ANALIZĂ Pariul lui Trump pe Venezuela e cel câștigător

În cei doi ani scurși de la preluarea mandatului de președinte al Statelor Unite, Donald Trump a fost criticat constant de o parte importantă a politicienilor și presei americane pentru ceea ce aceștia au numit „eșecurile” politicii sale externe. Retragerea din Tratatul privind Forţele Nucleare Intermediare semnat în 1987 cu Rusia și din Parteneriatul Trans-Pacific, renunțarea la înțelegerea nucleară cu Iranul, criticarea vehementă a aliaților din NATO, apropierea suspectă de Vladimir Putin sau laudele aduse lui Kim Jung Un au fost sancționate imediat de cei care deplâng „haosul diplomației lui Trump.”

Iată însă că atitudinea actualei administrații republicane față de criza din Venezuela a găsit un sprijin bipartizan neașteptat în Statele Unite, unde strategia Casei Albe a fost apreciată cum se cuvine de aproape întreg eșichierul politic american. Se confirmă astfel, dacă mai era necesar, că pariul pus de Donald Trump pe Venezuela este unul câștigător.

Administrația Trump a fost lăudată de ambele partide americane mari pentru felul în care a abordat situația din Venezuela, una dintre cele mai dificile crize umanitare, politice și economice din ultima perioadă. Actuala Casă Albă continuă să se afle în fruntea unui efort internațional multilateral de sprijinire a guvernului interimar al lui Juan Guaidó, oferă asistență umanitară substanțială poporului venezuelean, în timp ce își intensifică presiunile asupra lui Nicolás Maduro, care este perceput, de tot mai multe țări, ca liderul nelegitim de la Caracas.

Dar cum se explică politica agresivă a americanilor față de Maduro, de șefii militari și de clica de boligarhi/bolichicos care conduc Venezuela? Așa cum am mai spus și cu alte ocazii, Venezuela este un punct central al politicii administrației Trump în America Latină, de aceea liderul de la Casa Albă a făcut numeroase demersuri pentru a intensifica presiunile asupra guvernului lui Maduro. Sub conducerea lui Trump, SUA, Canada și Uniunea Europeană au aplicat sancțiuni împotriva a zeci de înalți oficiali venezueleni, inclusiv a lui Maduro, pe care-i acuză de corupție, trafic de droguri și încălcări flagrante ale drepturilor omului. Administrația americană a formulat declarații tranşante, de exemplu îndemnând anul trecut guvernul venezuelean să permită desfășurarea unor alegeri libere și corecte.

De asemenea, vicepreședintele Mike Pence s-a întâlnit de mai multe ori cu liderii opoziției venezuelene și a criticat dur regimul de la Caracas în timpul recentelor sale călătorii în America Latină. În plus, Statele Unite au distribuit zeci de milioane de dolari pentru a ajuta ţările vecine Venezuelei să facă faţă venezuelenilor care au părăsit țara afectată de dezastru.

Americanii au fost primii care l-au recunoscut pe Juan Guaidó drept șef interimar al statului, după ce noul lider al opoziției și preşedinte al Parlamentului venezuelean s-a autoproclamat „președinte în exercițiu.” În plus, Statele Unite au trimis recent ajutoare umanitare în Columbia și Brazilia, cerând regimului de la Caracas să permită intrarea lor în Venezuela. În același timp, de săptămâni de zile, consilierul de securitate națională John Bolton, șeful diplomației Mike Pompeo și alți oficiali ai Administrației Trump lansează pe Twitter și în declarații publice mesaje directe la adresa lui Maduro și a liderilor militari venzueleni. Acestea din urmă, mai ales, au fost avertizați în repetate rânduri să nu permită atacarea opozanților venezueleni, fiind de asemenea sfătuiți să renunțe la susținerea dictaturii lui Maduro (așa cum am explicat într-o analiză recentă, armata venezueleană va avea cuvântul decisiv în rezolvarea crizei din țara sud-americană, felul în care se vor poziționa puternicii și influenții lideri militari de la Caracas față de Maduro și Guaido urmând, cel mai probabil, să hotărască ce se va întâmpla cu Venezuela în următoarea perioadă).

În acest context, analiștii vorbesc de mai multe aspecte care merită menționate și care ne ajută să înțelegem motivele pentru care Administrația Trump se află de partea corectă a istoriei în ceea ce privește situația dificilă din Venezuela, iar Donald Trump are șanse să devină eliberatorul neașteptat al țării sud-americane:

* În ceea ce privește Venezuela, actuala Casă Albă a fost de la început în ofensivă pe scena mondială și a dovedit că, contrar cu cele întâmplate în alte părți de pe glob, Statele Unite continuă să susțină respectarea drepturilor omului, democrația și statul de drept, așa cum a fost cazul aproape mereu în ultimele decenii. Presiunile făcute de Trump și de echipa sa asupra regimului lui Maduro, de a permite accesul ajutorului umanitar în Venezuela, ne arată o Casă Albă căreia îi pasă de suferințele a milioane de oameni și care pune în prim plan drepturile și libertățile acestora (aceasta mai ales în contextul în care, susțin unele voci, promovarea acestor principii a fost deseori absentă din politica externă a SUA în ultimii doi ani). Chiar si amenintarile atribuite lui Trump cu invadarea Venezuelei se înscriu în aceeasi atitudine agresiva adoptata de americani fata de regimul narco-militar corupt care îi tine sub teroare pe venezueleni  (https://www.g4media.ro/trump-a-luat-in-calcul-invadarea-venezuelei-un-blogger-venezuelean-avanseaza-un-alt-scenariu-pentru-tara-sa.html).

* Strategia Casei Albe față de situația din Venezuela a atras un suport aproape unanim pe scena politică de la Washington, unde atât republicanii, cât și democrații au lăudat politica administrației. Excepția au făcut doar câțiva democrați radicali (Bernie Sanders, Ilhan Omar), care cer ca Statele Unite „să stea departe de Venezuela,” însă vocile acestora s-au pierdut în corul susținătorilor. Liderii democrați, mai ales, s-au poziționat imediat în spatele lui Trump și continuă să ceară și ei plecarea lui Maduro de la putere. Este un succes important pentru Casa Albă, care nu a mai beneficiat de multă vreme de susținerea ambelor tabere politice tradiționale. Libertatea venezuelenilor a devenit astfel o cauză bipartizană, extrem de rară în actualul climat politic divizat de la Washington. În plus, Maduro este pus față în față cu un front politic american unit și puternic.

* Atitudinea fermă a lui Trump față de criza din Venezuela a făcut ca zeci de lideri mondiali să i se alăture în cruciada sa împotriva dictaturii lui Maduro. Canada, Marea Britanie, Uniunea Europeană și țări din America Latină s-au poziționat în tabăra lui Trump. Președintele columbian Iván Duque, de exemplu, a lăudat coaliția internațională care s-a raliat în spatele Statelor Unite pentru a-l sprijini pe Guaidó și a promis că țara sa va continua să primească ajutor umanitar din SUA și din alte părti destinat Venezuelei.”Vrem să lucrăm împreună pentru a pune capăt dictaturii brutale care a afectat poporul venezuelean,” a spus el în timpul unei vizite recente la Casa Albă. „Sunt foarte fericit că blocada diplomatică funcționează cum n-a mai făcut-o înainte niciodată, și cred că zilele acestei dictaturi sunt numărate.”

Este un moment important în mandatul lui Trump, căci dovedește că eforturile diplomatice făcute de America într-o situație de criză pot fi cele corecte, iar comunitatea internațională se poate baza pe Washington să facă ceea ce trebuie atunci când e vorba de presiuni împotriva unei dictaturi nemiloase. Administrația Trump a cooperat îndeaproape cu partenerii și aliații săi pentru a găsi o soluție consituțională și democratică situației din Venezuela, iar acest lucru este o bilă albă pentru presedintele republican.

Unele voci au chestionat motivele reale ale implicării atât de profunde a lui Trump în chestiunea venezueleană. Până una-alta, susțin aceștia, de ce nu este Trump la fel de critic cu abuzurile care au loc în Turcia, Rusia, Filipine sau în alte țări? Răspunsul, cred analiștii, ar trebui căutat în doi factori: soarta petrolului din Venezuela și suportul vital al comunității hispanice din America în perspectiva alegerilor din 2020. Dacă dezbaterea primului subiect este mai dificilă (și va reprezenta tema unui articol viitor), descifrarea celui de-al doilea ne este mai la îndemână.

Comunitatea hispanică din Florida în special (care include un număr mare de venezueleni și de cubanezi) este una dintre cele mai importante în perspectiva scrutinului prezidențial de anul viitor din Statele Unite. Trump, dincolo de orice, este un om politic și știe că, deși a avut suportul acestora în 2016, va trebui să continue să îi atragă spre baza sa electorală. De aceea el înțelege că eforturile sale în înlăturarea lui Maduro și în restabilirea democrației în Venezuela sunt văzute cu ochi buni de venezuelenii și cubanezii din America, care sunt în general republicani și anti-comuniști vehemenți. Nu e de mirare că, zilele trecute, el a ținut un discurs în fața unei mulțimi entuziasmate în Miami, în care a atacat virulent socialismul, comunismul, pe Maduro și admiratorii săi democrați din America (Pâna una alta, Trump nu este nici primul si, foarte probabil, nu va fi nici ultimul presedinte american care apeleaza la o criza internationala pentru a câstiga voturi pe plan intern).

Nu e greșit să spunem că câștigarea hispanicilor din Florida – un așa-mumit swing state crucial – l-ar putea ajuta pe Trump să câștige si hispanicii din restul Americii pentru alegerile de anul viitor (în 2016, cubanezii din Florida au fost singutul grup latino care a votat majoritar cu Trump). Tot așa cum câștigarea Floridei și a voturilor sale electorale în 2020 ar putea să îl ajute să facă diferența în confruntarea cu democrații pentru Casa Albă. Dacă ținem cont de aceste lucruri, Venezuela a devenit un camp de luptă electorală pe care Trump nu își permite să îl piardă. E vorba de destinul său politic, dar și de prestigiul internațional al Americii.

Strategia câștigătoare a lui Trump legată de Venezuela este parte a unei serii mai importante de succese pe plan extern pentru diplomația americană în această perioadă și un test major pentru administrația actuală de la Washington. În următoarele zile, liderul de la Casa Albă se va întâlni, pentru a doua oară în mai puțin de un an, cu omologul său nord-coreean, Kim Jong Un. Chiar dacă reuniunea de la Hanoi din 27-28 februarie nu se va finaliza cu promisiunea fermă a lui Kim de a renunța complet la armele nucleare (sau cu anuntarea unei date concrete de distrugere a arsenalului atomic nord-coreean), întâlnirea celor doi are o simbolistică aparte și ar putea reprezenta o nouă etapă în detensionarea situației din Peninsula Coreeană.

În plus, dacă ținem cont de cele anunțate în ultimele ore, Trump și administrația sa sunt foarte aproape de încheierea unei înțelegeri comerciale comprehensive cu China. Liderul de la Casa Albă a descris pe Twitter „progresele substanțiale” făcute în timpul negocierilor cu Beijingul și a amânat impunerea de tarife unor exporturi chinezești, care trebuiau să intre în vigoare de la 1 martie. Dacă acest lucru se va confirma, iar acordul americano-chinez va fi încheiat, acesta va reprezenta de departe cea mai importantă realizare externă din actualul mandat al lui Trump. Venezuela, Coreea de Nord și China ar putea să fie asadar momente pozitive în agenda actualului lider republican și să consolideze moștenirea sa externă.

În sfârsit, trebuie spus că situația din Venezuela este legată, prin fire diplomatice, economice, financiare, militare sau politice complexe, si de Iran, Rusia, Cuba, China, Nicaragua și alte țări de pe glob. Este un alt motiv pentru care actuala Casa Albă speră că Maduro va fi îndepărtat de la putere și democrația va fi restabilită la Caracas. Eforturile americane în cazul Venezuelei nu sunt limitate asadar doar la tara sud-americana. De soarta acesteia depind, în mod direct si indirect, si alte regimuri din regiune (Havana, Managua), precum si o gama întreaga de interese (iraniene, chineze, rusesti).  De aceea cum va acționa Trump în continuare în cazul Venezuelei va influenta fără îndoială climatul politic nu doar din aceasta tara și din Statele Unite, dar și din întreaga regiune a Americii Latine și din restul lumii.

Surse: CBS News, The Epoch Times, The Economist, AEI, Vox, Foreign Policy, NBC News, Miami Herald, The Hill