Analiză: din ce în ce mai multe voci cer ca UE să fie pregătită de război și să își dezvolte industria militară

Consolidarea industriei militare europene va constitui una dintre priorităţile Uniunii Europene după alegerile europene din 6-9 iunie, în contextul în care din ce în ce mai multe voci cer ca UE să fie pregătită de război. Sunt luate în calcul ameninţările reprezentate de invazia rusă în Ucraina sau războiul dintre Israel şi gruparea islamistă palestiniană Hamas în Gaza, scrie EFE, preluată de Agerpres.

„Poate că ameninţarea războiului nu este iminentă, dar nu este imposibilă”, declara în aprilie preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

Candidată pentru un al doilea mandat la şefia executivului european, Von der Leyen consideră că UE trebuie să fie pregătită şi că acest lucru „începe cu necesitatea urgentă de a reconstrui, reface şi transforma forţele armate ale statelor membre”.

UE îşi doreşte să devină un furnizor de securitate globală

După cum a reiterat înaltul reprezentant al UE pentru afaceri externe şi securitate, Josep Borrell, UE a luat măsuri cruciale în ultimii ani pentru a impune mai multă coerenţă în acţiunea sa externă şi a deveni un furnizor de securitate globală. A făcut acest lucru îndeosebi prin aşa-numita Busolă Strategică, strategia de securitate care a fost promovată pentru următorul deceniu şi care include paşi concreţi precum lansarea, anul viitor, a unei capacităţi de desfăşurare rapidă a 5.000 de militari.

Tendinţa în favoarea unei Europe a apărării mai puternice este evidentă şi la nivelul cetățenilor Uniunii: conform unui Eurobarometru recent, aproape opt din zece europeni sunt în favoarea unei politici de securitate şi apărare comune şi mai mult de şapte din zece doresc ca UE să producă şi să investească mai mult în industria militară.

Dar unul dintre principalele obstacole este, pe de o parte, că politica externă şi de apărare depinde de statele membre şi de unanimitatea la care trebuie să ajungă pentru a promova deciziile comune şi, pe de altă parte, de fragmentarea pieţei militare; diviziuni pe care ascensiunea aşteptată a extremei drepte şi a euroscepticilor în alegerile europene le va „exacerba şi mai mult”, a declarat pentru EFE experta în guvernare, politică externă şi de securitate a UE de la Fundaţia Bertelsmann, Stefani Weiss.

Von der Leyen a vorbit chiar despre crearea poziţiei de comisar european pentru apărare, dacă va ocupa din nou funcţia de şefă a executivului european, lucru care a fost criticat de actualul comisar pentru piaţa internă, francezul Thierry Breton, responsabil şi pentru politicile de apărare şi care conduce Fondul European de Apărare (EDF).

„Îl poţi numi comisar pentru apărare, dar nu schimbă realitatea că apărarea este o chestiune care ţine de prerogativele fiecărui stat membru”, a declarat un înalt oficial comunitar, care consideră că această nomenclatură poate crea mai multă „confuzie şi diviziune instituţională”.

EDF a fost primul instrument care foloseşte bugetul UE pentru finanţarea dezvoltării şi inovaţiei militare europene – nu însă şi pentru achiziţionarea de arme, lucru interzis prin tratate – şi are un buget de aproape 8 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027.

Nu este suficient pentru ambiţiile UE, dacă îşi doreşte să devină un furnizor global de securitate şi cu atât mai mult dacă trebuie să menţină sprijinul acordat Ucrainei într-un război cu Rusia care durează deja de mai bine de doi ani şi, în acelaşi timp, să-şi refacă stocurile de armament pe care le-a golit prin asistenţa acordată Kievului, atrag atenția analiștii.

În martie, Comisia Europeană a prezentat două instrumente noi: o strategie industrială europeană de apărare (EDIS) şi un program industrial european de apărare (EDIP) care va mobiliza 1,5 miliarde de euro de la bugetul UE şi va căuta venituri suplimentare pentru ca firmele, şi în special IMM-urile, să înceapă producţia fără a mai aştepta comenzi.

O sumă „inadecvată” – potrivit lui Weiss – pentru a îmbunătăţi capacităţile de achiziţie ale industriilor europene de armament, care au o cifră de afaceri de 70 de miliarde de euro, pentru a satisface nevoile Ucrainei şi ale UE.

Experta menţionează o altă dificultate: problema încrederii şi a intereselor naţionale înrădăcinate în achiziţiile din domeniul apărării.

Bruxellesul s-a exprimat deja în favoarea ideii ca Banca Europeană de Investiţii să îşi schimbe politica de creditare, astfel încât industria militară să beneficieze de aceste credite.

Von der Leyen a pledat pentru finanţarea în comun a politicii de apărare comunitară cu contribuţii naţionale sau „noi resurse proprii la nivel european”, fără a se pronunţa asupra eventualelor euroobligaţiuni.

Toate aceste chestiuni vor trebui definitivate în paralel cu negocierea bugetului multianual al UE pe perioada 2028-2034, care se va confrunta cu „restricţii serioase” ale ţărilor membre, deoarece acestea vor trebui să aloce fonduri substanţiale pentru tranziţie ecologică şi digitalizare pentru a rămâne competitive la nivel mondial, avertizează Weiss.