Analiză Politico: Cinci provocări pentru viitorul șef al NATO, Mark Rutte/ Pe listă se află lipsa banilor și posibila întoarcere a lui Trump

Când Mark Rutte se va muta în biroul său de la NATO, nu va avea parte de o lună de miere prea lungă, scrie Politico. Campania premierului olandez demisionar pentru funcția de secretar general s-a încheiat joi, când și-a asigurat sprijinul tuturor celor 32 de aliați NATO (România, ultima care mai avea rețineri, anunțându-și sprijinul). Șeful NATO de acum, Jens Stoltenberg, urmează să se retragă până la 1 octombrie.

Rutte, care conduce a cincea economie a UE de 14 ani, este apreciat pe scară largă ca fiind un creator de consens eficient, dând dovadă, în același timp, de hotărâre în susținerea Ucrainei, inclusiv prin eforturile recente ale Olandei de a antrena piloți ucraineni pentru a pilota avioane de luptă F-16.

Dar chiar și pentru un politician experimentat, următorul capitol al carierei politice a lui Rutte nu va fi o plimbare în parc. Iată primele cinci subiecte dificile pe care va trebui să le abordeze.

1. Posibila revenire a lui Donald Trump

La patru săptămâni după ce Rutte își începe noua funcție, americanii merg la urne și l-ar putea realege pe Donald Trump, un sceptic în privința NATO. În campania electorală, Trump a amenințat că va reduce ajutorul american pentru Ucraina dacă se întoarce la Casa Albă. Dacă va merge până la capăt, ar putea da o lovitură puternică credibilității aliaților NATO în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei pentru a se apăra împotriva Rusiei, având în vedere că SUA a fost de departe cel mai mare donator de ajutor militar pentru Kiev.

De asemenea, realegerea lui Trump va deraia aproape sigur planul NATO de a pregăti Ucraina pentru viitoarea sa aderare, inclusiv eforturile de a finaliza occidentalizarea armatei ucrainene, formată inițial ca una de tip sovietic.

Țările NATO au promis anul trecut că „vor fi în măsură să adreseze o invitație Ucrainei de a se alătura alianței atunci când aliații vor fi de acord și vor fi îndeplinite condițiile”.

Totuși, judecând după recenta caracterizare a președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de către Trump, acest angajament pare șubred.

Zelenski „poate fi cel mai mare vânzător dintre toți politicienii care au trăit vreodată”, a declarat Trump la un eveniment de campanie săptămâna trecută. „Tocmai a plecat acum patru zile cu 60 de miliarde de dolari [după ce a semnat un acord de securitate pe 10 ani cu președintele Joe Biden], iar când ajunge acasă anunță că are nevoie de încă 60 de miliarde de dolari. Nu se termină niciodată”.

2. Atacul de iarnă al lui Putin asupra Ucrainei

De îndată ce Rutte intră în funcție, Ucraina îi va cere ajutorul pe măsură ce se apropie iarna. În ultimele luni, Rusia a intensificat loviturile împotriva centralelor termice și a barajelor ucrainene – infrastructură care necesită luni, dacă nu ani, pentru a fi reparată complet.

Manualul de joc al Kremlinului nu este nou. În timpul primei ierni din timpul războiului, între 2022 și 2023, rețeaua electrică a Ucrainei a fost grav atacată.

Cheia, spune actualul șef al NATO, Stoltenberg, constă în mai multe sisteme de apărare aeriană care ar putea proteja furnizorii de energie, precum și în personalul de întreținere care lucrează pentru a repara instalațiile avariate.

Țările NATO se luptă, de asemenea, să trimită – sau, în cazul țării lui Rutte, să construiască – sisteme de apărare aeriană. Dar Europa nu are atât de multe de trimis, progresul în SUA a fost întârziat în Congres, iar țările apropiate de Rusia sunt mai puțin dispuse să renunțe la scuturile lor antiaeriene în această perioadă periculoasă.

3. Să-i facă pe membrii NATO să plătească

Săptămâna aceasta, NATO a sărbătorit un număr record de aliați care au atins ținta de 2% din PIB privind cheltuielile de apărare – 23. Într-adevăr, Olanda tocmai a depășit acest prag în acest an, după ani de zile în care nu a reușit.

Dar acest lucru înseamnă că o treime din alianță încă nu atinge ținta, deși și-a luat acest angajament în urmă cu 10 ani.
Națiunile din sudul Europei se numără printre cei mai mari contravenienți.

În Italia, estimările pentru 2024 indică o ușoară scădere de la un procent deja scăzut de 1,5 % anul trecut. Spania va cheltui doar 1,28% în acest an. Vecina sa Portugalia s-a angajat la 1,55 la sută.

„Bilanțul slab al prietenilor noștri mediteraneeni este arma perfectă pentru Trump”, a declarat un diplomat de rang înalt din regiunea baltică, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi liber despre starea de spirit din cadrul NATO. Regiunea a fost un susținător puternic al unei abordări mai dure față de Rusia.

Mai aproape de teritoriul lui Trump, însă, lucrurile stau la fel de rău. Canada, membră a NATO încă de la început, în 1949, aduce doar 1,37% din PIB, înregistrând o creștere de 0,1% de la începutul războiului Rusiei împotriva Ucrainei.

4. Nemulțumirile de pe flancul estic

Țările care se învecinează cu Rusia nu sunt cei mai mari fani ai lui Rutte. Ele s-au supărat pe cheltuielile scăzute ale Olandei în domeniul apărării și sunt deosebit de supărate că rolul de vârf la NATO a revenit întotdeauna unui vest sau nord-european, chiar dacă țările din flancul estic fac parte din alianță de un sfert de secol.

Prim-ministrul estonian Kaja Kallas nu s-a înscris în cursa pentru postul de conducere al NATO, după ce i s-a spus că nu va primi sprijinul unor țări precum SUA, Franța și Germania (în prezent, ea este favorită pentru a fi următorul șef al politicii externe a UE). Aceștia se temeau că numirea ei ar fi considerată de Moscova ca o escaladare a ostilităților.

Președintele României, Klaus Iohannis, care a candidat pentru acest post, a obținut doar sprijinul Ungariei – pentru scurt timp și doar din motive tactice.

Țările din flancul estic vor cere acum probabil o mai bună reprezentare la nivelul secundar al NATO: postul de secretar general adjunct (DSG) și diferitele posturi de asistenți ai secretarului general adjunct (ASG).

Distribuția posturilor a fost un punct sensibil pentru țările din est de ceva timp. În timp ce DSG-ul actual este român, toți cei șapte ASG sunt din Occident – doi din SUA, câte unul din Germania, Olanda, Marea Britanie, Italia și Franța. Un alt post de ASG este vacant.

ntr-adevăr, una dintre primele sarcini ale lui Rutte în calitate de șef al NATO va fi să numească un adjunct, și vor exista presiuni pentru ca acesta să numească pe cineva dintr-o țară din est.

5. Liderii Europei care îl iubesc pe Putin

Nu doar pe Trump va trebui Rutte să îl convingă pentru a menține NATO în viață și bine. În întreaga Europă, partidele de extremă dreapta sceptice față de NATO și iubitoare de Putin înfloresc.

Franța, de exemplu, se află în pragul unor alegeri parlamentare care ar putea aduce câștiguri majore pentru Reunirea Națională ceea ce l-a forțat pe Stoltenberg să facă un apel rar la Paris pentru a „menține NATO puternic” într-un interviu cu Politico.

Rutte, bineînțeles, cunoaște prea bine această poveste. Într-un fel, el a început să se gândească la postul de conducere al NATO atunci când a devenit clar că Partidul Popular pentru Libertate și Democrație, formațiunea sa de centru-dreapta, va pierde alegerile olandeze în fața Partidului pentru Libertate al lui Geert Wilders, formațiune de extremă-dreapta, ceea ce s-a întâmplat.

Wilders, întrebat anul trecut despre părerea sa despre liderul rus Vladimir Putin, a declarat pentru postul de propagandă rusesc RT: „Îl aplaud, așa cum îl aplaud și pe domnul Trump, pentru că sunt lideri, care stau acolo în numele poporului rus și american”. Un lucru de care Rutte nu trebuie să se teamă: noua sa slujbă nu va fi plictisitoare.