ANALIZĂ De ce uciderea lui Hassan Nasrallah marchează începutul sfârșitului pentru Iran. Chipul grupării susținute de Iran a proclamat cândva victoria asupra Israelului, dar moartea sa arată că niciunul dintre dușmanii săi nu este în siguranță

(Analiză publicată sâmbătă de cotidianul The Times)

„Nava de război militară israeliană care ne-a atacat infrastructura, uitați-vă la ea… arde”. În timp ce camera de filmat filma nava de război în flăcări în largul Beirutului, cuvintele secretarului general al Hezbollah, Hassan Nasrallah, într-un discurs televizat din timpul războiului din 2006 dintre Israel și gruparea susținută de Iran i-au consolidat imaginea de lider mai mare decât viața. El a fost cel mai puternic actor paramilitar și politic din Liban timp de peste trei decenii, iar uciderea sa de către Israel reprezintă un moment transformator pentru grup și va avea repercusiuni în întreaga regiune.

Nasrallah provine dintr-o familie modestă din sudul Libanului, dar a devenit una dintre cele mai recunoscute figuri din lumea arabă, la conducerea celei mai eficiente miliții armate din lume. Cu turbanul său negru, care indică descendența din neamul profetului Mahomed, și după ce a studiat la seminare șiite eminente din Irak și Qom, în Iran, Nasrallah și-a revendicat legitimitatea nu doar ca politician abil și lider paramilitar, ci și ca autoritate religioasă. A fost cel mai longeviv secretar general al Hezbollah, preluând acest rol după uciderea predecesorului său, Abbas al-Musawi, într-un atac aerian israelian în 1992. Dar, spre deosebire de Musawi și de toate celelalte figuri ale Hezbollah, Nasrallah s-a remarcat prin persoana publică pe care și-a cultivat-o de-a lungul anilor.

Nasrallah a fost principalul instrument de comunicare al Hezbollah în era mass-media. Ridicându-și degetul arătător – și îmbinând perfect limbajul amenințător cu referințele islamice în araba clasică și remarca sarcastică ocazională în araba colocvială libaneză – Nasrallah a devenit un brand cu un public numeros în Liban și nu numai. În timpul războiului din 2006, oamenii din Liban și din întreaga lume arabă așteptau cu sufletul la gură discursurile sale la televizor, anunțând adesea succese spectaculoase ale Hezbollah împotriva Israelului pe câmpul de luptă.

Iranul a găsit în Nasrallah un instrument valoros pentru a-și extinde influența în Orientul Mijlociu. Din 1979, pentru a-și urmări obiectivul de a deveni liderul regional al Orientului Mijlociu, Iranul a înființat o franciză de grupuri armate în țările arabe, inclusiv în Irak, Yemen și Siria, dintre care Hezbollah este cea mai veche și cea mai puternică. Apărut în 1982, în urma invaziei Libanului de către Israel, Hezbollah și-a afirmat rapid dominația asupra „rezistenței” din această țară, desfășurând operațiuni împotriva ocupării de către Israel a sudului Libanului. Hezbollah a revendicat retragerea israeliană din țară în 2000 ca pe o victorie decisivă, care a inspirat alte grupări proxy înarmate ale Iranului. Nasrallah a devenit imaginea eliberării Libanului de Israel.

Războiul din 2006 a fost un alt moment crucial pentru Hezbollah: gruparea a declarat că a câștigat printr-o „victorie divină”. Marca Nasrallah a ajuns să fie împletită cu această noțiune, mai ales că numele „Nasrallah” înseamnă „victoria lui Dumnezeu”. Nasrallah însuși a ajuns să întruchipeze etosul Hezbollah ca o entitate aproape extraterestră. După o serie de înfrângeri militare ale Israelului, începând din 1948, mulți din regiune au văzut în dubla victorie a Hezbollah – cu Nasrallah la cârmă – o restaurare a demnității arabe. Unii l-au considerat noul Gamal Abdel Nasser al lumii arabe, defunctul președinte egiptean care, în anii 1950, a militat pentru controlul Canalului Suez și a fost vârful de lance al naționalismului panarab.

Pentru Iran, personificarea speranței, a forței și a credibilității militare a lui Nasrallah a devenit extrem de utilă pentru mobilizarea proxy-urilor sale din Orientul Mijlociu. Iranul a apelat la Hezbollah pentru a îndruma și a ajuta la instruirea membrilor altor grupuri. În timp, Nasrallah a devenit fratele mai mare al unor figuri precum liderul Houthis din Yemen, Abdul Malik al-Houthi, care îl privea ca pe un idol. Beirut a devenit un centru în care se adunau liderii milițiilor proxy ale Iranului, iar Hezbollah publica fotografii ale acestora întâlnindu-se cu Nasrallah.

Aceste interacțiuni au fost utile și pentru Nasrallah însuși. Ele i-au consolidat poziția de lider regional și au ajutat Hezbollah în eforturile sale de a-și reface reputația după ce a fost implicat în asasinarea lui Rafic Hariri, fostul prim-ministru libanez, în 2005, și acuzat de intimidarea oponenților săi politici din Liban. Alte lovituri semnificative aduse reputației Hezbollah au urmat atunci când grupul a început să intervină în Siria în 2011 pentru a ajuta regimul lui Bashar al-Assad și, ulterior, atunci când oamenii din Liban au început să critice grupul pentru rolul său în colapsul financiar al țării din 2019 și pentru responsabilitatea sa în explozia din portul Beirut din 2020.

În ciuda acestor eșecuri și chiar dacă, timp de mulți ani, Nasrallah a apărut rar în public din cauza problemelor de securitate, el a reușit să își mențină statutul de lider formidabil. Deși nu a fost singurul factor de decizie al Hezbollah, el a jucat un rol semnificativ în strategia acesteia și a fost un politician carismatic. Multe persoane din rețeaua de grupări sprijinite de Iran au văzut în el un înlocuitor pentru generalul Qassem Soleimani, comandant al Corpului Gardienilor Revoluției Iraniene și figura paternă pentru toate grupurile susținute de Iran înainte de asasinarea sa de către SUA în 2020.

Deși Hezbollah nu se va prăbuși odată cu uciderea lui Nasrallah, faptul că Israelul a reușit să îl elimine expune amploarea vulnerabilității actuale a grupului în fața inamicului său de lungă durată. Este o lovitură uriașă pentru moralul Hezbollah și îi subminează poziția în rândul aliaților săi ca grup cu o securitate solidă. Odată cu uciderea lui Nasrallah, invincibilitatea Hezbollah s-a dovedit a fi o fațadă. Acest lucru declanșează o schimbare tectonică în relațiile Iranului în Orientul Mijlociu.

Grupurile susținute de Iran din întreaga regiune vor vedea în eliminarea lui Nasrallah și slăbirea Hezbollah o preocupare reală pentru propria lor securitate: dacă Israelul este capabil să îngenuncheze cel mai puternic atu al Iranului în Orientul Mijlociu, atunci grupurile mai mici și mai noi din rețeaua Iranului sunt potențial mai ușor de subminat. Și, deși Iranul a reușit să își mențină influența regională în ciuda asasinării lui Soleimani, această asasinare a fost un eveniment izolat. Uciderea lui Nasrallah face parte dintr-o campanie israeliană mai amplă de neutralizare a Hezbollah, putând marca începutul sfârșitului pentru influența regională a Iranului în Orientul Mijlociu.

Lina Khatib este membru asociat al Programului pentru Orientul Mijlociu și Africa de Nord al Chatham House