ANALIZĂ Discursul lui Putin despre anexarea teritoriilor ucrainene, mai degrabă al unui taximetrist furios decât al unui șef de stat: „Un set de clișee conspiraționiste incredibil de analfabete” – The Guardian

La opt ani și jumătate după ce Vladimir Putin a anunțat anexarea Crimeei, el a adunat elitele Rusiei în Sala Sfântul Gheorghe de la Kremlin pentru o nouă ceremonie de acaparare a teritoriului vecin: de data aceasta a revendicat încă patru regiuni ucrainene.

Potrivit unei analize publicate de The Guardian, formalitățile de anexare au fost precedate de un discurs furibund și incoerent, care nu s-a oprit decât foarte puțin asupra Ucrainei sau asupra celor patru regiuni a căror proprietate este revendicată acum de Rusia. În schimb, Putin a atacat Occidentul pentru o litanie de păcate, de la destabilizarea Rusiei în secolul al XVII-lea până la permiterea operațiilor de schimbare de sex.

De asemenea, el și-a reiterat amenințarea de a folosi arme nucleare, afirmând că SUA au „creat un precedent” pentru utilizarea forței nucleare în 1945.

Discursul de vineri va rămâne, probabil, ca o altă piatră de hotar în lunga domnie a lui Putin asupra Rusiei. Și, deși a fost aceeași sală, aceeași mulțime și același mesaj ca la anexarea Crimeii din martie 2014, contextul este foarte diferit.

Atunci, Putin a antrenat cu el o mare parte din elita și societatea rusă, pe un val de fervoare patriotică stimulată de propaganda televiziunii de stat. În afara Rusiei, în timp ce mulți au fost șocați de acapararea lipsită de conținut a teritoriului, alții au considerat că Putin avea dreptate: după Irak și Libia, cum ar putea Occidentul să le dea lecții altora despre încălcarea suveranității? Mulți politicieni europeni au vrut să revină cât mai repede posibil la situația obișnuită cu Rusia.

De data aceasta, situațiile interne și internaționale sunt mult mai puțin favorabile pentru Putin. La nivel intern, el s-a angajat într-o campanie de mobilizare nepopulară, determinând sute de mii de ruși să încerce să părăsească țara. Îmbunătățirile calității vieții pe care le-au adus primii ani de putinism se epuizează pe fondul sancțiunilor și al izolării internaționale.

Din februarie, liderul rus a devenit un proscris internațional, chiar și liderii neoccidentali reproșându-i agresiunea flagrantă din Ucraina, subminându-i vineri pretențiile de a vorbi în numele întregii lumi neoccidentale.

În 2014, el a criticat ipocrizia politicienilor occidentali care „numesc ceva alb astăzi și negru mâine”, iar mulți au dat din cap.

Vineri, el a oferit un denunț mai furios, dar mai puțin coerent al Occidentului, mai degrabă ca un șofer de taxi furios decât un șef de stat. „Ei nu vor să fim liberi, vor să fim o colonie; nu vor un parteneriat egal, vor să ne fure”, a spus el.

Putin a trecut de la denunțarea „totalitarismului, despotismului și apartheidului” din Occidentul de astăzi, la aducerea în discuție jefuirea istorică a Indiei, bombardarea Dresdei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și „multitudinea de genuri” la modă în Occident.

Misiunea Rusiei, a spus el, este de „a ne apăra copiii de experimente monstruoase menite să le distrugă conștiința și sufletul”.

Andrei Kolesnikov, de la Carnegie Endowment for International Peace, a scris pe Twitter: „Discursul lui Putin este un set de clișee conspiraționiste incredibil de analfabete, care acum 30 de ani puteau fi citite în ziarele național-patriotice marginale”.

„Acum a devenit politica fostei superputeri, care nici măcar pe vremea liderilor sovietici nu-și putea permite un astfel de discurs”.

În ceea ce privește Ucraina, Putin a declarat că Rusia este „pregătită pentru negocieri”, dar a urmat imediat cu o insistență că teritoriile anexate vor face parte din Rusia „pentru totdeauna” și nu pot face parte din nicio discuție.

Ucraina a declarat deja că va ignora anexările și își va continua campania militară pentru a-și recâștiga teritoriul. Kievul consideră că orice „încetare a focului” ar da pur și simplu Rusiei timp să se regrupeze înainte de un nou asalt.

La urma urmei, în discursul său din martie 2014, Putin a exclus în mod explicit confiscarea mai multor teritorii: „Nu-i credeți pe cei care încearcă să vă sperie cu Rusia și care strigă că alte regiuni vor urma după Crimeea… Nu avem nevoie de așa ceva”.

Și totuși, iată-i din nou în Sala Sfântul Gheorghe, aplaudând în timp ce alți patru lideri marionete numiți de Moscova au semnat transferul regiunilor lor către Moscova.

Dar anexarea implică mai mult decât bucăți de hârtie și, în timp ce în 2014 Rusia tocmai desfășurase o operațiune militară rapidă și discretă pentru a cuceri Crimeea, de data aceasta lucrurile sunt mult mai puțin clare. Luptele continuă în toate cele patru regiuni pe care Rusia le revendică și în jurul lor, ceea ce a determinat ordinul de mobilizare.

Discursul lui Putin a lăsat fără răspuns aproape toate întrebările cheie despre ce s-ar putea întâmpla în continuare. Purtătorul său de cuvânt, Dmitri Peskov, nu a putut spune vineri dimineață dacă Rusia revendică în integralitate regiunile Zaporojie și Herson sau doar părțile pe care le controlează deja, promițând să „clarifice” acest lucru mai târziu. Discursul nu ne-a lăsat lămurit.

Audiența de vineri, predominant bărbați mai în vârstă, cu experiență în domeniul securității și al armatei, și-a aplaudat sumbru liderul. Dar mulți din elita politică rusă sunt îngroziți de evenimentele din ultimele luni, chiar dacă nu și-au făcut publice criticile. De asemenea, ei rămân în întuneric cu privire la modul în care ar putea evolua evenimentele.

„Nimeni nu știe ce se va întâmpla în continuare, este clar că nu există o mare strategie”, a declarat o sursă de la Moscova, un insider politic bine conectat, pentru The Guardian. „Dacă un lucru nu funcționează, vom încerca altceva, și nimeni nu știe unde va duce. Deciziile sunt luate în capul unui singur om”.

În timp ce Putin vorbește de două decenii despre dorința Occidentului de a distruge Rusia, intensitatea și repetiția cu care a abordat subiectul vineri sugerează că nu este vorba doar de teatru politic: a devenit un adevărat credincios.

Ce înseamnă acest lucru pentru cea mai mare întrebare rămâne neclar. Îl face această fervoare mai mult sau mai puțin probabil să folosească arme nucleare? Amenințările sale sunt o cacealma sau nu? Din nou, cei de la Moscova nu sunt mai bine informați decât noi toți.

„Nimeni nu știe. Mă îndoiesc că nici el nu știe încă, ca să fiu sincer”, a mai afirmat sursa.