ANALIZĂ Fost diplomat britanic: Și dacă Putin nu vrea de fapt să atace Ucraina, ci o țară NATO?

Ținta finală a președintelui rus Vladmir Putin în actuala criză din estul Europei ar putea să nu fie Ucraina, așa cum se așteaptă cancelariile occidentale și serviciile secrete din Vest și de la Kiev, ci una dintre țările membre ale NATO, afirmă un fost diplomat britanic. În opinia acestuia, Narva – al treilea oraș ca mărime din Estonia – sau Coridorul Suwalki, o fâșie de teren lată de 100 de kilometri care leagă Polonia de Lituania, între enclava rusă Kalinigrad și Belarus, pot fi obiectivele reale care ar putea fi atacate de forțele ruse.

Calculele lui Putin

Serviciile de informații occidentale și cele ucrainiene susțin că Rusia pregătește pentru următoarea perioadă o ofensivă împotriva Ucrainei cu până la 175.000 de militari, concentraţi în patru locuri, cu 50 de grupuri tactice de luptă. Aceasta după ce, de câteva luni de zile, președintele Putin a desfășurat zeci de mii de trupe la granița cu ucrainienii și a făcut constant declarații amenințătoare împotriva ucrainienilor și a Occidentului.

Amenințările militare ale Rusiei împotriva Ucrainei, inclusiv prin desfășurarea a zeci de mii de trupe și sute de tancuri, piese de artilerie și transportoare de trupe, nu doar că au stârnit îngrijorarea profundă a americanilor și aliaților lor din NATO și Uniunea Europeană, care au cerut constant rezolvarea diplomatică a situației și retragerea trupelor ruse din regiune. Prin poziția agresivă adoptată, Moscova a forțat Vestul să se așeze la masa de discuții privind cererile sale, văzute de mulți ca „iraționale”, așa cum este cea ca NATO să se retragă la frontierele sale din 1997 și negarea dreptului țărilor din fosta sferă de influență sovietică de a se alătura alianței nord-atlantice.

Iar jocul Rusiei a fost încununat de succes. Discuții la nivel înalt de securitate între oficialii americani, europeni și NATO pe de-o parte și ruși pe de altă parte au avut loc în ultimele săptămâni – inclusiv o întâlnire tête-à-tête între șefii diplomațiilor din Statele Unite și Rusia, Anthony Blinken și Serghei Lavrov, desfășurată recent la Geneva. Negocierile nu s-au finalizat cu rezultate concrete.

Problema, cred comentatorii, este că nimeni nu știe în prezent ce urmărește cu exactitate liderul de la Moscova. Analiștii care au încercat să descifreze obiectivele lui Putin au spus că acestea sunt fie de a extrage concesii de la occidentali privind extinderea NATO, profitând de greșelile făcute de Administrația Biden în ultimele luni și de faptul că poziția occidentalilor este subminată de disensiunile dintre ele (cu acțiuni și declarații controversate făcute în special de oficiali din Germania), fie de a invada Ucraina și de a inversa prin forță deplasarea acesteia spre Vestul democratic. Aceasta ar putea duce la mai mare conflict european de după cel de-al Doilea Război Mondial, cu consecințe politice, economice, militare și geostrategice majore pentru întreaga planetă.

Într-un comentariu pentru The Cipher Brief, un site apropiat de serviciile de informații americane, fostul diplomatic britanic Tim Willasey-Wilsey oferă însă o perspectivă diferită. În opinia acestuia, ținta finală a președintelui Putin în actuala criză din estul Europei ar putea să nu fie Ucraina, așa cum se așteaptă cancelariile occidentale și serviciile secrete din Vest și de la Kiev, ci una dintre țările membre ale NATO.

NATO, ținta finală?

Willasey-Wilsey afirmă că nu ar fi prima oară când Occidentul interpretează greșit intențiile rușilor. El dă ca exemplu raportul British Joint Intelligence Committee din 1968, care a concluzionat că URSS nu va invada Cehoslovacia, bazându-se pe opinia larg răspândită și acceptată a occidentalilor că acest lucru nu ar fi în interesul Moscovei. Greșeli similare au precedat și invadarea și anexarea Peninsulei Crimeea de către soldați trimiși de Putin în 2014.

Fostul diplomat de la Londra susține că Putin a calculat că această iarnă este momentul ideal pentru a se confrunta cu Occidentul în privința acelor părți ale fostei Uniuni Sovietice despre care crede că ar trebui să fie încă în sfera de influență a Moscovei. „Iarna pune inevitabil stres pe piața energetică a Europei. Între timp, NATO tocmai a făcut o ieșire umilitoare și haotică din Afganistan sub conducerea unui președinte al Statelor Unite care se luptă în sondajele de opinie”, a scris Willasey-Wilsey. „După ce a identificat cel mai bun moment, Putin a ordonat mobilizarea unei armate de aproximativ 130.000 de militari în mijlocul iernii, distribuiți în sectoare de-a lungul granițelor Ucrainei cu Rusia și Belarus”.

Tim Willasey-Wilsey se referă la faptul că „presupunerile tuturor celor din Occident este că Ucraina este ținta fie pentru o invazie, fie pentru o incursiune militară”. Cu toate acestea, niciuna dintre opțiuni nu arată favorabil pentru Moscova, susține fostul diplomat.

El își argumentează raționamentul susținând că, foarte probabil, trupele ruse ar putea să străbată cele câteva sute de kilometri din Belarus la Kiev și să pună mâna pe capitala ucraineană. „Dar rușii nu ar putea să pună mâna pe întreaga Ucraine, în special vestul Kievului, iar invazia ar putea duce la o insurgență lungă și costisitoare”, crede Willasey-Wilsey. „Alternativ, Putin ar putea încerca să captureze coasta Ucrainei și portul Odessa, dar acest lucru ar lăsa o fâșie lungă de pământ care va trebui apărată împotriva viitoarelor contraatacuri ucrainene”.

De asemenea, crede fostul membru al British Foreign Office, „cealaltă problemă cu atacarea Ucrainei este că va lăsa NATO și Occidentul să scape prea ușor”. Willasey-Wilsey amintește că președintele Biden a spus foarte clar că NATO nu va lupta pentru apărarea Ucrainei, fiind însă propuse sancțiuni economice și financiare împotriva Moscovei. „Această abordare a făcut mai ușor pentru țările occidentale să arate un front rezonabil unit împotriva lui Putin, deși există diferențe în ceea ce privește furnizarea de arme Ucrainei și natura exactă a sancțiunilor”.

Cele două argumente îl fac pe analist să susțină că „accentul pus pe Ucraina nu a funcționat pentru Putin. Deși unele dintre răspunsuri au fost controversate, tendința generală a fost de a uni liderii occidentali”. Mai mult, ele au permis unora dintre occidentali să se angajeze în eforturi diplomatice serioase, așa cum este cazul liderului francez, Emmanuel Macron, care s-a angajat în discuții directe cu Putin.

Din aceste motive, crede fostul diplomat, „s-ar putea ca Ucraina să nu fie ținta principală a lui Putin. Cearta lui Putin este cu NATO”, care, crede el, a făcut mai multe avansuri în Europa Centrală și de Est decât s-a convenit (cu Moscova) după prăbușirea Uniunii Sovietice. De fapt, cele două proiecte de tratate pe care Rusia le-a publicat pe 17 decembrie anul trecut cereau ca NATO să-și retragă forțele și armele din orice țară care a aderat la NATO după 1997″, inclusiv Ungaria, Polonia, România, Cehia, Slovacia, Bulgaria, Croația, Muntenegru și Macedonia de Nord. În plus, sunt vizate și cele trei state baltice (Lituania, Letonia și Estonia), „a căror secesiune de vechea Uniune Sovietică îl deranjează în mod deosebit pe Putin”. Acestea din urmă ar putea fi de altfel și locul de atac pentru forțele Mosovei.

Opțiunile țarului de la Kremlin

În opinia analistului, există două operațiuni pe care Rusia le-ar putea lansa împotriva statelor baltice, care ar provoca dureri de cap alianței nord-atlantice. Aceasta deoarece Articolul V din Tratatul NATO prevede că „un atac armat împotriva unui [stat membru] va fi considerat un atac împotriva tuturor„, ceea ce înseamnă că NATO ar fi obligată să folosească forța armată în cazul în care Rusia atacă oricare dintre statele membre ale organizației.

• (Notă: Ucraina nu este membră a NATO, iar aderarea sa nu este deocamdată luată în calcul de alianța politico-militară, din cauza corupției din Ucraina, a deficiențelor sale în materie de apărare și a lipsei de control din partea Kievului asupra granițelor sale).

Orice incursiune a rușilor, chiar dacă limitată în scop și care s-ar solda cu puține victime în rândul trupelor NATO sau ale localnicilor, ar duce, fără îndoială, la diviziuni majore în alianța occidentală, crede fostul diplomat. De asemenea, orice eșec ulterior al NATO de a desfășura forțe armate ar submina încrederea în alianță și ar trimite un mesaj puternic membrilor aspiranți, precum Ucraina și Georgia.

Tim Willasey-Wilsey descrie două opțiuni pe care le are Putin:

Cea mai ușoară dintre ele ar fi să anexeze Narva, orașul estonian aflat la granița cu Rusia, pe râul cu același nume. Orașul de 54.000 de locuitori are o populație majoritar vorbitoare de limbă rusă (87.7%) și în trecut a avut dispute culturale cu guvernul de la Talin, liderii NATO declarându-și mai demult îngrijorarea că Narva s-ar putea afla în centrul unui conflict cu Rusia.

Fostul diplomat consideră că un posibil atac al Federației Ruse s-ar putea produce după ce Putin le va cere agențiilor sale de informații să fabrice un posibil motiv pentru intervenția Rusiei. Anexarea ar putea fi realizată de forțele speciale ruse. Moscova ar putea pretinde ulterior că Narva a fost o localitate care nu ar fi trebuit niciodată să apațină Estoniei și cu siguranță nu merită un conflict armat cu NATO. „Mai multe capitale europene ar fi, fără îndoială, de acord” cu poziția Rusiei, crede analistul. În acest caz, Marea Britanie s-ar afla într-o poziție deosebit de dificilă, aflându-se în fruntea unităților NATO din Enhanced Forward Presence (EFP) în zonă, având aproximativ 1.100 de soldați bazați la Tapa, la circa 250 de km spre vest.

A doua variantă, mai riscantă, dar poate mai valoroasă pentru Moscova, ar fi încercarea de a lega Belarusul de enclava rusă Kaliningrad prin așa-numitul Coridor Suwalki. Acest lucru ar rupe orice legătură terestră dintre țările NATO și UE și cele trei state baltice. Forța EFP din Lituania este condusă de germani care ar fi reticenți să se opună unei eventuale agresiuni ruse din motive pe care le-a subliniat deja cancelarul Olaf Scholz, afirmă fostul diplomat. Trupele ruse din Kaliningrad ar putea completa obiectivul, sprijinite din Belarus.

În acest context, reamintim că Belarus și Rusia au anunțat un exercițiu militar comun pe scară largă, numit Allied Resolve 2022, programat în perioada 10-20 februarie. Potrivit experților militari, acest tip de exercițiu ar putea avea două scopuri majore. În primul rând, oferă Rusiei o acoperire pentru a desfășura capacități militare de vârf în regiune. De altfel, în acest scop, Rusia a anunțat desfășurarea în Belarus, pentru participarea la exercițiile militare, de avioane de vânătoare Su-35 și sisteme de apărare aeriană, precum sisteme de rachete sol-aer cu rază lungă S-400 și sisteme de apărare aeriană cu rază scurtă de acțiune Pantsir-S1.

În al doilea rând, exercițiul oferă Rusiei ocazia de a efectua o repetiție operațională a misiunilor de armament combinat sau a subcomponentelor acestora. Ofițeri americani au declarat recent că acesta este tipul de exercițiu pe care Putin l-ar planifica cu siguranță dacă ar căuta să execute o operațiune militară la scară largă.

Tim Willasey-Wilsey a scris că justificarea post facto a Rusiei ar fi legată de „nedreptatea separării Kaliningradului de patria-mamă”. Raționamentul Moscovei ar putea fi suficient din nou pentru unele națiuni europene „să argumenteze mai degrabă pentru negocieri decât pentru conflict, mai ales dacă incursiunea Rusiei s-ar produce doar în partea lituaniană a Coridorului Suwalki și nu în cea poloneză”.

Iar importanța coridorului de doar 100 de km este crucială. În 2018, The Center for European Policy Analysis (CEPA) nota: „În cazul unui conflict între Rusia și NATO, armata Rusiei – care operează din enclava Kaliningrad și din Belarus – ar putea încerca să închidă Coridorul Suwalki și să se incapaciteze NATO ca furnizor de securitate pentru cei trei membri ai săi baltici… Această fâșie de teritoriu are doar două drumuri și o linie de cale ferată. Dacă forțele ruse ar stabili controlul asupra Coridorului Suwalki, ar separa statele baltice de restul NATO și ar transforma sprijinirea lor pe o rută terestră într-un efort dificil. Apărarea Coridorului Suwalki este, prin urmare, importantă pentru credibilitatea NATO și pentru coeziunea occidentală”.

În loc de concluzie, analistul explică pentru The Cipher Brief că mulți comentatori occidentali susțin că „Putin nu ar fi atât de nesăbuit încât să atace un membru NATO”. De fapt, crede Willasey-Wilsey, acest lucru „are mult mai mult sens decât invadarea Ucrainei”. Un atac asupra țărilor baltice, așa cum a fost descris de fostul diplomat britanic, „ar diviza NATO și ar servi drept încă un alt conflict nerezolvat al lui Putin, care va deveni monedă de schimb valoroasă pentru viitor”. Calculul principal al lui Putin în acest caz pare corect: „Europa (și SUA) nu are chef de război cu Rusia.”

Sursa: The Cipher Brief, The Sunday Times, The Atlantic, The Guardian, CEPA

sursa foto: Mikhail Klimentiev / RIA Novosti / AFP