Analiză Financial Times: Influența globală a lui Aleksandr Dughin – naționalistul rus a devenit un purtător internațional de cuvânt al extremei drepte

Articol publicat de Gideon Rachman în Financial Times, preluat de Rador:

Cu barba lui extravagantă și retorica-i neînfrânată, Aleksandr Dughin a constatat că nu-i e greu să atragă atenția. Unii chiar l-au etichetat pe acest filozof de extrema dreaptă „creierul lui Putin” ori „Rasputin”. Alți comentatori au respins însă ideea că Dughin chiar ar fi luat în serios la Kremlin, invocând argumentul că a fost dat afară de la Universitatea de Stat din Moscova în 2014.

Totuși, e evident că cineva chiar l-a luat foarte în serios pe Dughin. În weekend fiica lui, Daria Dughina, o jurnalistă naționalistă, a fost asasinată în apropierea Moscovei cu o mașină-capcană. Foarte mulți presupun că Dughin însuși era de fapt ținta.

Oricare va fi fiind relația personală dintre Putin și Dughin, decizia conducătorului rus de a invada Ucraina a fructificat idei pe care Dughin le promovează încă de la începutul anilor ’90. În cartea sa din 1997, „Fundații ale Geopoliticii”, care constituie lectură obligatorie la academia militară a Rusiei, Dughin argumenta că „Ucraina, ca stat, nu are nici un înțeles geopolitic”.

Întrebat despre influența sa asupra lui Putin la o conferință din 2018 de la Universitatea Fudan din Shanghai, Dughin a răspuns cu modestie – deși a subliniat că el pleda pentru anexarea Crimeei la Rusia în anii ’90, „cu mult înaintea lui Putin”.

Prezența lui Dughin în China e relevantă. El și-a exploatat presupusa apropiere de Putin – dar și abilitățile lingvistice (vorbește fluent engleza și franceza) – pentru a-și construi un rol internațional apreciabil.

În China, Iran și Turcia Dughin a devenit un purtător de cuvânt și coordonator al celor care vor să distrugă hegemonia mondială a Americii. Pe de altă parte, în Europa și SUA, el și-a creat relații cu forțe de extrema dreaptă, poziționându-se drept un aliat în lupta cu „globalismul”.

În seria de prelegeri pe care le-a ținut la Universitatea din Fudan, Dughin a argumentat că Rusia și China trebuie să construiască împreună o „ordine mondială multipolară” care să pună capăt dominației americane. La o întâlnire pe care au avut-o în aprilie, miniștrii de externe rus și chinez au adoptat această idee, iar Serghei Lavrov l-a asigurat pe Wang Yi că, „împreună”, cele două țări se vor „îndrepta către o ordine mondială multipolară, justă, democratică”.

Conform viziunii despre lume a lui Dughin, statele continentale ale întinderii de uscat eurasiatice, cu Rusia în centrul ei, sunt în mod natural rivali ai lumii maritime conduse de SUA și anterior de britanici. Dughin l-a lăudat pe filozoful nazist Carl Schmitt pentru „înțelegerea clară a «inamicului» cu care se confruntă Europa, Rusia și Asia, acela fiind SUA, alături de al său […] aliat insular, Anglia”.

Aceste idei anti-occidentale și iliberale și-au găsit o audiență receptivă și în Iran. Dughin a vizitat frecvent țara și e deosebit de apreciat de elementele radicale ale regimului. În 2015 el și-a flatat gazdele iraniene spunându-le că Iranul e „principala bază a războiului contra modernității” (aparent, un lucru bun). Dughin a vizitat cu regularitate și Turcia, uneori invitat de partidul AKP aflat la putere, unde a făcut cauză comună cu forțele anti-americane din cadrul guvernului.

Între timp, în Europa, Dughin și sponsorul său, bancherul rus Konstantin Malofeev, și-au cultivat relații cu partide de la dreapta radicală cum ar fi Partidul Libertății din Austria, Liga din Italia și Adunarea Națională din Franța – menținându-și aceste legături prin intermediul unor conferințe, prelegeri și întruniri organizate în Rusia și Europa de Vest.

În SUA, aliații naturali ai lui Dughin se situează la extrema dreaptă. La începutul președinției lui Trump Dughin i-a acordat un interviu lui Alex Jones, propovăduitor al teoriilor conspirației, în care și-a exprimat speranțele insuflate de „dl Trump, pe care îl susțin din toată inima”. El i-a declarat lui Jones că forțele pro-Trump și pro-Putin ar trebui să se unească împotriva „dușmanului nostru comun, globaliștii”.

Richard Spencer, personajul american de extrema dreaptă, care a fost filmat la scurt timp după victoria lui Trump strigând „Hail Trump!” și făcând salutul nazist, are și el legături cu naționalistul rus. Soția lui Spencer a tradus în engleză cărți ale lui Dughin.

La o apariție recentă în fața unei audiențe de universitari chinezi și pakistanezi, Dughin i-a asigurat pe aceștia că Rusia va utiliza arma nucleară mai degrabă decât să accepte o înfrângere în Ucraina. O întrebare care se pune acum e dacă atentatul cu bombă din weekend va determina Kremlinul să adopte politici chiar și mai agresive în război și în politica internă.

Serviciul secret rus, FSB, pretinde acum că a soluționat cazul. El acuză Ucraina că a comandat asasinatul și susține că presupusul ucigaș ar fi fugit deja din Rusia, traversând granița cu Estonia. Aceste acuzații ar putea fi folosite pentru justificarea unor bombardamente mai intense asupra Kievului și luarea în colimator a unor clădiri și demnitari guvernamentali. Iar dacă Kremlinul va decide să se confrunte cu Estonia – prin aceea că-și va susține prin amenințări cererea de extrădare a presupusului făptaș -, atunci el va plasa Rusia pe o traiectorie de coliziune cu un stat NATO.

Guvernul ucrainean a negat cu promptitudine orice legătură cu atentatul. Ceea ce nu va schimba atitudinile la Moscova. Vocile naționalismului extremist, ilustrat de indivizi precum Dughin, cer de multă vreme ca Rusia să adopte tactici chiar și mai necruțătoare.

Dughin s-a specializat într-o retorică violentă și incendiară – susținută în săli de conferință și studiouri TV, la o depărtare sigură de orice luptă reală. Însă în weekend linia frontului a ajuns la Moscova. După ce au îndurat atât de multă suferință, puțini ucraineni vor vărsa o lacrimă pentru Dughin, un om care în 2014 îi îndemna pe ruși să „omoare, omoare, omoare” ucraineni. Altora, mai puțin afectați de conflict, le va fi venind greu să creadă că poate exista pe lumea aceasta un om care merită să-și vadă copilul aruncat în aer chiar în fața sa. (Traducere Rador: Andrei Suba)