Analiză: Transnistria, un ghem de probleme nerezolvate. Fiscalizarea afacerilor din stânga Nistrului – instrument la îndemâna Chișinăului

Dosarul transnistrean a acumulat o serie de probleme nerezolvate care riscă în orice moment să degenereze. În ultimii doi ani, discuțiile în formatul consacrat 5+2, dar și cele bilaterale importante între Chișinău și Tiraspol, au lipsit total. Motivele principalele au fost pandemia, dar și lipsa de voință politică afișată de Chișinău și Tiraspol. Ultima întâlnire majoră a fost la Bratislava din 2019, astfel că cea programată în luna noiembrie la Stockholm va avea o agendă foarte încărcată.

Într-un interviu recent al liderului separatist de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski pentru agenția rusă RIA Novosti, acesta a vorbit într-o cheie mai degrabă ambiguă despre ce anume ar putea să se întâmple mai departe în acest dosar.

Pe de o parte, a vorbit de necesitatea rezolvării chestiunilor arzătoare din sfera socio-economică, ca o condiție de bază pentru evoluția negocierilor pe coșul politic al dosarului, după care la doar câteva întrebări mai departe, Krasnoselski să se sucească la 180 de grade. Mai precis, să vorbească despre iminența punerii în aplicare a rezultatelor refendumului local din regiune din 2006 și anume alipirea Transnistriei la Federația Rusă.

Astfel de mesaje alambicate nu numai că transmit incoerență, dar conduc inevitabil spre o lipsă de încredere între părți.

În cazul în care Tiraspolul vorbește despre transformarea Transnistriei într-un subiect federativ al Rusiei, întrebarea este cum poate Ucraina să nu acționeze restrictiv asupra sa? Cum putem vorbi despre o insulă rusească cu mii de militari ruși staționați între două state precum Republica Moldova și Ucraina, care și-au manifestat deschis dorința de aderare la Uniunea Europeană?

Blocade și victime

Pe timpul pandemiei, liderii transnistreni au decis să instituie unilateral circa 40 de posturi ce au restricționat și mai mult accesul în regiune. Mai mult, aproape au izolat și satele moldovenești aflate sub controlul Chișinăului de pe malul stâng al Nistrului, fapt ce a creat o adevărat criză umanitară acolo.

Cu toate acestea, deși pot înmatricula mașinile cu numere neutre pentru a circula internațional, locuitorii și agenții economici ce efectuează transporturi de mărfuri și pasageri nu au dat buzna să facă acest lucru.

Când Ucraina a decis să nu mai perpetueze situația aceasta și să nu mai admită mașini cu numere transnistrene după circa doi ani în care transnistrenii au avut la dispoziție tot timpul necesar să facă cest lucru, atunci Tiraspol a reclamat din nou o blocadă din partea Kievului.

Mai mult, Krasnoselski a încercat din tot să atingă o latură sentimentală spunând că regiunea transnistreană are în componență și circa 100.000 de ucraineni care vor fi afectați de măsura Ucrainei. De aceea, Tiraspolul vede o eventuală intervenție a Rusiei ca soluție pentru deblocarea situației.

Nici în ceea ce privește distrugerea sau evacuarea munițiilor de la Cobasna, liderul separatist Vadim Kranoselski nu a văzut soluții. Acesta s-a arătat mai degrabă preocupat de un posibil impact asupra mediului în urma distrugerii, și nu de pericolul real al unei catastrofe de proporții în cazul în care depozitul vechi de muniții de la Cobasna ar putea sări în aerul cu totul. De altfel, astfel de accidente au fost frecvente în ultimii ani în Rusia.

Depozite de muniții vechi sovietice au explodat în august 2019 în regiunea Krasnoiarsk din Rusia, incident soldat cu morți și răniți, iar în octombrie 2020, un depozit cu circa 75.000 de tone de muniții a explodat în regiunea Riazan, fapt ce a condus evacuarea a 2.000 de oameni din satele vecine.

De altfel, Cobasna se află la doar patru kilometri de cea mai apropiată localitate din Ucraina, iar un eventual accident ar putea afecta și această țară fără niciun dubiu.

Fotbalul ca instrument de softpower

Ce nu a reușit prin diplomația clasică de ani circa trei decade, cu tot sprijinul diplomației moscovite, Tiraspolul a reușit prin așa-numita „paradiplomație a fotbalului”. Un termen ce definește scopuri ale Rusiei atinse prin proxy.

După victoria suprinzătoare a echipei Sheriff Tiraspol împotriva legendarei echipe a Real Madridului, regiunea separatistă transnistreană a fost așezată fie și temporar pe harta lumii. Toți ochii planetei au rămas ațintiți asupra acestei echipe de fotbal și mulți dintre telespectatori au putut afla, așa cum a titrat cel mai mare cotidian de sport din Spania – „Marca” – că în grupele Champions League joacă o „echipă fără țară”.

Cu toate acestea, ziarele lumii au făcut și mici investigații să afle ce se află în spatele acestui succes și au scris despre contrabandă, spălări de bani negri și o regiune controlată de facto de Rusia prin proxy, despre realitatea că niciun moldovean nu face parte din primii 11 în teren și că, în fapt, această echipa reprezintă trustul Sheriff controlat de oligarhul local, Viktor Gușan.

Dar ne aflăm doar la o treime din drumul Sheriff-ului în această competiție, după ce echipa a jucat două din cele minim șase meciuri programate în această fază a grupelor. Calculele de pe hârtie arată că numai la această oră în conturile clubului Sheriff din Tiraspol vor intra minim garantat peste 21 de milioane de euro. Bani legali din partea UEFA.

De atfel, profiturile nu se vor opri aici, iar trecerea de faze optimilor poate însemna depășirea pragului de 30 de milioane de euro. La aceste câștiguri se vor mai adăugat și viitoarele transferuri ale unor jucători ce s-au făcut remarcați în această competiție și cărora li s-a mărit substanțial cota de piață. Sheriff vinde de ani buni jucători pe milioane de euro, fără însă ca statul sau sportul moldovenesc să aibă cumva beneficii din acest lucru.

Clubul Sheriff Tiraspol nu a făcut niciun secret din susținerea la vedere a separatismului transnistrean. Politicul a mers mână în mână cu fotbalul. La fel cum holding-ul Sheriff susține deschis partidul de guvernare „Obnovlenie” și pe Vadim Krasnoselski, cel care de altfel a și lucrat pentru acest holding în trecut.

Krasnoselski a anunțat că va candida în decembrie la un nou mandat de lider al regiunii secesioniste, iar succesele din fotbal vor fi puse prin „transfer de imagine” în contul electoral al acestuia. Rămâne de văzut cum vor fi folosite oportunitățile de imagine de către liderii transnistreni în următoarele săptămâni când Real Madrid sau Internatzionale Milano urmează să ajungă la Tiraspol pentru a juca pe stadionul lui Sheriff.

Sheriff Tiraspol nu face acum decât să repete o rețetă patentată deja de fotbalul rusesc de a încearcă de mai bine de 20 de ani lovituri de imagine de „soft power” precum cazul Chelsea Londra, cumpărată în 2003 de oligarhul rus Roman Abramovici și care a cucerit mai multe trofee continentale, ce face Gazpromul care s-a împământenit de ani buni ca principalul sponsor al Champions League, sau ce a făcut Moscova când a investit 10 miliarde de dolari pentru a organiza Cupa Mondială de Fotbal din 2018.

Ce poate face Chișinăul?

Cel mai la îndemână instrument pe care Chișinăul îl are este fiscalizarea afacerilor din stânga Nistrului, inclusiv banii clubului Sheriff Tiraspol care este afiliat Federației Moldovenești de Fotbal și care nu se supune regulilor fiscale ale Republicii Moldova, așa cum o fac și celelalte cluburi. Moldova poate profita și de închiderea sau cel puțin obstrucționarea unui canal important de contrabandă spre portul Odesa, odată cu decizia Kievului de a opri mașinile transnistrene.

Povestea despre „diplomația fotbalului”, începută de fostul premier Vlad Filat în urmă cu aproximativ un deceniu, s-a dovedit ineficientă. Ba mai mult, a consolidat relațiile corupte dintre politicienii dintre cele două maluri ale Nistrului. Întâlnirile s-au dovedit mai mult unele de afaceri oneroase, decât de rezolvare a unui dosar important. De altfel, scutirile de taxe din partea Chișinăului nu sunt altfel decât baloane de oxigen financiare pentru supraviețuirea acestei entități.

Ceea ce trebuie să realizeze primordial și pe repede-înainte Chișinăul este să se conecteze la sistemul energetic european cât mai rapid, nu atât în zona gazelor naturale, cât în zona energiei electrice. Cumpărând energie electrică produsă la Cuciurgan din gazul rusesc neplătit de Transnistria de 15 ani și cu o datorie deja de șapte miliarde de dolari, Chișinăul nu face decât să prelungească nerezolvarea acestui dosar ținut pe loc de Tiraspol și Rusia pentru a consuma din preocupările și atenția Chișinăului de a avansa pe calea europeană.

Pe de cealaltă parte, Rusia va face tot ce îi stă în putere să obstrucționeze conectarea energetică a Republicii Moldova la Europa, iar dosarul transnistrean nu va fi niciodat rezolvat din voința sau inițiativa Moscovei.

De facto, dând cărțile pe față, Moscova nu are nici în clin și nici în mânecă cu rezolvarea acestei probleme. Nu ar avea niciun avantaj, iar scenariul negocierii Transnistriei pentru un ipotetic avantaj mai mare într-o negociere cu Occidentul este deja o ipoteză perimată și un drum fără capăt.

Transnistria nu reprezintă astăzi decât un focar de probleme perpetue și mai puțin unul de rezolvări, iar Chișinăul trebuie la un moment dat să preia hățurile acestei probleme, în special în zona economic-bancară și să încheie socotelile în această poveste care nu se va termina niciodată din perspectiva negocierilor clasice. Sigur, riscurile nu trebuie asumate, ci calculate, iar pașii trebuie să fie mici, dar fermi.

Foto: Un tanc de provenniență sovietică străjuiește centrul orașului Tiraspol, capitala regiunii separatiste transnistrene a Republicii Moldova. Sursa/Mădălin Necșuțu (arhivă personală)