ANALIZĂ: Noile rachete SpaceX, Starship, pot deschide drumul spre colonizarea Lunii și a planetei Marte. Care sunt provocările

Elon Musk și-a anunțat, duminică, intenția de a oferi zboruri private interplanetare „în aproximativ un an”, cu ajutorul noului model de rachete Starship, relatează Space.com. Totuși, posibilitatea călătoriilor interplanetare ridică atât problema vizitelor pe suprafața acestor planete, cât și a colonizării lor, în viitor.

Chiar dacă Elon Musk are un plan pentru a-i aduce pe oameni pe Lună sau pe Marte, întrebare rămâne: cum vor ateriza viitorii turiști pe cele două corpuri cerești? În sine, „un zbor spre Lună”, mai ales unul care ar costa câteva miliarde de dolari, conform ultimelor cifre oferite de compania SpaceX, în 2017, conform TheVerge, ar trebui să implice și posibilitate de păși pe suprafața planetei.

Agenția Națională de Aeronautică și Administrare Spațială (NASA) are deja planurile pentru a inființa colonii pe cele două astre, iar asta vine cu un întreg set de provocări.

NASA plănuiește să readucă oameni pe Lună, până în anul 2024, cu intenția de a stabili o colonie semi-permanentă, conform site-ului oficial. Totuși, misiunea „Moon-to-Mars” are ca obiectiv principal colonizarea planetei Marte, iar inființarea unui avanpost pe Lună va juca un rol important.

„Interesul meu nu este Luna. Luna este doar o minge de praf” a declarat, în 2016, Chris McKay, astrobiolog pentru NASA, conform site-ului sciencealert.com. Acesta a continuat declarând că „ ( n.r. noi, NASA) nu vom avea o bază de cercetare pe Marte până nu învățâm cum să facem asta pe Lună. Luna ne oferă un model pentru Marte.”.

Noi roboți și tehnologii de fabricație vor fi necesare

Inființarea unei baze pe oricare dintre cele două planete ridică o întreagă serie de probleme pentru care NASA încă încearcă să găsească soluții.

Pe Lună, astronauții vor trebui să locuiască în habitate construite din regolith – un sediment lunar asemănător cu cenușa vulcanică de pe Pământ -, conform BBC. Chiar și așa, cu tehnologia de acum, aceștia nu vor putea să beneficieze de toate avantajele pe care le are sedimentul.

Conform BBC, cercetătorii pot să construiască cărămizi de regolith care au duritatea apropriată de ce a ghipsului – o cincime din potențialul pe care-l prezintă acest material selenar. Cu ajutorul unor noi tehnologii, cercetătorii consideră că regolithul poate fi utilizat în fabricarea unor cărămizi la fel de rezistente precum betonul.

În schimb, pentru a stabili un avanpost pe Marte, Școala Politehnică Federală din Loiusante (EPFL), citată de Phys.org, consideră că vor fi necesare 110 tone de material de construcții. Baza ar urma să fie construită de către echipe de roboți trimise înaintea astronauților. Marte este o planetă bogată în zăcămintele naturale de silicon, fier, aluminiu și sulf, iar acestea ar putea să joace un rol important în realizarea materialelor de construcții, conform aceluiași site.

Energia nucleară va alimenta viitoarele colonii marțiene

Odată ridicate aceste baze, agențiile spațiale vor trebui să asigure elementele necesare unui trai îndelugat și sustenabil. Conform NASA (aici și aici), Luna are o atmosferă neobișnuită, alcătuită din potasiu și sodiu sub formă de gaz, în timp ce ”aerul” marțian este în mare parte alcătuit din dioxid de carbon.

Dar pentru a purifica și asigura un aer respirabil, va fi nevoie de energie – o altă variabilă care ridică semne de întrebare savanților. Până acum, energia solară era cea mai sigură sursă de energie pentru misiunile spațiale.

Totuși, pe Lună, zilele și nopțile durează, în mod respectiv, aproximativ cât o lună pe Pământ, conform NASA, ceea ce înseamnă că energia solară nu poate fi captată decât o dată la 54 de zile. 

Conform BBC, o soluție ar fi o combinație între energia solară și cea geotermală.

În schimb, pentru o colonie pe Marte, NASA ia în considerare opțiunea nucleară, conform outerspaces.com. Agenția plănuiește să construiască și să expedieze reactoare nucleare de dimensiuni reduse pentru a satiface nevoile energetice ale viitoarelor colonii marțiene.

Aceasta soluție este preferată de către Agenție, întrucât atmosfera Plantei Roșii reduce eficiența panourilor fotovoltaice (problemă accentuată și de existența furtunilor de nisip care străbat suprața planetei), conform unui raport din 2004.

Praful marțian și radiațiile cosmice pot pune în pericol viața astronauților

Un alt raport semnalează pericolul pe care-l reprezintă praful marțian pentru viața oamenilor. Praful mațian conține elemente cancerigene sau cauzatoare de silicoză (boală pulmonară cauzată de inhalarea indelungata a pulberilor cu continut crescut de bioxid de siliciu).

„Prezența acestuia (n.r. prafului marțian) reprezintă o veste bună pentru posiblitatea existenței vieți pe Marte… dar o veste, foarte, foarte proastă pentru oameni”, a declarat același McKay, pentru Space.com

Printe soluțiile propuse, cea mai promițătoare pare să fie cea în care costumele astronauților nu vor pătrunde niciodată în interiorul habitului, ci vor rămâne „ancorate” de pereții exteriori, iar accesul atât din, cât și în costum se va face prin intermediul unei trape de acces.

NASA avertizează și în privința expunerii îndelungate la radiațiile cosmice. Pe Marte, un astronaut ar putea fi expus la doze de 2,5 ori mai mari decât cele prezente pe Stația Spațială Internațională (8 rads/an), arată un alt raport. Ca referință, pământenii sunt expuși unei doze de 0,64 rads/an, conform Phys.org.

Apă și hrana vor trebui extrase și produse local.

Atât Luna, cât și Marte găzduiesc apă. Avanposturile și coloniile vor trebui să fie inființate pe unul dintre cei poli ai planetelor, acolo unde s-au găsit cele mai mari cantități de apă, sub formă de gheață, conform BBC.

În schimb, hrana va trebui să fie asigurată prin tehnologii inovative precum carnea artificială, dar și de producția de legume cu un conținut redus de calorii, relatează Space.com.

Cât costă viitorul?

Conform aceluiași sciencealert.com, înființarea unui avanpost pe Lună ar costa statul american 10 miliarde de dolari, ceea ce ar fi mai ieftin decât construcția unui portavion.

Pentru anul fiscal 2019, NASA estimează că bugetul agenției va ajunge la circa20 de miliarde dolari, iar jumătate din acesta va fi dedicat etapei selenare a misiunii „Moon-to-Mars”.

Între timp, Mars One – o companie privată din Olanda – estimează că expedierea pe Marte a unei echipe formate din patru oameni ar costa aproximativ 6 miliarde de dolari. Aceeași companie estimează că odată atins acest obiectiv, costurile următoarelor misiuni ar coborî la doar 4 miliarde de dolari.

NASA țintește ca, în 2030, omenirea să facă primii pași pe Planeta Roșie, urmați îndeaproape de o înființarea unui avanpost semi-permanent. În momentul de față, Agenția caută ajutor din mediul privat (inclusiv din partea companiei SpaceX), conform site-ului misiunii, pentru a dezvolta setul de tehnologii necesare desfășurării obiectivelor propuse.
Elon Musk plănuiește să demareze primele teste de zbor ale modelelor Starship, în aproximativ 6 luni, relatează Space.com.

Primul zbor comercial va avea loc în 2020, iar printre cei 100 de pasageri se numără și Yusaku Maezawa, – miliardarul japonez, fondatorul cel mai mare lanț de malluri din Japonia.

Sursa foto:  Jake Young, Pexels.