ANALIZĂ Poate fi China trasă la răspundere pentru pandemia de coronavirus? În SUA a fost depusă o plângere penală colectivă împotriva regimului de la Beijing

Tragerea la răspundere a Chinei pentru pandemia de coronavirus care a afectat până în prezent peste 150 de țări și regiuni de pe glob este posibilă, chiar dacă șansele de a obține despăgubiri pentru sutele de mii de persoane infectate și pentru miile de morți sunt foarte scăzute, dacă nu chiar imposibile. Aceasta este opinia experților în drept internațional consultați de către G4Media.ro sau cele ale căror puncte de vedere au fost exprimate în diferite canale media americane în ultima perioadă. Subiectul a căpătat noi dimensiuni în contextul în care 1) China desfășoară în prezent o campanie agresivă prin care încearcă să arunce responsabilitatea declanșării crizei pe umerii Statelor Unite și 2) prima plângere penală colectivă a fost depusă împotriva regimului de la Beijing într-un tribunal american.

Informația pe scurt:

• prima plângere penală colectivă împotriva Chinei a fost depusă în Statele Unite
• Beijingul este acuzat de neglijență și de mușamalizarea inițială a infecțiilor cu COVID-19
• unii experți cred că China ar putea fi trasă la răspundere potrivit dreptului internațional
• alte voci cred că Statutul de la Roma privind crearea Curții Penale Internaționale nu se referă la situația actuală și face imposibilă acționarea Chinei în justiție
• chiar dacă procesele împotriva Chinei vor fi câștigate, primirea de compensații din partea țării comuniste ar fi extrem de dificilă

The Berman Law Group din Florida a declanșat joia trecută o acțiune colectivă împotriva Republicii Populare Chineze (RPC), susținând că eșecul inițial al guvernului de la Beijing de a da informații despre boală și, ulterior, de a trece la controlarea ei rapidă a creat un focar uriaș de infecție.

„RPC și ceilalți inculpați știau că COVID-19 era periculos și capabil să provoace o pandemie și, cu toate acestea, au acționat lent, și-au băgat în mod proverbial capul în nisip și / sau l-au acoperit pentru propriul lor interes economic,” se arată în plângerea depusă la tribunalul din Miami. „Comportamentul inculpaților a provocat și va continua să provoace vătămări personale și decese, precum și alte daune.”

În principiu, plângerea firmei de avocatură din Florida are la bază ideea că mușamalizarea situației și, ulterior, măsurile luate de China pentru a ascunde adevărul pun în discuție posibilitatea ca țara comunistă să fie trasă în mod legal la răspundere pentru criza de proporții existentă în prezent la nivel mondial.

Un studiu publicat în această lună de University of South Hampton a indicat că, dacă autoritățile chineze ar fi acționat cu trei săptămâni mai devreme decât au făcut-o, proliferarea geografică a agentului patogen ar fi fost semnificativ mai mică, iar numărul de cazuri ar fi fost redus cu 95 la sută.

Conform unei cronologii întocmite de Axios, primul pacient din China care a prezentat simptomele unei boli ciudate – Wei Guixian – a fost înregistrat la 10 decembrie 2019. După unele informații însă, guvernul chinez ar fi primit relatări despre primii pacienți din regiunea Hubei încă din 17 noiembrie. Doctorii care au avertizat în legătură cu virusul au fost însă criticați de oficialii Partidului Comunist. Este binecunoscut, de altfel, cazul doctorului Li Wenliang, care a ridicat semne de întrebare cu privire la virus în decembrie și, ca urmare, a fost reținut de autoritățile chineze și obligat să semneze o mărturisire că a făcut „comentarii false” și a deranjat „ordinea socială.” Wenliang a murit din cauza COVID-19 în luna februarie.

Ulterior, s-a făcut un anunț potrivit căruia autoritățile chineze nu au văzut „nicio dovadă clară a transmiterii de la om la om a noului coronavirus,” care a fost repetat de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), chiar și în momentul în care cazuri de oameni infectați au început să apară în afara Chinei.

Una dintre teoriile cele mai vehiculate este aceea că focarul de coronavirus a apărut într-o piață agroalimentară din orașul Wuhan, unde animale vii, a căror vânzare nu este reglementată cum trebuie de către autorități, erau ținute în același loc cu animale sălbatice – vândute ilegal -, creând astfel mediul proprice în care virușii au trecut de la animalele gazdă la oameni.

Campania de dezinformare

Informația privind prima plângere penală colectivă împotriva Chinei a venit în contextul în care regimul comunist a declanșat o campanie de dezinformare, prin presa oficială și canalele de socializare media, încercând să convingă lumea că SUA sunt adevăratul vinovat din spatele apariției virusului care a provocat, până duminică la prânz, îmbolnăvirea a peste 311.000 de persoane și moartea a circa 13.400 în 169 de țări și regiuni de pe glob.

Campania de dezinformare declanșată de chinezi promovează, susțin comentatorii, teorii ale conspirației conform cărora SUA se află în spatele focarului COVID-19. E o încercare de a deteriora imaginea Americii în lume prin manipularea informațiilor și de a arunca responsabilitatea pe umerii americanilor. Numeroase mesaje difuzate de presa de stat și internauții chinezi în ultimele săptămâni, și care sunt aproape identice pe mii de conturi diferite, includ afirmații potrivit cărora virusul este un efort al SUA de „a purta un război economic împotriva Chinei,” că este vorba despre o armă biologică fabricată de CIA ori de armata americană sau o parte a unui efort condus de Occident pentru a promova mesaje anti-China.

Comentatorii americani cred că aceste afirmații – pentru care nu se oferă niciun fel de dovadă – fac parte din același scenariu gândit de regimul de la Beijing prin care încearcă să convingă lumea că Statele Unite ar fi responsabile de izbucnirea focarului de coronavirus. „Este o strategie cu mize mari pentru națiunea asiatică care luptă să-și păstreze statutul de superputere pe fondul închiderii țării și al unei furii palpabile față de afirmațiile că Wuhan, China, epicentrul coronavirusului, a ascuns acest lucru la început, declanșând o criză de sănătate și economică mondială,” a afirmat un analist al postului de televiziune FoxNews.

Referindu-se la acest lucru, consilierul de securitate națională al președintelui Donald Trump, Robert O’Brien, a afirmat: „Din păcate, în loc să folosească cele mai bune practici, acest focar din Wuhan a fost ascuns. Există o mulțime de surse independente care relatează din China, cetățeni chinezi, că medicii implicați au fost fie reduși la tăcere sau izolați, genul acesta de lucru, astfel încât adevărul despre virus să nu poată fi răspândit. Probabil că acest lucru a costat comunitatea mondială două luni de zile.”

O’Brien a explicat că, dacă experții ar fi avut aceste două luni pentru a lupta împotriva răspândirii virusului, „cred că am fi putut reduce dramatic ceea ce s-a întâmplat atât în China, cât și ce se întâmplă acum în întreaga lume.”

Tragerea la răspundere a Chinei

În acest context, nu puțini sunt experții care susțin că regimul din China ar trebui tras la răspundere în mod legal pentru pandemia de coronavirus. Argumentele lor se referă, în principiu, la faptul că Beijingul ar fi ascuns gravitatea bolii, i-a pedepsit pe avertizorii de integritate și nu a luat măsuri mai rapide pentru stoparea răspândirii virusului.

Alții, dimpotrivă, afirmă că țara comunistă nu poate fi acționată în justiție și că dreptul penal internațional nu include astfel de cazuri. Oricare ar fi situația însă, la mijloc nu este vorba doar de tragerea la răspundere a statului comunist, ci și de sume uriașe de bani cerute ca despăgubiri pentru mii de morți, sute de mii de bolnavi și pagube estimate la trilioane de dolari.

Iată câteva dintre opiniile pro și contra ale experților:

Nitsana Darshan-Leitner, un avocat din Israel care s-a specializat în acționarea în justiție, în numele victimelor, a regimurilor teroriste și ale celor susținute de state care orchestrează abuzuri ale drepturilor omului (declarație pentru FoxNews): „În general, țări precum China au imunitate suverană, iar guvernele nu pot fi acționate în justiție în instanțe normale sau trase la răspundere, indiferent de felul în care se comportă. Cu toate acestea, s-ar putea invoca argumentul potrivit căruia, la fel ca sprijinul pentru terorism, care poate fi pedepsit din punct de vedere juridic, un guvern care dă dovadă de o asemenea indiferență și neglijență și ascunde o epidemie care are potențialul de a se răspândi în întreaga lume ar putea fi tras în mod legal la răspundere. Mușamalizările și actele deliberate pentru a ascunde o criză medicală mortală nu se numără (printre) actele protejate ale unui stat suveran sau ale unor lideri responsabili… Dacă o parte privată, precum un spital sau un lucrător din domeniul îngrijirii sănătății dintr-o companie chimică ar fi aflat despre o boală periculoasă și extrem de contagioasă și ar acoperi în mod deliberat existența ei și ar ascunde-o de public, acesta va trebui în mod clar să răspundă penal și civil. De ce ar trebui să fie diferit în cazul unui guvern local sau național? În mod clar, China a semnat tratate și avea o datorie potrivit dreptului internațional de a spune despre virus și nu de a-l acoperi. China nu este de vină pentru crearea virusului, ci pentru că nu a dat alarma la nivel internațional și a încercat să țină acest lucru ascuns de lume. (Refuzul Chinei de a da curs cererilor americane și al unor organizații internaționale de a investiga originile focarului mortal din China) este o încălcare masivă a drepturilor și a dreptului internațional obișnuit și un caz ar putea fi introdus în Curtea Internațională de Justiție (ICJ), dacă se dovedește că o acoperire a focarului a fost perpetuată de indivizi aflați în posturi înalte de conducere…. Acesta ar fi un caz clasic al acțiunilor imprudente ale unui guvern care afectează și dăunează grav națiunilor din întreaga lume. Problema este că China ar trebui să fie de acord să aibă cazul audiat de judecătorii ICJ și, cu atât de multe pierderi umane, atât de multe trilioane de dolari în daune și distrugerea economică globală pe care coronavirusul a cauzat-o, Beijingul nu ar fi niciodată de acord să aibă un caz luat în discuție acolo.”

George P. Fletcher, profesor de jurisprudență la Columbia Law School din New York, unul dintre cei mai importanți experți americani în dreptul penal internațional (declarație pentru G4Media.ro): (La întrebarea dacă China trebuie trasă la răspundere conform dreptului internațional) „răspunsul scurt este nu. Nu există nicio modalitate de a încadra acest lucru într-una din cele patru infracțiuni, definite în Statutul de la Roma” –  tratatul din 1998 care a instituit Curtea Penală Internațională și care stabilit patru crime internaționale de bază: genocidul, crimele împotriva umanității, crimele de război și crima de agresiune.

Juliya Arbisman, expertă internațională în materie de litigii și partener la firma de avocatură Diamond McCarthy, cu sediul în New York (declarație pentru FoxNews): „Există posibilități largi în cadrul dreptului internațional, în special ale dreptul comercial, pentru revendicări ale unei țări împotriva alteia și ale investitorilor individuali împotriva statelor. Acestea s-ar putea reduce la capacitatea mecanismelor legale preexistente de a răspunde acestor tipuri de întrebări moderne… Există, de asemenea, un caz destul de clar pentru țările care insistă ca China să-și onoreze obligațiile care îi revin în cadrul CITES (Convention on International Trade in Endangered Species of Wild Fauna and Flora) de a împiedica oamenii să tranzacționeze și să mănânce specii pe cale de dispariție, ceea ce a fost probabil cauza pentru care COVID-19 a infectat oamenii în primul rând.”

Marcus Kolga, strateg de comunicare digitală, activist în domeniul drepturilor omului și expert în dezinformarea străină, bursier în cadrul Centre of Advancing Canadian Interests Abroad de la Macdonald-Laurier Institute (editorial în revista Maclean’s): „Motivația principală a Chinei a fost evitarea oricărei responsabilități, respingând vina și suprimând criticile încă din prima zi. Campania chineză a fost atât de eficientă, încât chiar și guvernele străine (inclusiv aici, în Canada) au rămas în mare parte tăcute în legătură cu rolul Chinei. Instinctul oricărui stat totalitar, cum ar fi China, este de a acoperi orice le-ar putea face să-și asume responsabilitatea… Mințind în legătură cu răspândirea inițială a virusului, inclusiv prin faptul că nu a recunoscut transmiterea de la om la om atunci când s-a întâmplat asta destul de clar și prioritizând stabilitatea politică în locul sănătății umane, acțiunile Chinei au dus direct la răspândirea masivă a virusului… Canada va trebui să colaboreze cu aliații noștri pentru a evalua responsabilitatea guvernului chinez atunci când vine vorba de răspândirea coronavirusului și pentru a se asigura că acesta este făcut responsabil când trebuie… Aceasta ar trebui să includă despăgubiri pentru pierderile economice suferite de angajații, companiile și guvernul nostru, precum și sancțiuni economice împotriva oricărui oficial chinez considerat neglijent în eșecul de a stopa focarul din China.”

Ivana Stradner, expert în drept internațional și securitate națională la American Enterprise Institute (declarație pentru FoxNews): „Regulamentele Internaționale de Sănătate (IHR) sunt reguli care ar trebui să împiedice urgențele de sănătate publică internă să devină probleme internaționale. Această lege a sănătății globale impune statelor membre să anunțe OMS despre evenimentele care ar putea constitui o urgență de sănătate publică de interes internațional. Întârzierea Chinei în raportarea focarului a încălcat dreptul internațional… Statele pot acționa în judecată China în fața tribunalelor internaționale pentru încălcarea obligației sale de a raporta focarul de coronavirus potrivit reglementărilor IHR. Comportamentul chinez este o amenințare la adresa securității globale și constituie o încălcare a capitolului VII din Carta ONU, care autorizează Consiliul de Securitate al Națiunilor Unite să ia măsuri pentru menținerea sau restabilirea păcii și securității internaționale. Statele și, în special  SUA, pot reacționa la focarul de coronavirus invocând principiul autoapărării.”

David Matas, avocat pentru drepturile omului, refugiați și imigrație, care a fost numit membru al delegației canadiene la Conferința Națiunilor Unite privind Înființarea unei Curți Penale Internaționale (declarație pentru FoxNews): „China, ca stat parte, este, de asemenea, membră a Convenției privind armele biologice. Convenția prevede la articolul I că fiecare stat parte la această convenție nu se angajează niciodată, sub nicio formă, să mențină agenți microbieni sau alți agenți biologici sau toxine, indiferent de originea sau metoda lor de producție, de tipurile lor și în cantități care nu au nicio justificare pentru profilaxie, protecție sau alte scopuri pașnice. În opinia mea, ne-raportarea este o formă de păstrare care încalcă Convenția. Statele Unite sunt, de asemenea, un stat parte la tratat. Dacă SUA au constatat că China a acționat, încălcând obligațiile care derivă din dispozițiile Convenției prin întârzierea de a raporta coronavirusul, SUA ar putea depune o plângere la Consiliul de Securitate.”

Frédéric Mégret, profesor de drept la Universitatea McGill din Montreal (declarație pentru G4Media.ro): „Răspunsul scurt (la întrebarea dacă China poate fi dată în judecată) este nu. Ar fi opinia mea (că procesele declanșate împotriva Chinei nu ar avea șanse de reușită), deși aș avea nevoie să verific câteva lucruri. Când ai pus întrebarea, am crezut că acest lucru ar fi putut fi în dreptul internațional, de la stat la stat. În acest caz, ar fi destul de greu, nu numai pentru că nu există o jurisdicție evidentă, ci și pentru că în dreptul internațional ar fi destul de dificil să învinovățim China pentru răspândirea coronavirusului. Cred că greșeli au fost comise inițial, dar nu sunt sigur că acestea ajung la un nivel în care neglijența poate fi dovedită în justiție. Dacă se află în fața unei instanțe interne (cum este cazul plângerii depuse în Florida), se aplică o problemă evidentă de imunitate, așa cum recunoaște petiția. Cei care au făcut plângerea susțin că este implicată o activitate comercială, dar aceasta este doar indirectă. Actele de care se plâng ei sunt acte ale autorităților chineze din China, care ar fi putut avea ramificații comerciale îndepărtate, dar care nu erau ele însele de natură comercială. În caz contrar, statele ar fi responsabile pentru orice impact negativ pe care actele sale neglijente le-au avut asupra oricui și oriunde. În ceea ce privește cealaltă excepție, posibilitatea de  acționa în judecată pentru vătămare corporală sau moarte, sau daune sau pierderi de bunuri, care au avut loc în Statele Unite și sunt cauzate de fapta sau omisiunea acelui stat străin, există o excepție discretă la aceasta și sunt destul de sigur că problemele de sănătate publică din China (cel puțin la momentul respectiv) sunt la discreția Chinei. Chiar dacă ei ar putea face ca acest caz să fie admis și să demonstreze că a fost neglijență (și Departamentul de Stat nu a intervenit pentru a spune că China are imunitate), China va avea în continuare imunitate la executare, ceea ce înseamnă că acest caz va fi în mare parte simbolic și nu va putea fi primită niciun fel de compensație.”

Lewis Libby, vicepreședinte senior al Hudson Institute și un fost membru al Bipartisan Commission on Biodefense, și Logan A. Rank, membru al Hudson Institute (editorial în revista National Review): „Virusul COVID-19 de astăzi este moștenirea mortală și evitabilă a imprudenței Chinei… Cine suferă din cauza liderilor Partidului Comunist Chinez care prioritizează hegemonia internațională și supremația partidului? Lumea… Din păcate, după ce COVID-19 a început să se răspândească, China a exacerbat comportamentul său greșit: mai întâi, acoperind informația; apoi împiedicând abilitățile altora de a înțelege, opri și atenua boala; și în sfârșit învinovățind victimele… În orice cadru corect și legal, actorii care desfășoară în mod neglijent activități periculoase vor fi trași la răspundere pentru vătămările previzibile cauzate altora… Nu ar conta dacă cei care fac rău nu au intenționat să facă un astfel de rău; ar fi suficient ca ei să persiste cu bună știință. Exacerbarea răului prin ascunderea acestuia și întîrzierea temperării bolii nu fac decât să crească această răspundere… Prevenirea și justiția simplă impun ca Beijingul să accepte consecințele cu care se confruntă orice alt cauzator de rele – inclusiv sfârșitul practicilor periculoase și extinderea cel puțin parțială a compensațiilor pentru cei afectați atât de grav în afara Chinei. Diplomația internațională, legislația, acțiunea executivă sau procedurile legale de aici și de peste hotare ar trebui să se asigure că Beijingul acționează în mod responsabil… De-a lungul anilor, conducătorii auto-numiți ai Chinei au scăpat nu doar răspunderii interne ci și celei internaționale pentru crimele lor. De-a lungul anilor, furturile lor de proprietate intelectuală, practicile comerciale greșite, opresiunile interne nemiloase, sprijinirea regimurilor distructive, proliferarea tehnologiei nucleare și conduita ilegală în Marea Chinei de Sud au fost scuzate sau ignorate în mod eficient. Cu siguranță, China nu a suferit niciodată represalii proporționale cu ceea ce a căutat să obțină. De ce cred liderii chinezi că pot scăpa de asemenea greșeli? Așa cum președintele Trump i-a avertizat pe americani în urmă cu ani, pentru că chinezii au putut. El a adăugat, rușine pentru noi că i-am lăsat să facă acest lucru.”

Titus Nichols, avocat federal și profesor la School of Law din cadrul University of Georgia (declarație pentru FoxNews): „În conformitate cu obiceiul internațional, guvernele străine sunt imune la procesele intentate de cetățeni. Cu toate acestea, familiile individuale ar putea declanșa un proces împotriva guvernului chinez în temeiul The Foreign Sovereign Immunities Act din 1976 – FSIA. Documentul este mijlocul principal pentru declanșarea unui proces împotriva unei entități suverane străine sau a agențiilor și instrumentelor sale.”

Subiecte de dispută

Experții afirmă că tragerea la răspundere a Chinei nu va însemna sfârșitul dramei umane, financiare și legale. Cel puțin două chestiuni au fost ridicate de experți:

1. chiar dacă familiile vor avea succes în acționarea în justiție a regimului de la Beijing, iar judecătorii vor decide acordarea de compensații financiare, primirea acestor bani din partea Chinei se va dovedi dificilă.

„A da în judecată un guvern pentru că a gestionat greșit ceva precum coronavirusul nu se va dovedi probabil un proces câștigător în aproape nicio țară din lume,” a afirmat Dan Harris, fondatorul firmei de avocatură internațională Harris Bricken, afirmând că încasarea despăgubirilor va fi grea. „Guvernul chinez nu are prea multe bunuri în afara Chinei, iar instanțele de judecată de acolo nu vă vor permite să solicitați activele guvernului chinez din China. Companiile chineze, deținute de China, au active în afara Chinei, dar majoritatea țărilor contorizează aceste lucruri în mod diferit.”

2. dezbaterea legată de cine este sau nu de vină pentru exacerbarea coronavirusului este încă în desfășurare. „Există dovezi că China a luat măsuri pentru a împiedica răspândirea informațiilor despre virus,” a afirmat Titus Nichols. „Cu toate acestea, China nu poate fi trasă la răspundere pentru acțiunile americanilor care refuză să țină seama de sfaturile guvern și continuă să răspândească virusul.” Așa cum este, de exemplu, cazul a numeroși studenți americani care au mers în Florida pentru vacanța de primăvară, unde au făcut plajă, au dansat și au petrecut ore în șir, ignorând avertismentele oficialilor. Plajele din Miami au fost în final închise.