ANALIZĂ Mariupol, orașul ras de pe fața pământului de ruși, aflat în plină catastrofă umanitară / De ce Mariupol este de o importanță strategică vitală pentru Rusia / Ce era și cum arăta orașul-port înainte de invazia rusă în Ucraina

Asaltul Rusiei asupra Ucrainei, aflat acum în cea de-a patra săptămână, s-a blocat pe majoritatea fronturilor. Rusia nu a reușit să cucerească niciun oraș ucrainean important, cu atât mai puțin să captureze capitala Kiev sau să răstoarne rapid guvernul președintelui Volodimir Zelenski.

Dar Rusia a lovit zonele rezidențiale, provocând distrugeri masive. Nici un oraș nu a suferit mai multe pierderi decât Mariupol, un port la Marea Azov, unde locuiau peste 400.000 de persoane înainte de război. Orașul se află sub asediu și bombardament constant, fără alimente, medicamente, energie electrică sau apă proaspătă, încă din primele zile ale invaziei.

Ucraina a sfidat cererea Rusiei ca forțele sale să depună armele înainte de zorii zilei de luni în Mariupol, unde sute de mii de civili au fost prinși în capcană într-un oraș aflat sub asediu și deja distrus de bombardamentele rusești.

Armata rusă ordonase ucrainenilor din interiorul orașului din sud-estul țării să se predea până la ora 5 dimineața, spunând că celor care vor face acest lucru li se va permite să plece prin coridoare sigure.

„Nu poate fi vorba de nicio capitulare, de depunerea armelor” în oraș, a răspuns vicepremierul ucrainean Iryna Vereshchuk. „Am informat deja partea rusă despre acest lucru”, a precizat ea.

Unii oameni au fost lăsați să iasă cu mașini particulare, dar forțele rusești nu au permis convoaielor umanitare sau autobuzelor pentru evacuarea civililor să ajungă în oraș.

Ministrul ucrainean al Apărării, Oleksii Reznikov, i-a lăudat pe „apărătorii eroici” ai orașului, spunând că, prin faptul că au continuat să reziste, au ajutat la împiedicarea ofensivei Rusiei asupra altor orașe mari din țară.

„În virtutea dedicării și a curajului lor supraomenesc, zeci de mii de vieți din întreaga Ucraină au fost salvate. Astăzi, Mariupol salvează Kievul, Dnipro și Odesa”, a afirmat Reznikov.

Consulul general al Greciei la Mariupol, Manolis Androulakis, care a sosit în țara sa duminică, după o călătorie de patru zile de când a scăpat din asediul din Mariupol, a declarat: „Nu am avut timp să mă întorc acasă. Ceea ce am văzut, sper că nimeni nu va vedea vreodată”.

El a descris Mariupol ca fiind alături de Guernica, Leningrad și țintele anterioare ale Rusiei, Groznîi și Alep, într-o listă de orașe „complet distruse de război”.

Refugiați, daune și pierderi

Aproape un sfert din cei 44 de milioane de locuitori ai Ucrainei au fost deja alungați din casele lor, inclusiv 3,4 milioane care au fugit în străinătate, potrivit Organizației Națiunilor Unite, unul dintre cele mai rapide exoduri înregistrate vreodată. Un bilanț al ONU include peste 900 de morți confirmați în rândul civililor, dar totalul real nu este cunoscut.

Mii de soldați ruși și ucraineni au murit, iar armata rusă, puternică din punct de vedere al artileriei, a suferit pierderi mari de tancuri și blindate. Cinci generali ruși au fost deja uciși, o pierdere de comandanți de rang înalt într-o perioadă atât de scurtă aproape nemaiîntâlnită în războiul modern.

În afară de Mariupol, orașele estice Harkov, Sumî și Cernihiv au fost cele mai afectate de încercările Rusiei de a distruge zonele urbane cu artileria.

De ce orașul Mariupol este de o importanță strategică vitală pentru Rusia?

Rusia consideră că sudul Ucrainei este vital pentru succesul invaziei sale și a asediat mai multe orașe din sud și a capturat centrala nucleară Zaporizhzhia, cea mai mare din Europa.

Operațiunea din sud a fost lansată din peninsula Crimeea, care a fost anexată de Rusia în 2014 și care găzduiește o prezență militară rusă considerabilă.

Trupele rusești se deplasează în Ucraina din Crimeea, răspândindu-se spre est, către Mariupol, și spre vest, către Odesa, amenințând să taie accesul maritim al Ucrainei, ceea ce ar provoca daune economice uriașe țării.

Dacă Mariupol cade, ar oferi Rusiei controlul asupra unuia dintre cele mai mari porturi din Ucraina și ar crea un coridor terestru între Crimeea și regiunile separatiste susținute de Rusia, Lugansk și Donețk.

Conectarea Crimeei cu Rusia continentală prin intermediul zonelor controlate de rebeli ar face mult mai ușor pentru Rusia să transfere bunuri și persoane către și dinspre Crimeea. Rusia își dorește acest lucru încă din 2014, când a început conflictul din estul Ucrainei.

În prezent, peninsula este conectată la partea continentală a Rusiei doar printr-un singur pod, construit cu mari cheltuieli din partea Moscovei după anexarea rusă asupra Crimeei.

Există, de asemenea, un context istoric pentru invazia Rusiei în sudul Ucrainei. Regiunea care se întinde de la Odesa, în sud, până la Lugansk, în est, a fost cucerită de Imperiul Rus în secolul al XVIII-lea, după o serie de războaie cu Imperiul Otoman. A devenit cunoscută sub numele de Novorossiya, sau Noua Rusie.

În timpul Uniunii Sovietice, cea mai mare parte a Novorossiei a făcut parte din Republica Socialistă Sovietică Ucraineană, care s-a transformat ulterior în Ucraina de astăzi.

În 2014, după anexarea Crimeei, președintele rus Vladimir Putin a afirmat că, deși Rusia a pierdut teritoriul Novorossiei din diverse motive, populația sa a rămas acolo.

Revendicarea istorică a Rusiei asupra teritoriului ucrainean a fost o temă frecventă pentru președintele Putin în perioada premergătoare invaziei.

Ce reprezenta orașul Mariupol înainte de invazia rusă

Mariupol este un oraș din sud-estul Ucrainei, situat pe coasta de nord a Mării Azov, la gura de vărsare a râului Kalmius, în regiunea Pryazovia. Înainte de invazia rusă, era al zecelea oraș ca mărime din Ucraina și al doilea ca mărime din regiunea Donețk, cu o populație de 431.859 de locuitori în 2021.

Mariupol a fost fondat pe locul unei foste tabere de cazaci numită Kalmius și a primit drepturi de oraș în 1778. A fost un centru pentru comerțul cu cereale, metalurgie și inginerie grea, inclusiv combinatul siderurgic Illich Steel & Iron Works și Azovstal. Mariupol a jucat un rol-cheie în industrializarea Ucrainei. Mariupol era un centru pentru industrie, precum și pentru învățământul superior și afaceri.

În urma Războiului din Donbas, când orașul Donețk a devenit capitala autoproclamatei Republici Populare Donețk în 2014, Mariupol a devenit centrul administrativ provizoriu al regiunii Donețk. Orașul a fost securizat la 13 iunie 2014 de către trupele ucrainene, dar de atunci a fost atacat de mai multe ori.

Geografie, climă, ecologie

Orașul ocupa, înainte de bombardamentele rusești, o suprafață de 244,0 km2 (cu tot cu suburbii) Zona centrului orașului măsura 106,0 km2 (40,9 mi2), în timp ce suprafața parcurilor și grădinilor – 80,6 km2 (31,1 mi2).

Orașul a fost construit în principal pe un teren alcătuit din cernoziom solonetzic (îmbogățit cu sodiu), cu o cantitate semnificativă de apă subterană în subsol, care duce frecvent la alunecări de teren.

Clima din zona Mariupol este considerată drept continentală umedă, cu veri calde și ierni reci. Cu toate acestea, resursele de apă din regiune sunt insuficiente și, prin urmare, iazurile și bazinele de apă erau folosite pentru nevoile populației și ale industriei.

Înainte ca Rusia să declanșeze războiul împotriva Ucrainei, Mariupol era lider la nivelul țării în ceea ce privește volumul emisiilor de substanțe nocive de către întreprinderile industriale.

Administrația orașului și politica locală

Electoratul din Mariupol susținea în mod tradițional partidele politice de stânga (socialiste și comuniste) și pro-ruse. La începutul secolului XXI, Partidul Regiunilor a prevalat numeric în consiliul municipal, urmat de Partidul Socialist din Ucraina.

Primarul (președintele comitetului executiv al consiliului municipal) al orașului este Vadim Boychenko. La alegerile locale din 2020 a fost reales cu 64,57% din voturi ca și candidat al Blocului Vadim Boychenko. Prezența la vot în alegeri a fost de 27%.

Date demografice

În 2021, populația orașului era de aproximativ 432.000 de locuitori, în scădere față de 2014, după ce timp de un secol numărul locuitorilor crescuse de aproape 12 ori. Orașul era populat de ucraineni, ruși, greci pontici (inclusiv greci din Caucaz și uromâni de limbă tătară și turcă, dar creștini ortodocși greci), bieloruși, armeni, evrei etc.

Orașul era în mare parte și în mod tradițional vorbitor de limbă rusă, în timp ce din punct de vedere etnic populația era împărțită aproximativ în mod egal între ucraineni și ruși. Exista, de asemenea, o minoritate etnică greacă semnificativă în oraș.

Între 60% și 80% dintre locuitorii de limbă ucraineană comunicau în Surzhyk (o combinație între rusă și ucraineană), din cauza influenței mari a culturii ruse.

Industrie

Industria orașului era diversă, cu o industrie grea dominantă. Mariupol găzduia importante oțelării (inclusiv unele de importanță mondială) și uzine chimice; Mariupol era, de asemenea, un port maritim important și un nod feroviar.

Cultura și infrastructura

În ceea ce privește cultura orașului, una dintre cele mai notabile instituții culturale era teatrul dramatic regional din Donețk (care a fost atacat recent de ruși), care era în 2003 cel mai vechi teatru din regiune și și-a sărbătorit cea de-a 125-a aniversare. Pentru contribuția sa la educația spirituală a teatrului, în anul 2000 a fost premiat ca laureat în cadrul concursului „Scythianul de aur”.

Mariupol avea monumente dedicate lui Taras Șevcenko, Vladimir Vysotsky, Arkhip Kuindzhi și multor alte persoane celebre. De asemenea, în oraș au fost construite monumente în cinstea eliberării Donbas-ului, a metalurgiștilor și a altora.

Centrul istoric al Mariupolului era alcătuit în principal din clădiri joase, cu arhitectură prerevoluționară.

Zona centrală a orașului Mariupol era formată aproape în întregime din clădiri administrative și comerciale, inclusiv o clădire a consiliului municipal, oficiul poștal, cinematograful Lukov, Universitatea Umanitară din Mariupol, Universitatea Tehnică de Stat Priazov, biblioteca centrală a orașului Korolenko și multe magazine mari.

Surse: Reuters, BBC, The Times, The Guardian, Deutsche Welle, Pravda.com.ua, Encyclopedia Britannica, Wikipedia, State Statistics Service of Ukraine

Sursa foto: Twitter / Roman Skliarov