națională au dus la revendicări care mergeau până la independență, permisă de Constituția URSS. Mai întâi țările Baltice și-au declarat independența în primele luni ale anului 1991, iar mai apoi toate republicile unionale au cerut cel puțin suveranitate.

În 19 august 1991, în timp ce Gorbaciov se afla în vacanță la Foros, în Crimeea, elementele reacționare din conducerea de partid și din KGB, a declanșat un puci, punându-l pe lider în stare de arest la domiciliu.

Dar puciul s-a prăbușit în numai trei zile, mai ales datorită atitudinii de rezistență a lui Boris Elțin, ales în iunie 1991 președinte al Rusiei și acest moment a determinat sfârșitul politic al lui Gorbaciov. PCUS a fost interzis de Elțin și toate cele 15 republici unionale și-au declarat independența, iar pe 25 decembrie 1991 URSS și-a încheiat în mod oficial existența.

După 1991 Gorbaciov a devenit o figură extrem de impopulară, pe fondul situației economice precare și a sărăcirii populației, majoritatea atribuindu-i responsabilitatea pentru prăbușirea URSS și a pierderii de către Rusia a statului de supra-putere mondială. În 1996 el a candidat în alegerile prezidențiale din Rusia, obținând doar 0,5%.

Gorbaciov a fost un critic al actualului președinte al Rusiei, Vladimir Putin, pentru restrângerea treptată a drepturilor și libertăților cetățenești. Pe de altă parte el a sprijinit anexarea de către Rusia a Crimeii în 2014, din această cauză fiindu-i interzis accesul în Ucraina pe cinci ani. În același timp el și-a manifestat îngrijorarea pentru războiul din estul Ucrainei dintre separatiștii sprijiniți de Kremlin și trupele guvernului de la Kiev, criticând în același timp întărirea militară a NATO în estul Europei. Într-o stare de sănătate precară, Gorbaciov nu a luat poziție personal după invazia rusească în Ucraina. Cu toate acestea, la 26 februarie 2022, Fundația Gorbaciov emis u  comunicat în care se spune: „afirmăm necesitatea unei încetări rapide a ostilităților și a începerii imediate a negocierilor de pace. Nu există nimic mai prețios în lume decât viețile umane”.

Până la urmă, Gorbaciov a fost o exemplificare a proverbului: “Nimeni nu e profet în țara lui”. „Mă consider un om care a început reformele necesare pentru țară, pentru Europa și pentru lume”, a declarat Gorbaciov pentru agenția de presă Associated Press într-un interviu acordat în 1992, la scurt timp după ce a părăsit funcția. „Sunt adesea întrebat dacă aș fi început totul din nou dacă ar fi trebuit să repet? Da, într-adevăr. Și cu mai multă perseverență și determinare”, a spus el.

Născut pe 2 martie 1931 la Stavropol în sudul Rusiei într-o familie mixtă ruso-ucraineană, Mihail Sergheievici Gorbaciov a avut un singur copil, Irina Mihailovna Virganskaya, acum în vârstă de 65 de ani, mamă a două fiice, Xenia (42 de ani) și Anastasia (35 de ani).