Analiză: Supravegherea extinsă a Greciei de către Comisia Europeană s-a încheiat, dar provocările rămân – 7 vulnerabilități ale economiei

Analiză a publicației elene Money Review, preluată de Rador:

Grecia a ieșit în data de 20 august din regimul special al ”supravegherii consolidate” în care s-a aflat în ultimii patru ani – fiind singurul stat UE în această situație – după ce finalizase cei 8 ani de memorandumuri de salvare financiară încheiate cu FMI, BCE și UE. Astfel, Grecia revine la normalitatea unui stat european sau aproape de normalitate, întrucât obligațiunile sale continuă să fie clasificate pe o treaptă nerecomandabilă pentru investiții.

Este, în mod clar, un succes, în special dacă ne amintim de câte ori țara s-a aflat pe marginea prăpastiei, adică în situația unui faliment necontrolat și a ieșirii din zona euro. Din 20 august, după o reglare a datoriei publice astfel încât să fie sustenabilă și după implementarea unei serii de reforme considerate satisfăcătoare și indicate chiar de instituțiile de supraveghere financiară, partenerii europeni ai țării și creditorii săi au relaxat monitorizarea politicii economice, restituind guvernului grec „frâiele” economiei. O libertate și o provocare în același timp, după cum susțin analiștii, care semnalează că la 12 ani de la dureroasa intrare sub regimul memorandumurilor de salvare economică, au fost remediate doar unele, nu toate, dintre problemele care au dus la această situație. Prin urmare, cu sau fără supraveghere extinsă, mai sunt încă multe de schimbat, iar ceea ce s-a schimbat în bine trebuie păstrat.

„Ieșirea (de sub supraveghere) nu trebuie să provoace mulțumire și relaxare bugetară”, comentează Frangiskos Koutentakis, șeful Biroului pentru Bugetul de Stat din Parlamentul Greciei, subliniind că există o frică ascunsă în mințile multor oameni că, în spatele satisfacției incontestabile față de încheierea supravegherii financiare, există riscul ca Atena să revină la politicile din trecut, cu acordarea unor beneficii nesăbuite, care vor duce la o nouă deraiere a țării din punct de vedere al finanțelor publice, iar orizontul electoral, care este deja unul strâns, amplifică aceste îngrijorări.

Cele 7 mari vulnerabilități structurale

Profesorul Nikos Vettas, director general al Fundației pentru Cercetări Economice și Industriale comentează: „Ieșirea din supravegherea consolidată semnalează perspective mai favorabile pentru economia noastră în deceniul următor față de cel precedent. Cu toate acestea, nu înseamnă că slăbiciunile și deficitele cronice au fost corectate. Economia noastră are o datorie publică mare, nu este clasificată încă pe o treaptă recomandabilă pentru investiții și se finanțează relativ scump. Dintr-o oarecare perspectivă, importanța ieșirii este mai degrabă politică: cei care vor decide politicile pentru fiecare sector în parte nu vor mai avea nevoie de acordul partenerilor externi, dar vor fi responsabili pentru parametrii decisivi ai economiei. În afara supravegherii oficiale, dar într-un context european și global periculos, este esențial să se pună în aplicare politici care să susțină în mod sistematic rate ridicate de creștere. Printre altele, creșterea consumului necesită o creștere și mai rapidă a investițiilor și a exporturilor. În timp ce consolidarea statului social necesită o bună gestionare a fondurilor publice”, a mai spus Vettas.

Analiştii sunt de acord că multe dintre caracteristicile economiei greceşti de astăzi amintesc în mod îngrijorător de problemele sale cronice. Printre altele, ei menționează următoarele probleme:

1. Grecia rămâne o țară a cărei economie este dominată în mare măsură de întreprinderile mici și mijlocii și de cei care desfășoară activități independente, ceea ce se traduce prin productivitate redusă și salarii mici. Procentul persoanelor care desfășoară activități independente ajunge la 27,9%, de mai bine de două ori peste media Uniunii Europene, plasând Grecia pe locul întâi în această privință. Chiar dacă investițiile au crescut semnificativ anul trecut și în primele luni ale acestui an, se poate observa cu ușurință că în continuare cresc și afacerile individuale gen cafenele, restaurante etc. Turismul rămâne singura mare armă a economiei, constituind totodată și un mare risc, după cum s-a văzut în pandemie. De asemenea, există tot mai multe îngrijorări cu privire la această unilateralitate și la consecințele sale negative asupra vieții locuitorilor țării.

2. Evaziunea fiscală continuă, de asemenea, să fie în plin avânt, în ciuda unor progrese înregistrate în ultimii ani. Așa-numitul „decalaj de TVA”, adică TVA-ul care nu se încasează, a scăzut efectiv de la 31,5% în 2017 la 29% în 2018 și la 25,8% în 2021. Totuși, țara rămâne pe a doua cea mai proastă poziție după România (cu 34,9 %), în timp ce media Uniunii Europene este de 10,3%. Pe scurt, în 2021, Grecia a pierdut 5,35 miliarde de euro din venituri din TVA, fonduri care ar fi putut face diferența în satisfacerea unor nevoi sociale importante.

3. Din punct de vedere bugetar, țara a scăpat, desigur, de traiectoria catastrofală pe care se înscrisese în 2009, dar datoria publică rămâne de departe cea mai mare din Uniunea Europeană, ajungând la 193,3% din PIB, față de 88,1% cât e media UE. Numai datorită aranjamentelor creditorilor Greciei, această datorie este considerată sustenabilă, dar îngrijorările rămân, după cum se poate vedea din faptul că țara nu are încă un rating recomandabil pentru investiții, iar costurile de împrumut sunt cele mai mari din zona euro – fiind precedată uneori doar de Italia. Randamentul obligațiunilor pe 10 ani este de aproximativ 3,5%, în timp ce randamentul obligațiunilor germane corespunzătoare este de 1%. Faptul că guvernul grec a profitat de ridicarea restricțiilor Pactului de Stabilitate, din cauza coronavirusului, pentru a efectua unele dintre cele mai mari cheltuieli din UE pentru măsuri de sprijin, împingând astfel deficitul primar în 2021 la 5% din PIB (față de 3,3% media UE), nu i-a entuziasmat pe mulți dintre partenerii Greciei, având în vedere trecutul țării. De aceea, revenirea la excedente primare începând cu 2023, cum promite guvernul acum, va fi crucială, în special pentru piețe.

4. Pe piața muncii îmbunătățirea este uriașă, întrucât șomajul a scăzut de la 28% în 2013 la 12,3% în iunie, dar rata șomajului este a doua cea mai mare, după Spania, din UE, unde media este de 6%. De asemenea, Grecia rămâne țara cu cea mai scăzută rată de ocupare a forței de muncă din UE. Doar 62,7% din populația cu vârste între 20 și 64 de ani participă la piața muncii, față de 73,1% în medie în UE.

5. Băncile grecești au reușit să reducă drastic rata creditelor neperformante de la 48,5% în decembrie 2016 la 12,1% în primul trimestru al acestui an, dar procentul lor este cel mai mare din zona euro, unde media este de 2%. Principalul lucru, după cum a spus în repetate rânduri guvernatorul Băncii Centrale a Greciei, Giannis Stournaras, este că aceste credite neperformante nu au dispărut, ci au fost pur și simplu transferate către societățile de administrare, iar dezideratul este acum ca acestea din urmă să funcționeze eficient, valorificând legislaţia cu privire la reglementarea datoriilor.

6. Deficitul de cont curent a reapărut dinamic odată cu redresarea economiei, la o rată de 8,3% din PIB în 2021, cea mai mare din UE, unde rata corespunzătoare a fost de 3%. Analiştii amintesc că deficitele gemene, bugetar şi extern, au fost considerate responsabile pentru falimentul ţării, iar reapariţia lor reprezintă, cu siguranţă, o sursă de îngrijorare. Deși Grecia își îmbunătățește performanțele la export, importurile rămân mult mai mari ca volum și pot ajunge ușor la niveluri explozive, împreună cu deficitul. Este prețul pe care țara îl plătește de fiecare dată când se dezvoltă, deoarece consumul, dar și investițiile se bazează pe importuri. Mai ales acum, în contextul creșterii prețurilor la combustibil.

7. Inflația a devenit din nou un coșmar și, deși nu este un fenomen strict grecesc, creșterea ei vertiginoasă peste media UE (se prevede o rată de 8,9% anul acesta față de 8,3% în UE) creează probleme suplimentare, într-o țară care a cunoscut o pierdere de 25% din PIB în ultimii ani, cu reducerile aferente ale salariilor și pensiilor. (Traducerea: Carolina Ciulu)