Analiză dură a Institute for War: Dacă Rusia învinge Ucraina, frontierele României, Poloniei, Ungariei și Slovaciei vor fi sub amenințarea unui atac terestru rusesc / Întârzierea ajutorului american de către Partidul Republican duce la victoria Rusiei

Institutul pentru Studiul Războiului (ISW, un think-tank american) arată într-o analiză dedicată situației de pe front că lipsa ajutorului american pentru Ucraina riscă să permită Rusiei câștigarea razboiului cu Ucraina. Iar dacă Rusia câștigă războiul, frontierele României, Poloniei, Ungariei și Slovaciei vor fi sub amenințarea unui atac terestru rusesc pentru prima oară de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Subiectul a fost tratat în premieră de Biziday.

• Analiza integrală a ISW:

Dezbaterea americană privind acordarea de asistență militară suplimentară Ucrainei se bazează în parte pe presupunerea că războiul va rămâne în impas, indiferent de acțiunile SUA. Această presupunere este falsă. Rușii ies din războiul pozițional și reîncep manevrele pe câmpul de luptă din cauza întârzierilor în furnizarea de asistență militară americană Ucrainei.

Ucraina nu poate menține acum liniile actuale fără reluarea rapidă a asistenței americane, în special a apărării aeriene și a artileriei pe care numai SUA le pot furniza rapid și la scară largă. Lipsa apărării aeriene a expus unitățile ucrainene din prima linie la avioanele rusești care aruncă acum mii de bombe asupra pozițiilor defensive ucrainene – o premieră în acest război.

Lipsa artileriei ucrainene le permite rușilor să folosească coloane blindate fără a suferi pierderi majore pentru prima dată de la debutul invaziei din 2022. Rușii avansează încet, dar constant pe mai multe sectoare ale frontului. De la începutul acestui an, forțele rusești au pus stăpânire pe peste 360 de kilometri pătrați – o suprafață de mărimea orașului Detroit.

Avansurile rusești se vor accelera în absența unei acțiuni americane urgente. Factorii de decizie politică din SUA trebuie să internalizeze realitatea că întârzierea sau oprirea în continuare a asistenței militare americane va duce la câștiguri majore ale Rusiei în 2024 și în 2025 și, în cele din urmă, la victoria rusă.

Astfel, Statele Unite au astăzi doar două opțiuni reale. Pot relua rapid furnizarea de ajutor militar pentru a permite Ucrainei să stabilizeze liniile frontului în apropierea locațiilor actuale. Sau îi pot lăsa pe ruși să învingă armata ucraineană și să se îndrepte spre granițele NATO de la Marea Neagră până în centrul Poloniei. Nu există o a treia opțiune.

Riscurile unui atac rusesc împotriva NATO în viitorul apropiat ar crește major dacă SUA ar permite Rusiei să învingă Ucraina acum, iar provocarea de a apăra statele baltice, în special, ar putea deveni aproape insurmontabilă. Aceste riscuri și costuri pe termen lung depășesc cu mult prețul pe termen scurt al reluării asistenței pentru Ucraina.

Victoria Rusiei în Ucraina ar avea consecințe devastatoare pentru apărarea NATO. Pe de altă parte, succesul ucrainean, chiar dacă Ucraina doar menține liniile de front aproximativ acolo unde se află acum, ar face ca un atac rusesc de succes asupra Poloniei sau a statelor baltice să fie mult mai dificil și mai riscant. Aceasta ar consolida capacitatea NATO de a descuraja și de a se apăra împotriva viitoarelor agresiuni rusești. Cele două hărți prezentate mai jos ilustrează avantajele pe care Rusia și le-ar asigura prin înfrângerea Ucrainei și pe cele pe care NATO le-ar primi dacă ar ajuta Ucraina să țină linia de demarcație sau dacă i-ar împinge pe ruși mai departe spre est și sud.

Viitorul NATO este legat de cel al Ucrainei, indiferent de statutul de membru al Ucrainei

O armată ucraineană de succes va fi cea mai mare și cea mai puternică din Europa după cea a Rusiei – va fi mult mai puternică decât cea a oricărui stat european din NATO. Ucraina își va desfășura forțele de-a lungul granițelor sale cu Rusia și Belarus pentru a descuraja și a se apăra împotriva viitoarelor agresiuni rusești. Ucraina se va baza pe o asistență continuă, la început sub formă de echipamente, dar, în timp, în principal sub formă de bani pentru achiziționarea și întreținerea propriilor echipamente, din partea unei game largi de state europene și asiatice care înțeleg foarte bine importanța prevenirii unui nou atac rusesc.

Ucrainenii vor recunoaște că viitorul lor este legat de supraviețuirea NATO și de descurajarea atacurilor rusești asupra NATO, precum și asupra Ucrainei, chiar dacă Ucraina nu este membră a alianței.

Liderii militari ruși care plănuiesc o invazie a statelor baltice sau un atac asupra Poloniei vor trebui să presupună că Ucraina ar putea intra într-un astfel de război în numele NATO, indiferent de statutul de membru al Ucrainei. Această ipoteză de planificare va avea un impact dramatic asupra planurilor de campanie rusești pentru un război de agresiune împotriva NATO, după cum vom vedea.

Pe de altă parte, dacă Rusia învinge Ucraina, NATO se va confrunta cu provocări enorme în apărarea membrilor săi din nord-est. Ucrainenii nu se vor supune automat cuceririi rusești, cu siguranță, iar victoria militară rusă va fi foarte probabil urmată de o insurgență ucraineană masivă. Dar rușii pregătesc deja forțe distincte de unitățile lor militare obișnuite pentru a face față unei astfel de insurgențe și este foarte probabil că vor putea susține capacitățile militare convenționale pentru a amenința NATO de pe teritoriul ucrainean chiar și în timp ce se ocupă de insurgenții ucraineni. De asemenea, rușii vor lua sute de mii sau chiar milioane de ucraineni în serviciul militar, împreună cu baza industrială de apărare pe care ucrainenii o construiesc acum, crescând semnificativ potențialul militar și economic al Rusiei.

Prin urmare, în acest scenariu dezastruos, NATO trebuie să se aștepte să se confrunte cu mari forțe convenționale rusești de-a lungul întregii sale frontiere, de la Marea Neagră până la Arctica, punând frontierele de sud ale Poloniei, Ungariei, Slovaciei și României sub amenințarea unui atac terestru rusesc pentru prima dată de la căderea Uniunii Sovietice. Această amenințare ar bloca forțele NATO în sud-estul Europei și ar atrage forțe suplimentare din SUA și din statele NATO din Europa de Vest în sudul și centrul Europei, privând NATO de rezervele care ar fi altfel disponibile pentru a întări rapid statele baltice în cazul unei amenințări de invazie rusă. Aceste trupe NATO, neexperimentate în lupta în războaie mecanizate moderne, s-ar confrunta cu o armată rusă întărită în luptă, încurajată de victoria sa în Ucraina.

Armata rusă ar putea pregăti planuri de campanie pentru un atac asupra Poloniei și/sau a statelor baltice fără să se preocupe de zonele sale din spate. Această ipoteză de planificare ar permite Rusiei să concentreze împotriva statelor baltice forțe pe care altfel ar trebui să le dispună de-a lungul frontierei ucrainene pentru a descuraja sau a se apăra împotriva unui efort ucrainean de a ajuta la apărarea NATO. Este aproape imposibil de supraestimat cât de mult succesul sau eșecul eforturilor actuale ale Ucrainei de a respinge atacul rusesc schimbă perspectivele unui viitor atac rusesc împotriva flancului nord-estic al NATO.

Scenarii și ipoteze

Hărțile de mai jos descriu desfășurările actuale ale NATO, desfășurările ucrainene teoretice bazate pe pozițiile militare ucrainene de dinainte de război și concentrările de forțe rusești teoretice pentru o invazie a statelor baltice. Scenariul de bază presupune că rușii vor acorda prioritate tăierii coridorului Suwalki, care se întinde între nord-vestul Belarusului (în jurul Grodno) și exclava rusă Kaliningrad, pentru a împiedica NATO să consolideze sau să aprovizioneze statele baltice, în timp ce unitățile blindate și aeropurtate rusești cuceresc ele însele statele baltice. Scenariul presupune, de asemenea, că rușii vor încerca să se pregătească și să atace suficient de repede pentru a evita ca NATO să aibă timp să aducă întăriri importante din SUA, Franța, Germania și Regatul Unit pe coridorul Suwalki și în statele baltice înainte de a le invada. Astfel, se ia în considerare o forță de invazie rusă formată în mare parte din unități din districtele militare nou-înființate Leningrad și Moscova, deoarece aceste forțe ar putea să se deplaseze pe poziții de atac și să lanseze o invazie mult mai rapid decât o forță rusă mai mare care să se bazeze pe unități din Caucaz, din apropierea Asiei Centrale sau din Orientul Îndepărtat. Provocarea cu care s-ar confrunta rușii în acoperirea frontierei unei Ucraine puternice și independente ar consuma probabil orice forțe pe care rușii ar putea alege să le pună la dispoziție din sud și est în orice caz. Generarea puterii de luptă rusești necesare pentru a cuceri statele baltice cu o forță de atac redusă în acest scenariu ar necesita probabil și unele întăriri din centrul Rusiei. Acest scenariu ar necesita o mobilizare mult mai amplă și mai lentă a forțelor rusești pe care NATO le-ar vedea și ar putea răspunde.