Analiză Politico: Un nou șerif în oraș. Cancelarul Merz și Europa

La 6 mai, mulți funcționari europeni de la Bruxelles și guverne europene vor răsufla ușurați. Aceasta este ziua în care partenerii de coaliție de la Berlin au programat alegerea în Bundestag a lui Friedrich Merz ca viitor cancelar german. Liderul creștin-democraților (CDU) va avea nevoie de o majoritate simplă în Camera inferioară a Parlamentului, unde grupul său și social-democrații (SPD) au o majoritate de 28 de locuri.

După coaliția tripartită a cancelarului social-democrat Olaf Scholz, marcată de o inerție germană fără precedent în UE, unii dintre principalii parteneri ai Germaniei, precum Franța, Polonia și Țările de Jos, și-au exprimat satisfacția față de formarea unui guvern nou și mai energic pentru a aborda provocările economice și de securitate ale Europei. Promisiunea lui Merz că pot „conta din nou pe Germania” a fost aplaudată pe scară largă.

Merz, împreună cu SPD și Verzii, a pregătit terenul pentru cheltuieli publice revoluționare în domeniul apărării și al infrastructurii, prin orchestrarea unei modificări constituționale a dogmei germane a „frânei datoriei”, susținând că acest lucru va permite țării să recupereze investițiile care trebuiau făcute de mult timp. Mesajul pentru Europa: Germania are acum puterea de a face mișcări politice îndrăznețe.

Și cancelarul în așteptare nu a pierdut timpul pentru a arăta clar că există un nou șerif în oraș. Prima dovadă: Ucraina. Într-o schimbare marcantă față de refuzul repetat al lui Olaf Scholz, Merz a anunțat că ar lua în considerare trimiterea de rachete Taurus cu rază lungă de acțiune, fabricate în Germania, către Kiev, ca parte a unui pachet mai larg de sprijin european.

În cadrul unui interviu acordat radiodifuzorului public german ARD, Merz a sugerat că Europa trebuie să dea dovadă de forță în fața intransigenței Rusiei: „Nu cred că președintele rus Vladimir Putin va răspunde pozitiv la orice semne de slăbiciune sau oferte de pace. El trebuie să recunoască inutilitatea acestui război”.

El a spus că va face acest lucru în coordonare cu aliații din „coaliția celor dispuși”, Franța și Marea Britanie, care trimit deja rachete Scalp și Storm Shadow în Ucraina, spunând că mișcarea „trebuie să fie coordonată, iar dacă este coordonată, atunci Germania ar trebui să ia parte la ea”.

Aliații europeni au salutat deschiderea lui Merz de a trimite armele, ministrul olandez de externe Caspar Veldkamp numind-o un „semnal important cu privire la poziția Europei în această situație”, în timp ce omologul său polonez a catalogat ideea drept „foarte bună”.

Cu toate acestea, la nivel național, ministrul interimar al apărării, Boris Pistorius (SPD), care probabil își va păstra portofoliul în noul guvern, a fost rezervat cu privire la furnizarea Taurus, într-o conferință recentă din Hanovra. În timp ce există unele argumente corecte în favoarea furnizării rachetelor, a spus el, există, de asemenea, „argumente bune împotriva acesteia”.

În ceea ce privește migrația și politica de azil, punctul doi al agendei noului șerif, acordul de coaliție se face ecoul multor poziții care au devenit dominante la nivel european, inclusiv un impuls concertat pentru accelerarea deportării solicitanților de azil ale căror cereri au fost respinse.

Coaliția promite să utilizeze „toate opțiunile disponibile” pentru a lansa o „ofensivă a returnării”, inclusiv prin valorificarea politicilor privind vizele, ajutorul și comerțul pentru a convinge țările de origine să își reprimească cetățenii, lucru pe care Bruxelles-ul îl explorează.

Acordul nu aprobă în mod explicit opțiunea controversată de a construi centre de deportare (așa-numitele „centre de returnare”) în afara teritoriului UE, dar vorbește despre eliminarea factorului de legătură care a împiedicat până acum trimiterea migranților în țări în care aceștia nu au pus niciodată piciorul. În ultima sa propunere legislativă, Comisia Europeană a eliminat această condiție pentru a crea temeiul juridic pentru „centrele de returnare”.

În plus, coaliția solicită maximizarea transferurilor în temeiul Regulamentului Dublin, care prevede că prima țară de sosire este responsabilă pentru cererea de azil. Totuși, această regulă este adesea ocolită, migranții continuându-și călătoria spre alte state membre. Acest lucru a provocat tensiuni între Germania și vecinii săi, în special Polonia, unde au avut loc proteste împotriva transferurilor Dublin.

Acordul stipulează că autoritățile germane vor menține controale temporare la toate frontierele terestre până când Regulamentul Dublin va fi pe deplin respectat, transformându-le efectiv în controale permanente. De asemenea, este avută în vedere posibilitatea expulzării migranților ilegali la frontieră, deși acest lucru s-ar putea dovedi controversat în practică. Acordul subliniază că toate măsurile potențiale vor fi „constituționale” și vor respecta azilul ca un „drept fundamental”.

În ceea ce privește politica climatică, Merz și partenerii săi pun accentul pe trecerea politicii germane de la „preocupările privind protecția climei” la creșterea economică – cu sprijin pentru „instrumente de piață, soluții tehnice și reducerea birocrației”.

Acordul de coaliție prevede că Germania ar trebui să își elimine amprenta de carbon până în 2045, cu cinci ani înainte de data țintă net-zero a Uniunii Europene. „Dorim să rămânem o țară industrializată și să devenim neutri din punct de vedere climatic”, se arată în text. Viitorul guvern susține, de asemenea, obiectivul european de reducere netă a emisiilor cu 90% până în 2040 față de nivelul din 1990, conform recomandărilor grupului consultativ al UE privind știința climei și susținut de Comisia Europeană.

Dar există câteva avertismente importante. În primul rând, obiectivul UE pentru 2040 nu ar trebui să oblige Germania să își majoreze propriul obiectiv de 88% pentru 2040. De asemenea, Germania dorește ca o marjă de manevră de până la trei puncte procentuale să poată fi obținută prin cumpărarea de credite de carbon de la țări din afara UE, susținută de investiții în împădurire, eficiență energetică sau proiecte de reducere a emisiilor.

Partidul Popular European (PPE) al lui Merz a sprijinit deja o utilizare limitată a creditelor de carbon, coordonatorul politicii de mediu al grupului conservator și aliatul lui Merz, Peter Liese, declarând recent că Europa trebuie fie „să opteze pentru obiective mai mici, fie să includă flexibilități majore”.

Comisia, care a amânat publicarea propunerii sale privind obiectivul pentru 2040 pe fondul îndoielilor privind sprijinul politic în Parlamentul European și în rândul guvernelor naționale, a evocat, de asemenea, ideea de a permite un anumit grad de compensare.

Rămâne de văzut dacă Merz poate aduce vreuna dintre schimbările pe care dorește să le urmărească. La urma urmei, el se află într-un guvern de coaliție cu social-democrații – partidul care l-a asigurat pe cancelar în ultimii patru ani.