ANALIZĂ Tensiuni politice tot mai mari în Europa de Sud-Est. Balcanii, sub presiunea destabilizatoare a Rusiei

Situația politică fără precedent din România, cu Rusia acuzată de amestec în alegeri, trebuie privită într-un context regional extrem de tensionat. Bosnia, Serbia, Bulgaria, Cipru, Muntenegru și chiar Ungaria sunt în diferite stadii ale unor crize politice sau chiar de securitate.

Alte lucruri pe care le au în comun, în afara de ideologiile ultraconservatoare, ultranaționaliste și anti moderniste este  sprijinul consecvent primit de la regimurile iliberale (Ungaria, Serbia sau, în principal, Rusia). Care este scopul Rusiei aici? Obiectivul ei este să promoveze și să aducă la guvernare cât mai multe guverne prietenoase Kremlinului. Asemeni sprijinului administrației Trump pentru formațiuni precum AfD sau candidați precum Călin Georgescu, interesul principal este promovarea și proliferarea guvernelor autoritare, care să divizeze Uniunea Europeană și să rămână dependente politic de sprijinul de la Moscova.

Bosnia și Herțegovina. Butoiul cu pulbere

Situația cea mai critică e în Bosnia și Herțegovina. Un tribunal l-a condamnat luna trecută pe preşedintele pro-rus al regiunii sârbe, Milorad Dodik, la un an de închisoare şi i-a interzis să mai facă politică timp de şase ani. Acesta a respins verdictul, iar parlamentul regional sârb a interzis accesul poliţiei naţionale şi al sistemului judiciar pe teritoriul său.

Deși la o primă vedere, situația din Bosnia pare să fie doar rezultatul problemelor interne nerezolvate, la o analiză mai atentă, influența externă devine evidentă. Liderul sârb ultra-naționalist Milorad Dodik este un aliat apropiat al președintelui sârb Alexander Vucic și al liderului maghiar Viktor Orban. Mai mult, Rusia se amestecă pe față în politica internă din Bosnia, susținând facțiunea separatistă sârbă. Vucic și Orban, împreună cu Rusia , au criticat ferm acțiunea legală împotriva lui Dodik. Orban a mers până la a cataloga aceste demersuri drept „vânătoare politică de vrăjitoare” potrivit Reuters. Ungaria a încercat să se implice în această ecuație politică prin intermediul trupelor de menținere a păcii.

Situația este deosebit de gravă. Pacea din Bosnia este oricum fragilă. Acest tip de retorică, cuplat cu sprijinul extern al Serbiei, Ungariei și Rusiei (dar și cu subdezvoltarea țării) reprezintă un risc foarte real de reînnoire a conflictului.

Între 1992 și 1995, în contextul destrămării Iugoslaviei, Bosnia a fost martoră a unuia dintre cele mai sângeroase conflicte ale secolului al XX-lea. Odată cu  Declarația de Independență  (1992), sârbii (majoritari în nordul republicii), conduși de Radovan Karadzic,  și-au declarat la rândul lor independența, formând Republika Srpska, cu un grad mare de autonomie în cadrul republicii. Mai mult, au început o ofensivă spre sud, cu scopul ocupării unui teritoriu cât mai mare, indiferent de compoziția etnică.

Deși, inițial, uniți împotriva sârbilor, croații bosniaci s-au ridicat la rândul lor împotriva guvernului bosniac de la Sarajevo, creeînd Republica Herțeg-Bosniei. Astfel, războiul a fost unul trilateral, extrem de sângeros. Toate părțile au comis crime de război, de la lovirea deliberată a spațiilor civile, la epurări etnice, lagăre de concentrare și chiar masacre. Totuși, întrucât avea acces la mai mult echipament militar (furnizat de Belgrad), Armata Republicii Srpska (sub conducerea generalului Ratko Mladic) a comis mai multe crime. Cea mai emblematică rămâne Masacrul de la Srebrenica din 1994. Acesta s-a petrecut când sârbii au intrat în Srebrenica, o enclavă protejată de ONU și au ucis sistematic câteva mii de bărbați și adolescenți civili, după care au expulzat restul populației (25 000 de femei, copii și bătrâni), relatează ONU.

Eșecul ONU de a preveni astfel de crime a împins Occidentul către o acțiune directă. Prin presiunea exercitată de SUA, forțele croate și bosniace s-au unit împotriva sârbilor. Cu sprijinul aerian NATO, acestea au reușit să învingă Armata Republicii Srpska. Conflictul a luat sfârșit, în mod oficial, prin Acordurile de la Dayton (1995). În ceea ce privea Bosnia, granițele sale naționale au rămas cele administrative din cadrul R.S.F. Iugoslave. Totuși, statul a fost organizat ca o federație cu o autoritate centrală foarte slabă. Practic, fiecare din cele trei grupuri etnice principale (croați, bosniaci și sârbi) își aleg un președinte distinct. Mai mult, statul este împărțit în două:  Federația  Bosniei și Herțegovinei  și Republika Srpska. Totuși, anumite elemente de centralism s-au menținut, precum o Bancă Centrală, un Înalt Reprezentant (Trimis pentru pace)   și, mai ales, o armată interetnică.

Situația a început să se schimbe din 2022, odată cu re-alegerea lui Milorad Dodik la funcția de președinte al Republicii Srpska (funcție pe care o mai ocupase între 2010 și 2018). Conform BBC, deși acesta a avut (de la începutul carierei sale politice în 1998) o retorică etnonaționalistă și pro secesionistă, în ultimii ani situația s-a agravat. Astfel, din 2022 și până în prezent, acesta a continuat să adopte legislații care să distanțeze Republika Srpska de structurile federale.

Ca reacție, Înaltul Reprezentant, Christian Schimdt, care a preferat să intervină sporadic în deciziile liderilor etnici, a decis să incrimineze legislația contradictorie deciziilor sale. În 2023, Dodik a fost suspendat pentru sfidarea Înaltului Reprezentant. El, însă, a refuzat să se prezinte la Tribunalul din Sarajevo, cerând ca procesul să aibă loc în Banja Luka, capitala Republicii Srpska. Astfel, confform Al Jazeera, procesul a rămas stagnant până acum. În același an, Dodik și familia sa au fost sancționați de către Statele Unite pentru corupție, iar Germania a anunțat stoparea proiectelor de infrastructură în R. Srpska. În februarie 2025, acesta a fost condamnat de Tribunalul din Sarajevo la un an de închisoare și a primit  interdicție de șase ani să candideze în funcții publice.

Muntenegru. Ciocnirea intereselor marilor puteri

Muntenegru se află într-o poziție delicată de când și-a obținut independența față de Serbia în 2006. Pe de o parte, face parte din NATO și aspiră să devină membru UE. Dar Rusia s-a implicat masiv în micuța țară din Balcani, încercând să deraieze până în ultimul moment aderarea la NATO. În plus, Muntenegru a încercat să atragă investitori chinezi. Astfel, s-a ajuns la situația în care, cu sprijin chinez, Muntenegru a început construcția autostrăzii Bar Boljare (165 de kilometri). Totuși, după finalizarea a numai 41 de kilometri din autostradă, în 2021, Beijingul a cerut achitarea împrumuturilor acordate. A fost nevoie de sprijinul financiar al UE și SUA pentru ca țara șă poată plăti datoriile ce depășeau o treime din  PIB-ul țării, conform  The Diplomat. Această situație exemplifică situația geopolitică a statului.

Chestiunea tensiunilor din Muntenegru reflectă, oarecum situația din Bosnia. Mai exact, din 2023 țara este condusă de un guvern de coaliție din care face parte și un partid extremist, NSD. Asemeni SNSD-ului lui Dodik, partidul NSD  promovează șovinismul sârb, conform Europa Liberă.  Nu este de mirare faptul că Andrija Mandic, liderul NSD-ului are o relație apropiată cu Dodik și a susținut narativa Kremlinului privind Războiul din Ucraina. Totuși, pe plan politic, acțiunile sale au fost mult mai nuanțate. În 2022, acesta s-a opus susținerii militare a Ucrainei. Însă, în 2024, el  a fost de acord ca ofițerii muntenegreni să participe în misiuni de instruire a armatei ucrainiene, relatează Vjesti.

Mandic a făcut față unui vot de neîncredere din 2024. Actualmente, opoziția condusă de partidul pro european Social Democrat (DSP) continuă să blocheze inițiativele legislative. Această recție a fost generată, conform Balkan Insight, de decizia guvernului de a pensiona un judecător al Curții Constituționale pe 17 decembrie. Fapt denunțat de opoziție drept un „puci constituțional”.

Situația politică din acest moment este una deosebit de complicată, dată fiind adânca divizare dintre guvernare și opoziție. Și mai grav este că aceste conflicte riscă să împiedice ascensiunea sa  spre UE.

Bulgaria. Instabilitate cronică

Membră a NATO din 2004 și a Uniunii Europene din 2007, Bulgaria s-a aflat într-o situație politică fragilă în ultimii ani. Deși a reușit să mențină un control mai eficient asupra inflației decât România, din 2021 până în 2024, au avut loc șapte schimbări de guvern: Peisajul politic a fost dominat de partidul de centru-dreapta GERB între 2017 și 2021. Diverse scandaluri de corupție au azvârlit țara într-un șir de alegeri anticipate. Conform unei analize realizate de Wilson Centre, din 2021 s-a format un tipar prin care majoritatea este assigurată de coaliții anti-GERB, dar care nu pot forma guverne stabile. Astfel, ciclul alegerilor anticipate se repetă.

Important pentru subiect este partidul de extremă-dreapta „Renașterea” (Възраждане). Liderul său, Kostadin Kostadinov. . Conform Europa Liberă, istoricul său în cercurile ultranaționaliste a intrat în atenția publică încă din 2011, când a participat la revoltele etnice din Katunița. Mai exact, acestea au constat în atacuri organizate împotriva comunității de romi, ca replică la presupusa  ucidere a unui tânăr bulgar de către membrii familiei conducătorilor comunității rome.

Acesta are o retorică iredentistă, propulsând ideea că Bulgaria ar trebui să anexeze Macedonia și regiunea Bugeac (fostul litoral al Basarabiei, actualmente în granițele Ucrainei). El a salutat politica lui Trump de anexare a Canadei, Groenlandei și a Canalului Panama, relatează agenția bulgară Novinite.  Evident, dacă nu era clar deja, politicianul bulgar este un critic al Uniunii Europene și NATO

Kostadinov a fost activ, de asemenea, în România. La invitația lui George Simion,  s-a prezentat la mitingul de susținere al lui Călin Georgescu din 1 martie. Aflat în Piața Victoriei, Kostandinov a ținut următorul discurs: „Bună ziua, România liberă! Vreau să-i mulțumesc lui George Simion pentru că m-a invitat să vin astăzi să-l susțin pe Călin Georgescu. Sunt impresionat de ceea ce văd, pentru că văd un popor care luptă pentru libertate. Sunt bucuros să mă aflu astăzi aici să-l salut pe viitorul președinte al României, Călin Georgescu. Victorie pentru Georgescu!Nu este prima dată când România dă un exemplu pentru întreaga Europă prin modul în care un popor luptă pentru libertatea sa. Astăzi luptați pentru libertatea și democrația întregii Europe, pentru că arestările nu sunt doar în România. Ei arestează în Bulgaria, arestează în Grecia, arestează în România, arestează în toată Europa pentru că cineva se teme de libertate”. Libertate, libertate, libertate!  ” relatează Europa Liberă.

În ciuda acestei retorici, situația din Bulgaria pare să fie oarecum mai stabilă. Partidul Renașterea se plasează actualmente pe locul al treilea, conform Novinite. Totuși, volatilitatea  guvernelor este o dovadă că riscul ascensiunii extremismului este cât se poate de real.

Ciprul. Excepția

Ciprul este un membru special al Uniunii Europene, fiind, în prezent, singurul stat care nu deține controlul asupra întregului teritoriu. După ce și-a obținut independența în 1960, Ciprul a funcționat ca o federație timp de 14 ani. Tensiunea dintre comunitatea greacă majoritară și cea turcă (principala minoritate a insulei) a rămas una tensionată. Grecii doreau un monopol asupra puterii, ba chiar o unificare cu Grecia, în timp ce turcii se opuneau vehement acestor idei. În 1964, turcii s-au retras din înțelegerile de împărțire a puterii politice, iar zonele turcești au intrat sub protecție ONU, relatează BBC. În 1974, un puci susținut de dictatura militară de la Atena a adus un regim pro unionist . Acțiunea aceasta a declanșat o invazie turcească în nordul insulei (unde era concentrată populația turcă. Astfel, Ciprul a rămas divizat între o zonă independentă, o zonă ocupată de Turcia și o zonă tampon ocupată de Marea Britanie. Situația a fost agravată când, în anii 80,  Ciprul de Nord și-a declarat independența.

Eforturile de reunificare (precum Planul Annan din 2004) nu au dat rezultate, iar Ciprul rămâne divizat, cu Republica Cipriotă Turcă drept  un stat nerecunoscut până în ziua de astăzi.

Relația Ciprului cu Rusia este una complexă. Pe de o parte, Ciprul a atras numeroși oameni de afaceri ruși. Mai exact, aceștia au folosit insula din 2004 ca pe o portiță pentru obținerea cetățeniei și, implicit, a pașaportului european. După cum observa The Guardian , magnații ruși au investit în Cipru pentru a-și obține cetățenia. Din 2013 până în 2017, Ciprul a încasat aproximativ 4 miliarde de euro prin „Viza de Aur”.

Totuși, măsurile UE au reușit să aducă acest fenomen sub control. Mai mult, din februarie 2022, toate partidele politice majore cipriote au condamnat invazia, susține KEW. Pe de altă parte, o investigație ICCJ din noiembrie 2023 a indicat cum paradisul fiscal cipriot a fost utilizat de numeroase firme rusești pentru a ocoli sancțiunile impuse Rusiei.

În același timp, la alegerile europarlamentare din 2024, Cipru a trimis în Parlamentul European un deputat independent, pe Fidias Panayiotou. Acesta nu era, la momentul alegerii sale,  un politician de profesie, ci un influencer. Exemplul său este unul deosebit de grăitor, întrucât acesta a fost acuzat că ar fi doar o trompetă a lui Musk, conform Politico. Pe paginile sale de social media (în principal Instagram, X și Tik Tok), el a promovat agenda politică a lui Donald Trump (mai ales privind Ucraina), le-a luat interviuri unor politicieni extremiști (precum Cristian Terheș) sau s-a opus inițiativelor UE de reglementare (precum Actul Serviciilor Digitale). Mai mult, a fost acuzat pe Tik Tok de către vicepreședintele Parlamentului European, Nicu Ștefănuță, de răspândire de știri false prin prezentarea de videoclipuri trunchiate.

Trebuie reținut, însă, că Fidias este mai mult o excepție decât o regulă.

În ciuda situației sale excepționale, deci, Ciprul are un mediu politic relativ stabil. Același lucru nu poate fi spus, însă, despre continuitatea influenței ruse asupra economiei insulei. Totuși, trebuie menționat că UE a luat și ia măsuri pentru combaterea influenței ruse în țară.

Și sistemele iliberale sunt sub presiune: Ungaria, Serbia, Slovacia

Și sistemele politice iliberale din Europa au dificultăți în a-și menține electoratul.

În Serbia, regimul președintelui pro-rus Alexandar Vucic este tot mai contestat. În urma colapsului acoperișului Gării din Novi Sad (accident ce a rezultat în moartea a 25 de oameni), furia publică s-a revărsat asupra președintelui sârb. Gara fusese recent renovată prin investiții chineze, astfel încât incidentul a expus nivelul de corupție din interiorul guvernului. Astfel, o mișcare studențească de protest a luat naștere. Aceasta s-a extins de la Belgrad către celelalte centre universitare ale țării, ajungând să se bucure de sprijin și din partea muncitorilor și a societății mai largi.

În Slovacia au loc, de asemenea, ample  proteste împotriva prim ministrului pro rus Robert Fico. Conform EuroNews, orientarea asumată pro rusă a premierului, alături de declarațiile că intenționează să scoată țara din UE și NATO au  revoltat populația. Astfel, s-a ajuns la mitinguri pro europene și proteste anti guvernamentale în Bratislava și alte orașe.

În Ungaria, situația este oarecum diferită. Deși nu există proteste constante, situația economică este una deosebit de precară. O analiză Reuters din 5 februarie 2025 arată că inflația a crescut constant din 2022 încoace. Asta, alături de natalitatea scăzută a Ungariei și creșterea prețurilor reprezintă o amenințare reală pentru regimul FIDESZ la următoarele alegeri din 2026.

Impactul acestor mișcări

Evenimentele recente au arătat că formațiunile extremiste pot obține succese considerabile. Iar aceste succese pot aduce costuri uriașe pe termen lung. Exemplu cel mai recent s-a petrecut la noi. Duminică, 9 martie. Biroul Electoral Central i-a anulat candidatura politicianului pro-rus cu înclinații neo-legionare Călin Georgescu. Decizia a fost făcută publică printr-un Comunicat de Presă ce a urmat ședinței BEC din aceeași zi și a fost urmată de proteste ale susținătorilor lui Georgescu masați în jurul sediului Biroului Electoral. Numărul manifestanților a crescut la aproximativ o mie, iar protestul au degenerat rapid: o mașină Digi 24 a fost răsturnată; petarde au fost aruncate în direcția forțelor de ordine. Protestatarii au scandat: „Jur să-mi apăr țara, chiar cu prețul vieții!”, „Călin Georgescu președinte”, „Jandarmeria apără hoția!”, etc.

Mai grav, mercenarul fugar Horațiu Potra a instigat la violență: „Voi ăștia care ați luptat în Congo, arătați că sunteți într-adevăr hotărâți pentru a apăra democrația, prin orice mijloc!!! Sunați-vă colegii, prietenii și la luptă, băieți!!! Aici luptăm pentru țara noastră, nu pentru altă țară!!! Voi veți fi viitorul corp democratic al armatei Române! Dacă noi nu suntem capabili să facem ceva, cine va face? Ieșiți fiecare în orașele voastre, mergeti la București, cu parul, furca, coasa și toporul.” relatează Adevărul. Astfel, vedem  la ce grad de agresivitate pot ajunge aceste mișcări și cât de periculoase sunt pentru democrație.