ANALIZĂ De ce a ratat premierul canadian Justin Trudeau obiectivul alegerilor anticipate / Șirul de erori care l-au făcut să piardă avansul din sondaje

Primul-ministru canadian Justin Trudeau nu a reușit să obțină majoritatea guvernamentală pe care și-a dorit-o în urma alegerilor federale anticipate desfășurate luni, rezultatele scrutinului indicând că viitorul executiv de la Ottawa urmează să fie tot unul minoritar, ca și până acum.

Canadienii au fost chemați la urne mai devreme cu doi ani, în ceea ce a fost o încercare controversată – și costisitoare – a premierului de stânga de a-și crea o majoritate politică menită să-i permită implementarea agendei sale progresiste.

Alegerile au confirmat că premierul Trudeau și-a pierdut o mare parte din aura de popularitate care a făcut ca, la începutul primului său mandat, în 2015, să fie văzut ca un idol al progresiștilor la nivel mondial.

Potrivit rezultatelor anunțate imediat după închiderea votării de către presa canadiana, Partidul Liberal al premierului Trudeau a obținut circa 155 de mandate, în timp ce principalul său rival, Partidul Conservator (centru-dreapta) condus de Erin O’Toole, a strâns 121 mandate. Un partid are nevoie de 170 de mandate din totalul de 338 pentru a forma majoritatea.

Bloc Québécois (social-democrat, separatist), avându-l în frunte pe Yves-François Blanchet, și Noii Democrați (stânga), avându-l ca lider pe Jagmeet Singh, s-au situat pe locurile urmatoare cu 32, respectiv 27 de mandate și vor avea din nou un cuvânt greu de spus în aprobarea agendei liberalilor. Verzii (stânga) au venit pe locul cinci cu doua mandate. Rezultatele finale vor trebui confirmate de Elections Canada.

Un pariu riscant

Justin Trudeau a anunțat organizarea de alegeri anticipate la 15 august, în încercarea de a obține o majoritate în Parlamentul de la Ottawa. În urma scrutinului precendent, desfășurat în 2019, liberalii au obținut 33.12% din voturile la nivel federal, respectiv 157 de mandate, cu 20 mai puține decât la alegerile din 2015.

Conservatorii au bifat 34.34% din sufragii și 121 de mandate, cu 26 de mandate mai mult decât la scrutinul din 2015. Partidul Conservator a învins Partidul Liberal la votul popular, cu peste un procent, însă liberalii au fost cei care au format în final guvernul minoritar.

Justin Trudeau a încercat acum să modifice acest status quo politic de la Ottawa și a anunțat organizarea de alegeri anticipate la 20 septembrie, cu doi ani mai devreme decât era prevăzut în calendarul electoral. În momentul în care a anunțat scrutinul, premierul liberal în vârstă de 49 de ani se afla într-o poziție politică favorabilă.

În acel moment, Trudeau se afla în fața liderului conservator Erin O’Toole în cvasimajoritatea sondajelor de opinie și spera că va putea profita de acest lucru la urne. Printre altele, Trudeau a fost convins că alegătorii îl vor răsplăti electoral pentru felul în care Canada a gestionat pandemia de coronavirus.

După un început ratat al campaniei de vaccinare, țara nord-americană se laudă în prezent cu 68.72% din totalul populației complet vaccinată, 74.44% dintre canadieni având administrată cel puțin o doză de vaccin.

În plus, guvernul liberal a implementat o serie de programe financiare generoase încă de la începutul pandemiei, oferind ajutoare firmelor afectate și cecuri lunare de până la 2.000 de dolari celor care au fost concediați, au intrat în șomaj tehnic sau au resimțit șocul economic al restricțiilor impuse de autorități.

Planurile lui Trudeau nu au avut însă efectul scontat în rândul canadienilor. De la început, anunțul premierului privind organizarea de alegeri anticipate s-a nimerit să cadă prost: în 15 august, ziua care a coincis cu căderea capitalei afgane în mâinile talibanilor și haosul care a însoțit evacuările în masă de pe aeroportul din Kabul.

Anunțul lui Trudeau privind scrutinul s-a pierdut în avalanșa de știri care veneau din Afganistan și care au dominat programele de știri din Canada. (În plus, liderul liberal a fost forțat să apere eforturile controversate ale guvernului său de a-și evacua cetățenii și aliații din Afganistan).

De asemenea, tot mai mulți canadieni au criticat necesitatea organizării unor alegeri în mijlocul pandemiei de coronavirus, lucru care, spuneau ei, va complica procesul de votare. (Așa cum s-a văzut luni, temerile lor au fost corecte, în multe locuri măsurile luate de oficiali întârziind votarea).

Nu în ultimul rând, canadienii au fost revoltați de suma uriașă cheltuită pentru organizarea alegerilor, respectiv 600 de milioane de dolari, bani care – au afirmat multe voci – puteau fi folosiți foarte bine în alte părți, respectiv în sănătate, educație, infrastructură etc.

Așa se face că, după anunțul din 15 august, lucrurile au luat o turnură neașteptată pentru premierul Trudeau, care a alunecat treptat în sondajele de opinie și a fost nevoit să facă eforturi suplimentare pentru a explica de ce a cerut alegeri anticipate în acest moment, care sunt țintele climatice reale ale liberalilor și să apere mai multe eșecuri ale Canadei în afaceri internaționale.

În plus, Trudeau a fost nevoit să facă față unor obstacole pe care nu le credea atât de puternice în prima fază: frustrarea reală a canadienilor din cauza măsurilor sanitare restrictive, protestele antivacciniștilor (premierul chiar a fost lovit cu pietriș în timpul unui miting electoral), nemulțumirea angajaților guvernamentali cărora li s-a impus vaccinarea obligatorie, reproșurile tot mai vehemente venite din partea celor care au criticat organizarea scrutinului în mijlocul pandemiei, temerile celor afectați financiar de pandemie etc.

De altfel, în mai multe ocazii, premierul liberal a fost confruntat de ceea ce el a descris drept „gloate antivacciniste” și „un mic element marginal în această țară care este supărat și care nu crede în știință.”

Protestatarii furioși au strigat insulte rasiste și misogine celor din anturajul lui Trudeau, iar la sfârșitul lunii august, premierul a fost nevoit să anuleze un eveniment electoral din motive de securitate.

Demonstrații anti-Trudeau au vizat, de asemenea, mai multe spitale din Canada care se confruntă cu o creștere bruscă a cazurilor de COVID-19, iar pancartele electorale ale candidaților, în special cei liberali, amplasate pe peluzele unor imobile, au fost murdărite cu graffiti antisemite.

În aceste condiții, nu este de mirare că, în cele 35 de zile de campanie electorală, avansul liberalilor s-a risipit încetul cu încetul din cauza multiplelor scurtcircuite suferite, iar speranțele lui Trudeau de a conduce Canada din fruntea unui guvern majoritar au devenit din ce în ce mai greu de îndeplinit.

De-a lungul ultimelor săptămâni, Trudeau s-a aflat constant umăr la umăr cu conservatorul O’Toole, un avocat de meserie, fost navigator aerian în Royal Canadian Air Force, care a promovat un mesaj pe placul moderaților. Unele sondaje pre-alegeri au anticipat că era puțin probabil ca Trudeau să câștige majoritatea locurilor în Parlament și că chiar ar putea pierde puterea în fața lui O’Toole și a Partidului Conservator.

Ce i se reproșează lui Trudeau

Momentul prost al alegerilor – Liderul liberal a avut dificultăți reale de a explica, în timpul campaniei electorale, de ce a luat decizia de a convoca alegeri în timpul pandemiei. Trudeau a afirmat că are nevoie de un mandat clar din partea alegătorilor pentru a promova reformele sale progresiste, deoarece el este în prezent dependent de aliați pentru a rămâne la putere. Dar criticii săi susțin că există foarte puține explicații logice în spatele acestei pretinse mișcării de bună guvernanță, cu excepția ambiției sale personale și a unui ego uriaș, scăpat de sub control.

Așa cum am scris anterior, Trudeau a dorit să profite electoral de faptul că Canada este acum una dintre cele mai vaccinate țări din lume, deși ea traversează în prezent valulul al patrulea al pandemiei, dominat de varianta Delta a coronavirusului. Riscul e imens: dacă nu se va forma un guvern funcțional, canadienii ar putea fi chemați din nou la urne în primăvară.

Deficitul fiscal uriaș – Ratele de creștere economică ale Canadei au rămas ani de zile sub nivelul de două procente într-un moment în care îmbătrânirea populației țării amenință să afecteze și mai mult ratele de productivitate. Iar politicile premierului liberal nu au ajutat. În doar câteva luni după începutul pandemiei, Trudeau a reușit să acumuleze datorii fără precedent, care s-au adăugat celor 100 de miliarde de datorii acumulate de Guvernul Trudeau înainte de izbucnirea crizei de sănătate. (Liberalii au crescut taxele și cheltuielile cu circa 7% în fiecare an).

Iar aceasta nu e tot. Liberalii au anunțat că, dacă vor fi realeși, planifică cheltuieli suplimentare de miliarde de dolari pentru a sprijini redresarea economică. (78 de miliarde de dolari în următorii cinci ani).

În mod tradițional, canadienii s-au opus creșterii datoriei federale, iar cheltuielile au crescut de când prim-ministrul liberal a preluat șefia Guvernului de la Ottawa, în urmă cu șase ani. În ultimii patru ani, datoria guvernului federal s-a dublat la peste 1.4 trilioane de dolari canadieni.

Explozia prețurilor imobiliare – Prețurile locuințelor din Canada au crescut cu peste 70% de când Trudeau a venit la putere în 2015. Liderul liberal a promis să construiască, să păstreze sau să repare 1.4 milioane de case în următorii patru ani. El a prezentat, de asemenea, un nou program care să permită canadienilor să transforme o parte din banii de chirie în economii pentru plata avansului unor locuințe noi și un plan separat de economii fără dobândă pentru tinerii cumpărători de case.

Liberalii au promis, de asemenea, să interzică străinilor să cumpere case în Canada timp de doi ani și să extindă un impozit pe locuințele vacante deținute de străini, împreună cu un nou impozit anti-flipping și mai multă transparență pentru cumpărători.

Conservatorii, pe de altă parte, au promis creșterea ofertei prin construirea unui milion de case pe parcursul a trei ani și relaxarea unor cerințe ipotecare.

Promisiunile de campanie au avut însă puțin impact direct asupra canadienilor, care sunt martorii unei explozii majore a prețurilor imobiliare, în condițiile în care există o ofertă redusă de locuințe, iar pandemia a accelerat migrația oamenilor din orașe spre suburbii. (În plus, prețurile în creștere la carburant și alimente au intensificat starea de anxietate a canadienilor).

Personalitatea premierului – Fiul fostului prim-ministru liberal Pierre Trudeau, Justin Trudeau a devenit al doilea cel mai tânăr premier din istoria Canadei când a fost ales pentru prima dată cu o majoritate de locuri în Parlament în 2015. El i-a condus pe liberali la victorie după aproape 10 ani de guvernare a Partidului Conservator. Tatăl său a fost prim-ministru între 1968 și 1984, cu o scurtă întrerupere și rămâne unul dintre puținii politicieni canadieni cunoscuți în alte țări.

Pentru mulți alegători liberali, Justin Trudeau continuă să fie politicianul progresist, auto-declarat feminist și promotor al agendei climatice pe care l-au ales în 2015 și l-au reales patru ani mai târziu.

Criticii săi afirmă însă că Trudeau este un fals liberal, care preferă compania elitelor și celebrităților, rupt de realitatea de zi cu zi în care trăiesc canadienii. Chiar și aliați liberali s-au arătat deranjați de aerul superior, aproape arogant, pe care-l afișează deseori premierul. Criticii arată spre numeroasele scandaluri în care a fost implicat Trudeau în anii de guvernare și care i-au afectat serios imaginea,  între care:

Afacerea WE Charity – o organizație umanitară care a primit aproape un miliard de dolari de la guvernul de la Ottawa pentru a gestiona un program de tineret a plătit sute de mii de dolari ca onorarii membrilor familiei premierului în ultimii ani.

Inițial, Trudeau a negat comitererea vreunei negularitati în această afacere și a afirmat că birocrații guvernamentali au cerut ca programul să fie gestionat de WE. La presiunea presei și a opiniei publice, premierul a fost însă nevoit să recunoască rolul său în acest scandal.

Contractul semnat de guvern cu WE Charity a ridicat semne de întrebare și a dus la acuzații de favoritism și conflicte de interes, întrucât a externalizat un program masiv de ajutoare federale către o organizație privată ce are legături strânse cu premierul.

Trudeau a fost bănuit că ar fi apelat la WE deoarece știa că organizația reprezintă o platforma extrem de populară cu tinerii canadieni, potențiali votanți. Scandalul creat a facut ca premierul Trudeau sa fie vizat de cea de-a treia anchetă a comisiei de etică de la preluarea funcției de șef al executivului.

Vacanțe plătite de aliați politici – Trudeau a fost vizat de prima investigație etică legată de o vacanță de Crăciun petrecută la casa din Bahamas a miliardrului Aga Khan în 2017, care a inclus o plimbare gratuită cu un elicopter privat. O altă vacanță plătită integral de Aga Kahn a făcut și ea obiectul anchetei oficiale. Miliardarul este liderul spiritual al musulmanilor șiiți ismaili.

Scandalul SNC Lavalin – A doua anchetă etică, parte a urmăririi penale împotriva companiei de inginerie SNC Lavalin, aproape că l-a costat pe Trudeau mandatul la alegerile care au avut loc în 2019. În acest caz, fostul ministru al justiției și procuror general, Jody Wilson-Raybould, i-a acuzat pe Trudeau și consilierii săi că au petrecut luni întregi încercând să o convingă că aducerea în fața legii a foștilor directori SNC-Lavalin ar prejudicia locurile de muncă a mii de canadieni și ar amenința voturile alegatorilor care vor renunta la sprijinirea Partidului Liberal.

În acest scandal, Trudeau a fost criticat vehement și pentru felul în care a tratat-o pe Wilson-Raybould, una dintre cele mai cunoscute femei din viața politică canadiană. Mulți s-au întrebat dacă declarațiile sale din campaniile electorale privind lupta pentru emanciparea drepturilor femeilor au fost sau nu reale si dacă feminismul său – care l-a transformat într-unul dintre idolii miscarii progresiste la nivel international – este doar unul de fațadă.

În plus, afacerea SNC-Lavalin a dus la tensionarea relațiilor cu comunitățile indigene din Canada. Wilson-Raybould a fost primul ministru al justiției provenit din rândul comunității indigene, ea fiind lăudată constant pentru eforturile sale în adoptarea unor legi cruciale, precum legalizarea marijuanei la nivel național și legea privind moartea asistată.

În scandalul SNC Lavalin și în cel legat de vacanțele în Caraibe, comisia de etică a constatat că premierul Trudeau a încălcat regulile.

Acuzații de rasism – În 2019, revista TIME a publicat o fotografie din 2001, care îl prezintă pe Trudeau purtând o mască maronie, ca parte a unui costum ce îl înfățișa pe Aladin, eroul din „O mie și una de nopți.”

Imaginea, descoperită în anuarul școlii West Point Gray Academy din Vancouver, îl arată pe Trudeau, care poartă un turban și o robă, cu fața, gâtul și mâinile întunecate. Deși nu era singura persoană costumată din imagine, Trudeau este singurul vopsit pe mâini și față.

Actualul premier de la Ottawa avea în acel moment 29 de ani. Imediat după apariția imaginii, Trudeau a recunoscut că „a făcut o greșeală” atunci când s-a deghizat pentru petrecerea cu tema „Arabian Nights,” desfășurată la școala privată din Vancouver unde era profesor. Școala este una dintre cele mai exclusiviste și mai scumpe din Canada.

Pe lângă fotografia din anuarul școlar, Trudeau a dezvăluit reporterilor că a participat la un moment dat la o piesă de teatru în liceu „purtând machiaj,” fără însă să elaboreze. La scurt timp după declarația sa, fotografia respectivă – care îl înfățișează pe actualul lider liberal tânăr, purtând machiaj de culoare închisă și o perucă neagră, în timp ce cantă „Day-O,” un cunoscut cântec folk jamaican, făcut celebru de Harry Belafonte – a fost și ea publicată.

Ulterior, presa canadiană a difuzat un videoclip care pare îl arăta pe Trudeau având pe față machiaj de culoare întunecată, în timp ce scoate limba la camera, se strâmbă și își ridică mâinile în aer. De asemenea, brațele și picioarele lui Trudeau, care poartă un tricou alb și o pereche de jeanși, sunt acoperite și ele de machiaj de culoare neagră.

Imaginile au dus la acuzații de rasism împotriva liderului progresist, care s-a poziționat, încă înainte de a deveni șeful guvernului de la Ottawa, ca un campion al justiției sociale, incluziunii și diversității.

CONCLUZIA. Premierul Trudeau a făcut un pariu riscant și costisitor chemând canadienii la urne în mijlocul pandemiei de coronavirus și cu doi ani înainte de scrutinul federal normal.

Văzut inițial ca un câștigător detașat al alegerilor, Trudeau a avut probleme reale în campania de doar cinci săptămâni, unde a fost nevoit să explice motivul real al organizării scrutinului, să își apere politica fiscală și cea climatică.

Liderul liberal s-a chinuit să țină pasul cu șeful conservator Erin O’Toole, guvernul său rămânând în continuare unul minoritar. Trudeau a susținut constant că acest scrutin ar fi trebuit să fie o alegere despre agende politice, un referendum privind viitorul Canadei.

Dar pentru mulți observatori, alegerile par să fi fost mai mult despre ego-ul lui Trudeau și cumpărarea cinică a voturilor canadienilor. Rezultatele scrutinului au confirmat eșecul cacealmalei la care a apelat premierul progresist. Chiar dacă a ieșit învingător al scrutinului, Trudeau a esuat lamentabil în încercarea de a-și atinge obiectivul.

Surse: YahooNews, Politico, BBC

Sursa Foto: G4Media.ro