Analiză: Criza energetică din Moldova și sentimentele de “unire” cu România. Cum se explică noua înțelegere între Chișinău și Tiraspol

Analiză de Dionis Cenușă pentru portalul moldovean IPN, preluată de Rador:

Criza energetică din Moldova continuă, dar dificultățile par să devină mai gestionabile pentru guvernul moldovean. Revenirea la contractul cu regiunea transnistreană (Centrala Termoelectrică de la Cuciurgan – MGRES) cu privire la furnizarea de curent permite o anumită relaxare de ordin financiar pentru guvernul Partidului de Acțiune și Solidaritate (PAS), consumatori și mediul de afaceri. De asemenea, se reduce probabilitatea unor scenarii negative legate de o eventuală înrăutățire a crizei umanitare cu implicarea cetățenilor din regiunea transnistreană.

Totodată, prin direcționarea întregului volum de gaze rusești către Transnistria, aceasta poate relansa activitatea economiei sale. Pe lângă gaze naturale, altă cedare din partea Chișinăului constă în prelungirea autorizațiilor ecologice pentru industria metalurgică poluantă transnistreană (Uzina Metalurgică Moldovenească) până la finele lui 2022. Astfel, se reinstituie status-quo-ul vechi, care era convenabil pentru ca administrația separatistă și gruparea oligarhică “Sheriff” să asigure niște condiții minime pentru a evita o revoltă anti-regim și/sau un exod din regiune.

Nu în ultimul rând, odată cu reinstituirea accesului la electricitatea produsă în Transnistria se diminuează presiunea asupra României de a spori asistența pentru Moldova. România a reușit să integreze avantajele de ordin energetic în politicile sale față de Moldova, răspunzând astfel la nivelul ridicat al simpatiilor „unioniste” în rândul cetățenilor moldoveni.

Utilitatea factorului energetic transnistrean pentru Moldova este indubitabil, dacă Transnistria achită pentru gazul consumat. Acest argument însă este parțial atât timp cât Moldova nu are acces la gaz achiziționat la prețul celui rusesc transmis integral Transnistriei (5,7 milioane m3 pe zi) pentru producția de electricitate mai accesibilă. Prețul pentru electricitatea vândută de regimul separatist este cu 17 euro per MWh mai mic decât prețul preferențial oferit de România în octombrie-noiembrie (73 euro/MWh și respectiv 90 euro/MWh). În aceste condiții, autoritățile de la Chișinău vor încerca să diminueze măcar parțial tariful la electricitate sau, ca variantă alternativă, să-l mențină înghețat pe durata iernii. Populația este deja alertată de majorările continue a tarifelor la electricitate, cea de-a patra având loc în noiembrie. Ultimele sondaje arată că prețurile înalte constituie cea mai importantă problemă cu care se confruntă populația (IRI, Noiembrie 2022 – 57%).

Deși a fost semnat în cadrul unor negocieri netransparente, contractul cu MGRES denotă faptul că Moldova are de ales dintr-un șir de dileme și a optat pentru „răul cel mai mic” (Intellinews, Decembrie 2022). Aprobarea acestui contract de către Ambasada SUA și UE prin intermediul Comunității Energetice evidențiază faptul că inclusiv partenerii externi înțeleg că Moldova depinde de regiunea transnistreană, cel puțin pe durata acestei ierni. Obiectivul pe care s-a concentrat guvernarea moldovenească este de a asigura stabilitate politică și socio-economică pe termen scurt – până în primăvara anului 2023 – când criza energetică are cele mai acute efecte.

Cedări “pragmatice”, chiar dacă în favoarea regiunii transnistrene

În final, Guvernul moldovean se pare că a cedat presiunilor rusești, lăsând-o pe regiunea transnistreană să fie beneficiarul major al tranzacției de restabilire a furnizării de electricitate. Pe scurt, Transnistria primește gazul rusesc la un preț convenabil (de două ori mai mic decât cel de pe piața spot în Europa), produce electricitate pentru propria economie și pentru export către teritoriul controlat de autoritățile constitutinaționale, primind pentru aceasta bani. În acest fel, Rusia soluționează problema supraviețurii socio-economice și politice a regimului separatist, care miza pe acest tip de tranzacție cu Chișinăul încă în luna octombrie.

Deși regiunea transnistreană beneficiază cel mai mult, guvernarea de la Chișinău câștigă timp și teren politic pentru a gestiona criza energetică cu costuri de imagine minimizate. Autoritățile moldovenești reușesc să prevină o nouă creștere a inflației în luna decembrie și ulterior în primul trimestru al anului 2023. Acest lucru înseamnă că mai puține resurse sunt alocate pentru schemele de compensații, care deja acum numără 5 miliarde de lei (245 milioane de euro). Astfel, poate scădea presiunea politică asupra guvernării, care deja se confruntă cu un nivel înalt de dezaprobare publică. Circa 30% din populație consideră că schimbarea guvernării reprezintă principala soluție pentru depășirea crizei socio-economice (BOP, Decembrie 2022). Nivelul opiniilor negative în societate este ridicat, chiar dacă guvernarea se bucură de un tratament mai degrabă favorabil din partea majorității surselor media, care se califică drept independente. Popularitatea scăzută a PAS sporește credibilitatea oponenților săi politici, care își mobilizează eforturile pentru proteste anti-guvernamentale și pregătirile pentru alegerile locale din 2023. Totodată, încercarea PAS de a substitui legitimitatea locală cu recunoașterea din partea partenerilor externi este o strategie riscantă.

Chiar dacă propaganda rusească este contracarată mai eficient decât oricând în trecut, 45.6% consideră că guvernarea PAS este responsabilă de criza energetică, iar circa 67% cred că Președintele Sandu trebuie să plece la Moscova pentru a cere un preț mai mic pentru gazul rusesc (IPP, Decembrie 2022). Deși peste 1/4 din populație vede în schimbarea guvernului o soluție pentru a ieși din impas, PAS și liderul său informal Președintele Maia Sandu știu că renunțarea la guvernul Nataliei Gavrilița nu rezolvă nimic. Or, în afară de deficiențele de rutină ale guvernării, problemele majore sunt structurale și vizează dependența economică în raport cu gazul rusesc și capacitățile de producție de energie electrică din regiunea transnistreană. Deocamdată, gazele naturale și respectiv electricitate importate din UE și respectiv România sunt de câteva ori mai scumpe decât ceea ce Moldova poate obține de la Rusia și Transnistria. Realitatea obiectivă este neplăcută pentru guvernarea de la Chișinău și contrastează cu prioritățile sale geopolitice de a se decupla de Rusia. Vulnerabilitatea Moldovei față de pârghiile energetice rusești este accentuată de continuarea atacurilor rusești împotriva infrastructurii energetice ucrainene, care lasă regiunea Odesa fără lumină în mod repetat (Meduza, Decembrie 2022). Din aceste considerente nefaste, riscând erodarea popularității, guvernarea va încerca să facă aranjamente pragmatice cu Transnistria atât timp cât se va simți în primejdie, chiar dacă condițiile înțelegerilor avantajează mai mult interesele ruso-transnistrene.

Sentimentele “unioniste” – între utilitarism și presiunea crizei energetice

În căutarea de surse de electricitate sigure, guvernul de la Chișinău a apelat în primul rând la România, care reprezintă un actor esențial pentru securitatea energetică a Moldovei. Din octombrie-noiembrie, electricitatea din România este vândută Moldovei la prețuri subvenționate și de piață. Solicitarea Președintelui Maia Sandu către România de a economisi curent pentru a putea furniza mai multă electricitate Moldovei a fost unul din ultimele demersuri, deși nu tocmai reușit, de a sensibiliza publicul și politicul român. Liderii radicali ai mișcării unioniste, precum George Simion, liderul Alianței pentru Unirea Românilor (AUR – 27 deputați în Camera Deputaților și 12 în Senatul României), au sugerat însă că România nu ar trebui să mai ajute Moldova. Opinia dată a fost dezaprobată, având o reprezentativitate limitată în cadrul politicului românesc. Deși plină de alte dezavantaje, restabilirea importului de electricitate din Transnistria scoate o parte din presiunea de pe umerii României, care continuă să asiste Moldova, dar și să prevină atacuri similare cu cele articulate de George Simion.

Chiar dacă Moldova poate gestiona criza energetică cu ajutorul României (UE și a Ucrainei), electricitatea furnizată de Transnistria nivelează așteptările exagerate din partea Chișinăului. Drept rezultat, sentimentele “unioniste” din societate sunt protejate de așteptările hiper-optimiștilor, dar și de atacurile scepticilor care posibil văd în impasul energetic din Moldova o posibilitate de a accelera proiectul de reunificare cu România.

Problemele din sectorul energetic moldovenesc și utilitatea sprijinului românesc ar putea fi una din explicațiile faptului că simpatiile unioniste se mențin între 30% și 33% (IData, Noiembrie 2022). Aceste tendințe sociologice s-ar putea păstra chiar dacă statutul de țară candidat pentru aderare la UE le poate diminua. Poziția oficială a României este complet detașată de calculele unioniștilor de pe ambele maluri ale Prutului, care consideră că incapacitatea Moldovei de a soluționa criza energetică ar fi un indiciu că reunificarea este ceva inevitabil. Apartenența României la NATO face însă ca atractivitatea unionismului să se lovească de rezistența din partea susținătorilor neutralității. Deși 54.5% se opun NATO față de 22.4% care acceptă aderarea la acest bloc militar, 41.1% susțin că neutralitatea nu ar proteja țara de agresiune externă (BOP, Decembrie 2022). Cele mai puternice instrumente de consolidare a unei imagini pozitive în Moldova aflate la dispoziția României sunt din domeniul energetic. Având în vedere restabilirea furnizării de electricitate din Transnistria, România poate să-și ajusteze asistența pe filiera energetică în așa fel ca aceasta să devină fezabilă, proporțională și să nu genereze reacții negative în publicul românesc, inclusiv cel unionist, în raport cu Moldova.

În loc de concluzii

În vederea evitării unor proteste anti-guvernamentale în creștere, autoritățile moldovenești au ales conștient să balanseze între dependențele energetice față de Rusia și regiunea transnistreană, restabilind furnizarea de electricitate produsă în Transnistria.

Situația energetică a Moldovei va fluctua în continuare în funcție de eficacitatea intervenționismului UE pe piața energetică regională contra instrumentalizării gazului de Rusia (plafonarea prețului, etc.), pe de o parte, și, respectiv, de eficiența contra-ofensivei ucrainene împotriva agresiunii rusești, pe de altă parte.

Deși criza energetică pare să fie folosită de exponenții mișcării unioniste pentru a consolida discursul privind slăbiciunea Moldovei în calitate de stat independent, Moldova mizează pe potențialul energetic al României ca să supraviețuiască „iarna rusească”.