ANALIZĂ Problemele lui Macron și Scholz vulnerabilizează Europa

Crizele politice care afectează în prezent Franța și Germania se întâmplă într-un moment dificil pentru UE, riscând să fragilizeze unitatea europeană într-un moment în care Donald Trump se pregătește să reînvie agenda America First, Ucraina are nevoie mai mult decât oricând de ajutorul aliat, iar forțele populiste câștigă teren pe ambele maluri ale Atlanticului. Haosul politic de la Paris și Berlin vulnerabilizează Europa, cred analiștii.

Probleme în Hexagon

Executivul Franței condus de Michel Barnier a fost demis miercuri printr-o moțiune de cenzură, prima adoptată de Adunarea Națională după cea împotriva cabinetului lui Georges Pompidou din 1962, după ce premierul în exerciţiu a decis să angajeze răspunderea guvernamentală pentru bugetul asigurărilor sociale. Barnier a fost numit în funcție în septembrie. Moțiunea a fost adoptată de 331 deputați, majoritatea necesară fiind de 288 din cei 575 de deputați în funcție.

Moțiunea de cenzură a fost introdusă de Noul Front Popular (NFP, alianța stângii) care are 193 de deputați, dar a fost votată și de Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă) și aliații săi care au 142 de deputați. Guvernul de centru/centru dreapta se bazează pe susținerea de 212 deputați.

Joi, premierul Barnier şi-a prezentat demisia preşedintelui Emmanuel Macron, care i-a cerut să administreze afacerile curente până la numirea unui nou guvern.

“Prim-ministrul a prezentat astăzi demisia guvernului său preşedintelui Republicii, care a luat act de aceasta,” a declarat Palatul Élysée într-un comunicat de presă.

“Michel Barnier, împreună cu membrii guvernului, se va ocupa de afacerile curente până la numirea unui nou guvern,” a precizat Preşedinţia franceză.

Conservatorul Barnier a deținut funcția de premier timp de doar trei luni, un record negativ pentru șeful unui cabinet francez din perioada modernă.

Fostul negociator pentru Brexit a devenit ținta legiuitorilor de stânga și extremă dreapta – care au, de obicei, opinii complet opuse – după ce a folosit în mod controversat puteri constituțional speciale pentru a trece prin Adunarea Națională, fără un vot final, un buget nepopular, care urma să facă economii de 60 de miliarde de euro în efortul de a reduce deficitul.

Lidera extremei drepte, Marine Le Pen, a spus miercuri că prăbușirea guvernului este “singurul mod pe care ni-o oferă Constituția pentru a-i proteja pe francezi de un buget periculos, inechitabil și punitiv.”

Căderea executivului său aduce o perioadă de incertitudine politică în a doua putere economică din Uniunea Europeană, după ce alegerile anticipate din vară au făcut ca niciun grup politic să nu aibă o majoritate în legislativul de la Paris. Investitorii în obligațiunile suverane și acțiuni franceze și-au arătat de altfel nervozitatea față de haosul de pe scena politică din Hexagon. La începutul acestei săptămâni, costurile de împrumut ale Franței le-au depășit pentru scurt timp pe cele ale Greciei, în general considerate mult mai riscante.

Analiștii cred, de asemenea, că viitorul politic al lui Macron este în acest moment pus sub semnul întrebării.

În sistemul francez, președintele este responsabil pentru numirea prim-miniștrilor care urmează să fie aprobați de legislativ. Dar Macron nu poate dizolva din nou parlamentul până în vara anului 2025, așa că acest lucru nu este o opțiune.

Deși ar putea încerca să-l aducă înapoi pe Barnier, să numească un succesor sau un guvern apolitic de tehnocrați, toți ar fi vulnerabili și pot fi respinși de către extrema dreaptă. Orice nou prim-ministru s-ar confrunta cu aceleași provocări ca și Barnier în a fi capabil să treacă proiecte de lege, inclusiv bugetul 2025, printr-un parlament divizat.

Experții cred că cea mai sigură cale a lui Macron pentru a numi un nou prim-ministru capabil să formeze un guvern și să adopte un buget înainte de sfârșitul anului este să cedeze cerințelor bugetare ale Reunirii Naționale al lui Marine Le Pen. Asta după ce Le Pen și partidul ei l-au acuzat pe Barnier că a impus măsuri de austeritate și că nu a răspuns nevoilor cetățenilor.

Dacă Macron “nu poate obține un guvern cu sprijinul unei majorități în parlament, el va fi supus unei presiuni din ce în ce mai mari pentru a demisiona,” a declarat Douglas Webber, profesor emerit la școala de afaceri INSEAD, citat de NBC News.

Opțiunile lui Macron

Conform Constituției, mandatul lui Emmanuel Macron durează până în primăvara lui 2027. Demisia lui ar fi o mișcare aproape fără precedent în politica franceză modernă.

Vorbind înainte de votul de miercuri, Le Pen a spus că Macron “ar sacrifica soarta Franței din cauza vanității sale” dacă nu se retrage din funcție.

“Emmanuel Macron a atacat zidurile fundației națiunii în ultimii șapte ani… Numai el poate scoate țara din șanțul în care se află (dându-și demisia).”

Macron, care s-a întors miercuri în Franța în urma unei vizite de stat în Arabia Saudită, urmează să țină un discurs televizat joi seara.

El a spus anterior că nu va demisiona, indiferent de rezultatul votului de miercuri. Aceasta după ce actuala criză este în mare parte rezultatul deciziei sale de a convoca alegeri anticipate în iunie, care au condus la un parlament polarizat. Tumultul care a urmat deciziei lui Macron din vară i-a diminuat poziţia în ţară şi în străinătate.

Analiștii cred așadar că pericolul cel mai mare pentru președintele Macron este ca oponenții săi să respingă una după alta toate propunerile lui de premier. Aceasta deoarece liderul de la Élysée nu are o majoritate parlamentară pe care poate conta.

Opozanții săi spun că singura modalitate semnificativă de a pune capăt crizei politice prelungite este ca el să demisioneze, lucru pe care, cel puțin până acum, Macron a arătat însă că nu dorește să-l facă.

Iar președintele este conștient că se află sub o presiune extraordinată. El i-a cerut lui Barnier să rămână în funcție și pentru a evita rușinea unui guvern inexistent – nu în ultimul rând pentru că președintele ales al SUA, Donald Trump, urmează să fie la Paris în acest weekend pentru redeschiderea catedralei Notre-Dame.

Situația este complicată de faptul că, așa cum am spus anterior, alegeri parlamentare nu pot fi organizate până în iulie, așa că actualul blocaj din Adunare Națională – unde niciun grup nu poate spera să aibă o majoritate de lucru – va continua.

Franța riscă acum să încheie anul fără un guvern stabil sau un buget pentru 2025, deși Constituția permite măsuri speciale care ar evita închiderea guvernului așa cum se întâmplă, de exemplu, în Statele Unite.

Un guvern interimar ar putea fie să propună o legislație de urgență pentru a transfera prevederile privind impozitele și cheltuielile din bugetul 2024 în anul viitor, fie să invoce competențe speciale pentru a adopta proiectul de buget 2025 până pe 20 decembrie prin decret – deși juriștii spun că aceasta este o zonă juridică gri și costul politic ar fi enorm. Astfel de măsuri nu ar face nimic pentru a reduce un deficit – în prezent estimat la 6,1% din produsul intern brut – care a înspăimântat piețele financiare și a atras critici de la Bruxelles. (

Cert este că tulburările politice din Franța vor slăbi și mai mult o Uniune Europeană, fragilizată deja de implozia guvernului de coaliție al Germaniei, și riscă să trimtă unde de șoc majore în zona euro.

Haos la Berlin

Germania, cealaltă jumătate a motorului care alimentează continentul european, nu este nici ea într-o poziție mai fericită, în condițiile în care se luptă cu propriul ei haos politic și cu o economie zbuciumată.

Guvernul de coaliție s-a prăbușit după ce cancelarul Olaf Scholz, care este liderul Partidului Social Democrat (SPD), l-a demis la începtul lunii noiembrie pe ministrul de finanțe Christian Lindner, care este liderul Partidului Liber Democrat (FDP).

Ulterior, FDP a anunțat că toți miniștrii săi vor părăsi guvernul de coaliție al lui Scholz. SPD guverna în coaliție cu FDP și cu Verzii din 2021, iar retragerea FDP a făcut ca guvernul să rămână fără majoritate în Bundestag, camera inferioară a parlamentului federal al Germaniei.

Gradul de popularitate al coaliției Semafor (Roșu – SPD, Galben – FDP, Verde – Verzii) a ajuns în prezent la un nivel istoric redus, cu SPD căzând în intențiile de vot sub 20%, pe locul 3 după Uniunea Creștin Democrată (CDU) și Alternativa pentru Germania (AfD, extrema dreaptă), Verzii au căzut sub 10%, iar FDP sub pragul de 5% de intrare în parlament.

Cancelarul Scholz este un politician nepopular, el fiind sub presiune tot mai mare să se retragă din calitatea de candidat al partidului său la alegerile generale anticipate, programate pentru 23 februarie.

Analiștii se așteaptă ca Friedrich Merz, liderul creștin-democrat (CDU), să câștige în februarie.

Numeroși politicieni, inclusiv din partidul lui Scholz, vor ca acesta să facă un pas în spate și să-i facă loc lui Boris Pistorius, ministrul Apărării din Germania, care este foarte popular și deține cele mai înalte cote de aprobare dintre toți politicienii germani datorită modului său sincer de a vorbi și eforturilor agresive de revitalizare a armatei.

Data alegerilor a fost convenită de marile partide politice din Germania ca parte a unui acord care îl va determina pe Scholz să ceară un vot de încredere în guvernul său pe 16 decembrie.

Dacă Scholz va pierde votul, așa cum se așteaptă, președintele Frank-Walter Steinmeier va dizolva parlamentul înainte de alegeri.

Pericole majore

Crizele politice de la Paris și Berlin provoacă temeri în Europa, în condițiile în care Franța și Germania sunt de departe cele mai importante și influente țări din UE: Germania rămâne cea mai mare economie a Europei, iar Franța este cea mai mare putere militară a UE.

Tulburările politice vin într-un moment mai rău pentru Europa, care are mare nevoie de o conducere solidă și competentă pentru a face față unei avalanșe de provocări.

Luna viitoare, Donald Trump se întoarce la Casa Albă și a promis impunerea de tarife Uniunii Europene, dar și modificări ale strategiei de apărare. Nu este exclus ca Trump, încurajat de victoria categorică a republicanilor în alegerile generale și prezidențiale din noiembrie, să încerce să diminueze semnificativ sau chiar să elimine complet ajutoarele militare și financiare pentru Ucraina, lăsând Europa să suporte cea mai mare parte a cheltuielilor pentru Kiev.

Conflictul din Ucraina și, de asemenea, un potențial război comercial cu China sunt provocări importante pentru blocul european, care ar trebui să adopte strategii comune și să le răspundă decisiv.

În plus, situația este complicată și de câștigurile forțelor populiste și naționaliste atât în Europa, cât și în America – multe dintre ele încurajate de campaniile de dezinformare și informații false promovate de Kremlin – care amenință și ele unitatea blocului european.

În acest context, analiștii vorbesc de faptul că Macron și Scholz sunt lideri slabi, cufundați în propriul lor haos politic intern și incapabili să ofere soluții la provocările cu care se confruntă UE.

“Statutul lor este slăbit de suspiciunile că Scholz își conduce campania electorală de pe poziția de “cancelar al păcii,” subminând sprijinul pentru Ucraina, dar și de faptul că Franța a încălcat regulile fiscale ale UE,” a scris The Telegraph.

O provocare specială este situația Ucrainei, candidată la UE, care este sub presiune pentru a începe negocierile de pace cu Rusia.

Europa, lipsită în prezent de lideri adevărați, se confruntă cu perspectiva de a asista doar de pe tușă la realizarea unui acord care ar putea redesena arhitectura de securitate a continentului.

Găsirea de sume uriașe pentru Ucraina, intensificarea industriei europene de apărare și dezvoltarea unei politici externe și de apărare comune vor fi astfel extrem de dificile.

În vremuri de criză, guvernele din UE s-au uitat întotdeauna la Paris și Berlin pentru a oferi soluții. De data aceasta, situația este diferită. Afectate de crize politice, economice, sociale și culturale serioase, având în frunte lideri nepopulari și lipsite de perspective pozitive în viitorul apropiat, Germania și Franța lasă impresia că ele însele au nevoie de colaci de salvare. Așa cum a scris un analist: “un semn întunecat în Europa: duo-ul Franța-Germania este mai slab decât a fost vreodată.” Iar acest lucru este o veste proastă pentru tot întreaga construcție europeană.

Surse: BBC, Politico, NBC News, The Independent, Global News, The Telegraph, elysee.fr