ANALIZĂ Drama politico-legală a demiterii lui Trump a intrat într-o nouă etapă. Previziuni, strategii si câteva eplicații

Preşedinta Camerei Reprezentanţilor din Congresul american, democrata Nancy Pelosi, a cerut joi oficial Comitetului Juridic să redacteze articolele de acuzare în cadrul procedurii de impeachment împotriva preşedintelui republican Donald Trump, pe care-l acuză că a condiționat acordarea unui ajutor militar Ucrainei de anchetarea pentru corupție a fostului vicepreședinte Joe Biden. “Democrația noastră este cea care se află în joc,” a declarat Pelosi, adaugând că “preşedintele nu ne lasă altă opţiune decât să acţionăm, întrucât el încearcă din nou să corupă alegerile în beneficiul său personal.”

Casa Albă a reacționat imediat la anunț, purtătoarea de cuvânt Stephanie Grisham afirmând că lui “Nancy Pelosi şi democraţilor ar trebui să le fi ruşine” pentru această decizie. Drama politico-legală care are loc în acest moment la Washington a intrat așadar într-o nouă fază, iar următoarele luni se anunță extrem de tensionate. Analiștii anticipează o luptă pe viață și pe moarte între cele două tabere, cu șanse aproape nule ca, în urma punerii sub acuzare, Trump să fie înlăturat de la Casa Albă.

Nancy Pelosi a cerut preşedintelui Comitetului Juridic al Camerei Reprezentanţilor, Jerry Nadler, să iniţieze redactarea articolelor de punere sub acuzare, afirmând că “faptele sunt incontestabile: preşedintele a abuzat de putere în beneficiul său personal pe seama securităţii noastre naţionale, condiţionând un ajutor militar şi o întâlnire crucială în Biroul Oval de anunţarea unei anchete împotriva rivalului său politic.

În principiu, democraţii din Congres susțin că liderul de la Casa Albă a exercitat presiuni asupra Ucrainei pentru a-l compromite pe fostul vicepreşedinte democrat, cel mai probabil contracandidat al său la alegerile prezidenţiale de anul viitor, şi al cărui fiu a lucrat începând din 2014 pentru compania ucraineană Burisma, care acționează în sectorul gazelor.

Respectiva companie ucraineană a fost ţinta unei anchete conduse de un procuror a cărui demitere a fost cerută atunci Kievului de către Joe Biden pe motivul slabelor rezultate ale acelui procuror în lupta împotriva corupţiei. Dar Trump crede că motivul real al acestei cereri a fost de fapt investigaţia condusă de procurorul ucrainean împotriva fiului vicepreşedintelui şi, într-o convorbire telefonică desfășurată la 25 iulie 2019, i-a sugerat actualului preşedinte ucrainean, Volodimir Zelenski, să acţioneze în privinţa acelei anchete.

Avocat şi investitor, Hunter Biden a făcut parte din 2014 până în 2019 din Consiliul de supraveghere al Burisma, între ai cărui fondatori se află oligarhul pro-rus, Mikola Zloşevski. În momentul în care Hunter a început să lucreze pentru compania ucraineană (unde ar fi avut un salariu de 50.000 de dolari, deși nu avea niciun fel de experiență în domeniul energetic), tatăl său era vicepreşedinte al SUA în mandatul preşedintelui democrat Barack Obama.

În opinia analiștilor, liderii democrați, care după toate informațiile au decis să îl ancheteze pe Trump la presiunea aripii radicale din propriul partid, au riscat enorm declanșând acest proces. Așa cum am mai scris pentru G4Media.ro, niciunul dintre martorii care au depus mărturie la audierile publice din Camera Reprezentanților de la Washington nu a putut confirma personal că președintele Donald Trump a condiționat în mod direct eliberarea a 400 de milioane de dolari în ajutor militar pentru Kiev de anunțarea, de către partea ucraineană, a unei anchete împotriva lui Biden și a Comitetului Național Democrat.

La acest lucru se adaugă problema susținerii procedurii de impeachment în rândul opiniei publice, unde ultimele cifre nu arată deloc încurajator pentru democrați. Cele mai recente sondaje de opinie arată faptul că americanii nu mai sprijină această procedura așa cum o făceau în urmă cu câteva saptamâni (iar modificarea este vizibilă mai ales în ceea ce privește alegătorii potențiali), dar și că publicul începe să își piardă interesul față de această criză politică și legală. Potrivit Real Clear Politics, care face o medie a celor mai importante sondaje de opinie din Statele Unite, procentul celor care au răspuns “Yes/Remove” la întrebarea privind soarta lui Trump este cu doar 1.8% mai mare decât al celor care se opun (48% față de 46.2%), fiind în scădere continuă de câteva saptamâni.

Cum ar putea, totuși, democrații să transforme aceste vești negative într-un avantaj? Așa cum explică și Politico, șansa lor este să încetinească procedura de impeachment și să ofere publicului timp suficient ca să absoarbă dovezile a ceea ce ei numesc “comportamentul ilegal” al președintelui Trump. Cu alte cuvinte, democrații trebuie să spună o poveste coerentă și pe înțelesul americanilor obișnuiti despre un comportament prezidențial care merită sanționat, un președinte care a făcut lucruri ilegale și care va trebui înlăturat printr-un proces al Senatului. Este o strategie riscantă, dificilă și cu bătaie lungă, dar care ar putea să-i ajute, deși și ea are șanse minime că va putea modifica radical opinia americanilor despre eforturile lor de a-l demite pe președintele ales.

În acest context, analiștii consideră că obiectivul democraților nu ar trebui să fie neapărat acela de a-l demite pe Trump cu orice preț, ci să atragă de partea lor republicanii moderați din Camera Reprezentanților, să convingă câțiva republicani din Senat să se despartă de președinte și să modifice opinia publicului (într-o analiză trecută am scris că, pentru a-și atinge scopul, democrații vor încerca să domine relatările media și să promoveze informațiile negative despre președintele Trump, pe care “să-l înece într-o mare de vești proaste”). De aceea, foarte importantă în acest moment este încetinirea procedurii de punere sub acuzare și, mai ales, evitarea unui vot înainte de Crăciun, așa cum vor mulți democrații. Așa cum explică și Politico: “O mișcare prea rapidă riscă să ignore noile dovezi care ar putea apărea, să eșueze în forțarea unor jucători cheie de a depune mărturie și / sau a preda înregistrările (John Bolton, Mick Mulvaney, Robert Blair, John Eisenberg, Rick Perry, Mike Pompeo sau Mark Esper) și să facă astfel încât ca ritmul crizei să dispară în timpul sărbătorilor, în ceea ce este un avantaj clar pentru Trump.”

În acest moment al discuției, nu poate fi uitat faptul că un proces rapid este benefic pentru liderul republican. Trump mizează pe un ciclu informațional amețitor, vertiginos, pe afirmatii scandaloase și dezinformare pentru a depăși poveștile care îi dăunează înainte ca ele să fie absorbite de către public sau introduse în contextul Ukrainegate. “În acest ritm, un vot rapid în decembrie și o achitare a Senatului în ianuarie vor fi uitate probabil până în luna mai. Aceasta este lumea în care trăim,” afirmă comentatorii.

Strategia republicanilor

În situația, foarte probabilă, că procesul destituirii lui Trump va ajunge în Senat, strategia republicanilor urmărește să prezinte eforturile Partidului Democrat ca fiind partizane și “o vânătoare de vrăjitoare” declanșată de cei care nu acceptă nici acum rezultatul alegerilor pentru Casa Albă din 2016. Liderii republicani afirmă constant că democrații caută cu orice preț să-l demită pe Trump, printr-o campanie exagerată și arogantă, care nu are legatură cu realitatea și cu faptele, parte a aceluiași complot general care vizează înlăturarea președintelui pe baza unor probe inexistente.

Așa cum au dovedit până acum, republicanii din Camera Reprezentanților și-au mobilizat eforturile și au prezentat, cel puțin până acum, o strategie unită în faţa unei campanii de destituire a lui Trump pe care o percep ca lipsită de dovezi clare și lansată doar de dragul de a-l înlătura pe cel care a învins-o pe Hillary Clinton la scrutinul trecut.

Dacă această poziție se va menține și în Senat, este clar că încercările Partidului Democrat vor fi zădărnicite de majoritatea republicană din camera superioară a Congresului. Niciunul dintre senatorii republicani nu îl va abandona pe Trump, iar speranțele democraților de a obține destituirea presedintelui sunt complet nule.

În plus, republicanii vor încerca în continuare să deformeze narațiunea democraților și să o prezinte ca pe un spectacol politic ieftin, încât publicul să nu mai fie convins de justețea acțiunii Partidului Democrat. Nu este poate cel mai moral și corect lucru cu putință, dar cine mai stă să judece astfel de detalii când e vorba de soarta președintelui american?

Nu este astfel de mirare că procedura de impeachment, un proces constituțional solemn, care ar trebui să se bazeze pe fapte, dovezi și adevăr, este constant acoperit de un val de informații false, teorii ale conspirației, mesaje tweet și sondaje de opinie aruncate pe piață pe bandă rulantă. Este astfel perfect normal ca publicul să devină plicitisit și chiar agasat de această dramă politică, una care a acaparat fluxul informațional și a aruncat într-un con de umbră probleme pe care mulți americani le consideră mult mai importante, precum starea economiei, asistența medicală, imigrația sau rata șomajului.

În plus, Trump este conștient că un proces rapid îl avantajează. De altfel, cu doar câteva momente înainte de anunțul lui Pelosi de joi, președintele a scris pe Twitter: “Dacă aveți de gând să mă puneți sub acuzare, faceți-o repede, pentru a putea avea un proces echitabil în Senat și pentru ca țara noastră să se reapuce de treabă.” Este lucrul care îi convine de minune la stilul său confruntațional și agresiv, iar acest lucru prevestește și el luptele pe viață și pe moarte care se vor da în Congresul de la Washington în perioada următoare. Niciuna dintre cele două tabere, democrată și republicană, nu dă semne de compromis și este de așteptat ca ostilitățile privind soarta președintelui, precum și intensificarea retoricii de ambele părți, să împartă și mai mult o țară deja divizată politic.

Detalii despre impeachment

Procedura de înlăturare din funcție a președintelui Trump este una extrem de dificilă, fără șanse certe de reușită și, mai mult, ar putea complica viața democraților într-un moment în care partidul se pregăteste pentru alegerile cruciale pentru Casa Albă din 2020.

În ciuda radicalizării discursului unora dintre politicienii democrați și a susținerii covârșitoare de care înlăturarea lui Trump se bucură printre suporterii Partidului Democrat, declanșarea procedurii de destituire a actualului președinte, cunoscută sub numele de impeachment, rămâne o mișcare riscantă.

Chiar dacă democrații sunt acum majoritari în Camera Reprezentanților, Senatul – care va avea cuvântul final – este încă în mâinile republicanilor. Va trebui să existe dovezi irefutabile despre vinovăția lui Trump (în acest caz, presiunile dovedite asupra liderilor ucrainieni pentru a-i ancheta pe Joe și Hunter Biden) pentru ca o parte dintre republicani să aprobe demiterea liderului de la Casa Albă.

Dar ce este această procedură? O procedură de punere sub acuzare (impeachment) este procesul formal prin care un președinte american aflat în funcție poate fi acuzat de abateri. Articolele de punere sub acuzare sunt lista de acuzații formulate împotriva președintelui. Vicepreședintele și alți oficiali americani pot să fie supuși și ei acestei proceduri.

În principiu, înlăturarea celui de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite ar trebui să se bazeze pe informaţiile care sunt obţinute în urma anchetei declanșate de democrați şi care ar putea duce la punerea sub acuzare a liderului american. Cazul a început în Camera Reprezentanţilor, unde speaker-ul camerei inferioare, ca lider al partidului majoritar, a cerut deja redactarea articolelor de acuzare împotriva lui Trump de către Comitetul Judiciar. În acest moment, nu există nicio limită de timp pentru ca investigația să fie finalizată și, la discreția președintelui comisiei, va fi programată o audiere publică, unde urmează să se supună la vot articolele de punere sub acuzare.

O majoritate simplă a membrilor comisiei ar trebui să voteze în favoarea aprobării unui articol sau a articolelor de punere sub acuzare pentru ca procesul să ajungă în fața Camerei Reprezentanților. Comitetul Judiciar al Camerei este în prezent format din 24 democrați și 17 republicani; este necesar ca 21 dintre voturi să fie favorabile procedurii, iar experții anticipează că acest lucru se va întâmpla cu certitudine.

Fiecare articol de punere sub acuzare, care este adoptat cu majoritate simplă de voturi în comisie, va fi apoi votat de către Camera Reprezentanților. Dacă vreunul din aceste articole obține un vot majoritar simplu, care este de 50% plus un vot suplimentar, aceasta înseamnă că președintele este pus sub acuzare de către Camera Reprezentanților.

După votul din Camera Reprezentanților, Senatul este însărcinat cu organizarea procesului legat de procedura de impeachment în care există un prag mai mare de voturi necesare care trebuie atins pentru ca procedura să aibă succes. Asta înseamnă că, în Senat, un număr mai mare de aleși trebuie să voteze în favoarea condamnării decât în Camera Reprezentanților.

În Cameră, este necesară o majoritate simplă (democrații au 233 din cele 431 de mandate și îl pot pune sub acuzare pe Trump fără să aibă nevoie de vreun vot republican), iar în Senat este nevoie de o majoritate de două treimi (67%). În acest moment, în Senat sunt 53 de republicani, 45 de democrați și doi independenți care votează în general cu democrații. Dacă ar vota toți cei 100 de senatori, cel puțin 20 de republicani și toți democrații și independenții ar trebui să voteze împotriva președintelui Trump.

Dacă Senatul nu reușește să adune numărul necesar de voturi, atunci președintele va fi doar pus sub acuzare (impeached), dar nu va fi înlăturat din funcție. Așa s-a întâmplat în cazurile de impeachment de până acum.

De două ori de-a lungul istoriei, Camera Reprezentanţilor a pus sub acuzare formală doi preşedinţi (Andrew Jackson şi Bill Clinton), dar cazurile au fost respinse după ce Senatul nu a reuşit să strângă cele două treimi necesare condamnării şi înlăturării vreunuia dintre cei doi lideri.

De asemenea, Richard Nixon a fost foarte aproape de a fi pus sub acuzare, însă a demisionat înainte ca acest lucru să se producă efectiv (Comitetul Juridic al Camerei a aprobat trei articole vizând punerea să sub acuzare în legătură cu scandalul Watergate). Cu alte cuvinte, până în acest moment, Statele Unite nu şi-au înlăturat niciodată preşedintele cu ajutorul acestui mecanism.

În cadrul procesului din Senat, congresmenii din Camera Reprezentanților acționează ca niște procurori, în timp ce președintele este aparat de avocații săi. El nu trebuie să apară în persoană în fața senatorilor. Procesul din Senat este prezidat de judecătorul șef al Curții Supreme. Cat privește durata procesului din Senat, lucrurile nu sunt nici aici foarte clare. De exemplu, procesul președintelui Clinton a durat cinci săptămâni.

Dacă totusi președintele Trump va fi înlăturat din funcție, există două variante: fie vicepreședintele Mike Pence îi va lua locul, fie va fi urmat cursul normal al liniei de succesiune la funcția de lider al Americii.

Interesant de menționat este că, în timp ce Senatul are puterea de a înlătura un președinte din funcție în urma procesului de impeachment, el nu are puterea de a trimite un președinte la închisoare. În acest caz, înlăturarea din funcție este singura pedeapsă pe care o poate primi președintele, care poate însă face obiectul unor acuzații penale separate, ulterior părăsirii funcției (acestea ar putea ele însele să ducă la amenzi usturătoare și chiar detenție).

În plus, un președinte poate continua să guverneze chiar și după ce a fost pus sub acuzare de Camera Reprezentanților. Spre exemplu, după ce Bill Clinton a fost pus sub acuzare pe 19 decembrie 1998, el a rămas președinte pentru încă un an, timp în care a fost achitat în procesul desfășurat în Senat.

Analiștii au notat de altfel că, în timp ce Clinton a continuat să-și exercite atribuțiile, iar procedura de impeachment nu a avut niciun impact juridic sau oficial, moștenirea lui este afectată și acum de procedura declanșată în urmă relației pe care a avut-o cu Monica Lewinsky.

În ceea ce privește justificarea pentru punerea sub acuzare a președintelui american, Constituția enumeră “trădarea, luarea de mită sau alte crime și delicte mari,” dar caracterul vag al celei de-a treia opțiuni a provocat probleme în trecut, atât în cazul lui Andrew Johnson, cât și în timpul procedurilor care l-au vizat pe Bill Clinton. Analiștii cred că “nimeni nu știe cu adevărat” ce este inclus sau nu în mod specific în definiția largă ce există în Constituția Statelor Unite.

Iar agentia Reuters a preferat să-l citeze ieri pe fostul președinte Gerald Ford care a afirmat: “Un delict care atrage punerea sub acuzare este acela pe care, la un moment dat în cursul istoriei, o majoritate a Camerei Reprezentanților îl consideră a fi un delict.”

Surse: BBC, Politico, Reuters

Foto: Donald Trump (sursa: Casa Albă)