Analiză: Cum a evoluat subordonarea Bulgariei față de interesele Rusiei

Analiză realizată de publicația bulgară DNEVNIK și preluată de Rador:

Influența străină într-un stat vasal se introduce de obicei prin arhitectura instituțiilor sale. Pentru comoditate, statul străin – metropolă, impune o structură verticală de putere în frunte cu un conducător – vicar, care practic nu poate fi schimbat fără aprobare externă.

Dacă urmărim istoria bulgară în acest context, putem distinge clar trei etape ale statalității: subordonarea completă, independența completă și subordonarea/independența parțială față de Rusia. Aceste etape au o legătură directă cu urmărirea în oglindă a modelului de stat rus de către al treilea stat bulgar: țarat, comunism și acum aspirații către o „democrație suverană”.

Țaratul

Al treilea stat bulgar a fost conceput ca un principat – vasal de jure al Imperiului Otoman, iar de facto al Imperiului Rus. Ideea este simplă – prin Bulgaria, Rusia va fi la un braț distanță de strâmtori și va crea un cap de pod pentru extinderea influenței sale în Balcani, în competiție cu celelalte mari puteri. Tânărul prinț de Battenberg este și el în primul rând o numire a acesteia, iar Rusia îi trimite generalii săi, care să preia conducerea operațională a țării.

Bulgaria este eliberată de starea de subjugare completă datorită a două șanse istorice unice. Prima – Țarul Eliberator admite adoptarea unei Constituții liberale, pe care el însuși a proiectat-o ca o reformă în Rusia. A doua – Alexander Battenberg se dovedește a fi un patriot bulgar, prin susținerea Uniunii, așa că soarta lui este prestabilită de Rusia – după ce nu-și îndeplinește rolul care i-a fost atribuit.

Dar dacă nu vrea – tocmai rolul președintelui Adunării Naționale, prevăzut în Constituția de la Târnovo, i-a permis lui Stambolov să zădărnicească lovitura rusofilă din 9 august 1886, care a dus ulterior la ruperea relațiilor diplomatice cu Rusia. Astfel, Bulgaria și-a primit relativa independență, care a atins apogeul odată cu Tratatul de pace de la Brest-Litovsk, pe care premierul Radoslavov a insistat să-l semneze la 3 martie 1918 cu Rusia învinsă – cu ocazia împlinirii a 40 de ani de la Eliberare.

În această perioadă – de independență față de Rusia – Bulgaria și-a câștigat independența și s-a impus ca cea mai importantă putere militară și economică din Balcani. După 1918, Bulgaria a zădărnicit cu succes revoltele armate, atentatele și teroarea pentru a schimba regimul în Bulgaria la unison cu regimul comunist stabilit în Rusia până în 1944, când ne-am pierdut complet independența.

Comunismul

Asemenea perioadei de până în 1885, trupele Rusiei/URSS sunt din nou prezente în Bulgaria până în 1947, pentru a se menține Bulgaria în supunere, până la acceptarea arhitecturii instituționale a URSS – o singură conducere în vârful piramidei puterii cu un lider complet dependent de exterior.

Prin acest rol au trecut până în 1989, Dimitrov, Kolarov, Vâlko Chervenkov și Jivkov. Rezultatul: rămânerea în urmă până la momentul în care a ajuns cea mai săracă țară din Balcani (împreună cu România comunistă) concomitent cu declin moral și spiritual total.

Democrația

Datorită URSS-ului lui Gorbaciov, Bulgaria și-a schimbat pentru a treia oară forma de guvernare la ordinul Rusiei. La prima vedere, Constituția din 1991 confirmă o democrație liberală, în care se pun bezele valorile acesteia – statul de drept, libertatea de exprimare, drepturile omului, pluralismul politic etc. De parcă de data aceasta – având în vedere instaurarea, pentru prima dată, a democrației în Rusia – Bulgaria va fi cu adevărat o țară independentă. Și într-adevăr, o Rusie slăbită permite, după haosul primilor ani ai tranziției, creat de comunismul încheiat – să se facă în sfârșit reforme pentru o economie de piață care să creeze bazele unei democrații prospere.

În ciuda tuturor dificultăților care se hiperbolizează astăzi, Bulgaria a reușit să devină membră a NATO și a UE, iar veniturile pe cap de locuitor s-au triplat. Începând cu 2006, Bulgaria era mai săracă în Balcani doar decât Grecia și Turcia.

Odată cu ascensiunea lui Putin în Rusia și îndepărtarea lui de Occident, Bulgaria urmează treptat același curs. Continuă imitarea modelului de stat rusesc – din 2009, în fruntea statului bulgar au fost practic doar două persoane – ambele cu biografie în structurile de putere, la fel ca Putin însuși.

Și Bulgaria rămâne din ce în ce mai în urmă în dezvoltarea sa și în clasamentele UE, absorbită de unele idei și sugestii locale de neutralitate, de independență, de închidere și îndepărtare de Occident. Arhitectura instituțiilor bulgare este consolidată în Constituție. Dar Boiko Borisov și Rumen Radev conduc Bulgaria prin conducerea rusă, reducând însăși instituțiile la un sigiliu al voinței lor.

Prima dată, Borisov, prin selecția de cadre, a redus parlamentul și sistemul judiciar la proceduri formale pentru punerea în aplicare a deciziilor sale personale.

Radev, ajutat de absența unui parlament, a luat măsuri pentru a schimba orientarea geopolitică a țării, depășind cu mult rolul constituțional al cabinetelor interimare. Iar când democrația liberală și-a pierdut instituțiile, acaparate de interese private, iar separarea puterilor în stat a devenit o formalitate – ea devine o „democrație suverană”. În cazul ei, supremația nu este a legii, ci a unei persoane. Și această persoană este cel mai ușor de condus din exterior. Așa cum a fost intenția inițială a Rusiei încă din 1878.

Articol de Evgheni Kânev / Traducerea Rador: Mirela Petrescu