ANALIZĂ Turbine eoliene în partea bulgărească a Mării Negre – o perspectivă costisitoare și îndepărtată

Analiză a publicației bulgare 24Chasa, preluată de Rador Radio România:

Bulgaria face demersuri intense pentru a capta vântul din mare și a-l folosi pentru a produce energie electrică la un preț mic. Și cu facturi de miliarde de euro în investiții noi, o lege specială pentru asta a trecut prin parlament în primă lectură. Dar, de fapt, nu și-a declarat nimeni interesul investițional pentru energia eoliană offshore din apele bulgărești ale Mării Negre. Reprezentanții companiei daneze Orsted – cel mai mare investitor în domeniul eolian offshore, British Petroleum și compania franceză Total, care caută gaze în apele bulgărești ale Mării Negre, au venit în Bulgaria pentru întâlniri cu miniștrii bulgari.

Cine va manifesta interes pentru energia eoliană offshore în apele bulgărești ale Mării Negre, asta este greu de ghicit deocamdată. Deputații din Comisia pentru energie din parlament admit un lobby prin surse engleze și germane pentru adoptarea unei legi privind turbine eoliene offshore. În lume, nu sunt multe companii care investesc în parcuri eoliene offshore, pentru că investițiile sunt uriașe, termenul de construire al acestora este lung, se cere experiență și asta e de competența mega-companiilor, comentează experții din domeniul energiei.

Nu este în puterea jucătorilor bulgari de pe piață să se arunce singuri într-o astfel de întreprindere, întrucât investiția pentru un parc este de aproximativ 2,2 miliarde de euro. În ultima vreme, mari companii de petrol și gaze investesc de asemenea bani în parcuri în mare, precum și în alte surse regenerabile, participă inclusiv companii uriașe de energie, cum ar fi EDF în Franța, de exemplu. Industria energetică admite că dacă va exista un interes pentru Marea Neagră, acesta va veni de la mari companii din nordul Europei. Cu toate acestea, Orsted a anunțat la 7 februarie că iese din mai multe piețe offshore – Norvegia, Spania și Portugalia – și își revizuiește prioritățile în Japonia, pentru a-și reduce costurile.

De asemenea, își reduce dezvoltarea sistemelor de turbine eoliene plutitoare. Compania își redirecționează strategia offshore către SUA. În plus, nu va plăti dividende pentru anii financiari 2023-2025. Printre marile fonduri de infrastructură care investesc în parcuri eoliene offshore din întreaga lume se numără Copenhagen Investment Partners (CIP). Pe lângă construirea și gestionarea unui astfel de tip de parcuri offshore, aceasta s-a îndreptat și spre platforme offshore plutitoare. În Germania, printre companiile care construiesc centrale eoliene în mare se numără RWE, care este cunoscută în Bulgaria pentru interesul său de a participa într-un stadiu foarte incipient la proiectul de la Belene, pe care ulterior l-a abandonat.

Compania deține și operează turbine eoliene offshore în toată Europa, cu o capacitate totală de 3,3 GW, iar obiectivul pe care și-l propune este de 8 GW până în 2030. Aceasta participă la licitații în Europa, America de Nord și regiunea Asia-Pacific. Printre cele mai mari proiecte ale sale se numără parcul eolian offshore Sofia – 1400 de MW, pe coasta britanică.

O altă companie germană care dezvoltă parcuri offshore este WPD. Funcționează în 29 de țări și are experiență în instalarea a 2.630 de turbine cu o capacitate de 6.110 MW. Este posibil ca interesul investitorilor pentru parcuri eoliene offshore să crească, dar până în prezent nu a fost structurat niciun proiect. Experții și politicienii bănuiesc că acest lucru s-ar schimba dacă ar exista un cadru legal și de reglementare.

Chiar și atunci, însă, activitatea la primul proiect poate începe abia în anul 2027. Construirea efectivă a primelor parcuri eoliene offshore este de așteptat în apropierea anilor 2032-2033. Proiectul de lege prevede licitații pentru o concesiune pe 30 de ani, iar cine dă cel mai mic preț primește un contract pentru diferență. În acesta, plafonul este stabilit la 160 de leva pe MW/h. Adică, dacă prețul la bursă este sub 160 de leva, investitorul primește diferența din Fondul pentru Securitatea Sistemului de Energie Electrică. Dacă este peste acest nivel – restituie banii.

După adoptarea în primă lectură a proiectului de lege, deputatul de la Continuăm Schimbarea – Bulgaria Democrată, Ivailo Mircev, a scris pe pagina sa online că „potenţialul eolienelor offshore în partea bulgară a Mării Negre este între 65 şi 116 GW (pentru comparaţie, cele două reactoare ale Centralei Nucleare Kozlodui sunt de puțin peste 2 GW). Turbinele eoliene funcționează 46% din an, ceea ce le face o sursă sigură de energie (cele din centrala nucleară lucrează 90%)”. Potrivit acestuia, Bulgaria este singura țară din Europa fără o lege care să permită introducerea turbinelor eoliene în mare.

Romania a depașit Bulgaria, iar în partea sa din Marea Neagră, proiecte de peste 2 miliarde de euro sunt deja în curs de dezvoltare, a scris el. Deputatul se așteaptă ca legea să fie adoptată definitiv în februarie, iar în jurul anului 2030 să înceapă să funcționeze primele turbine eoliene. Recent, managerii unei mari companii germane au sfătuit un reprezentant bulgar de la nivelurile superioare ale industriei energetice că ar trebui să absorbim mai întâi capacitatea eoliană de pe uscat. Pentru astfel de proiecte există cereri pentru o capacitate de 7.000 de MW.

Martin Vladimirov, de la Centrul pentru Studiul Democrației și coautor al primei analize tehnico-economice a potențialului turbinelor eoliene offshore în mare, a comentat că nu există nimic în comun între parcurile eoliene de pe uscat și cele de pe mare. Potrivit calculelor sale, capacitatea parcurilor eoliene offshore este de 42%, adică atât sunt încărcate pe parcursul anului la o putere a turbinei de 8 MW. El crede că ele se apropie de capacitățile de sarcină de bază, deoarece vântul în largul mării este relativ constant, iar turbinele pot asigura energie în timpul orelor de vârf din timpul serii și, astfel, se poate economisi energia pe cărbune. Acesta precizează că, în momentul de față, nu există o centrală nouă care să funcționeze cu turbine sub 10 MW, adică tehnologiile sunt în curs de dezvoltare. Avand în vedere că în Bulgaria turbinele eoliene offshore vor începe să fie construite după 2025-2026, acestea vor avea o putere a turbinei de cel puțin 12-15 MW. Cu turbine mai puternice și palete mai lungi, se atinge o capacitate de funcționare de 50-55% în timpul anului. Vladimirov consideră că proiectele profitabile care pot fi construite în apele bulgare, au o capacitate de 26 MW.

Și având în vedere că realitatea este mai dură, au făcut o evaluare a zonelor prioritare, unde vântul este cel mai puternic și adâncimea este cea mai mică – acolo puterea este de 4 GW. Expertul prognozează că, până în 2050, vor exista 7.000 de MW de parcuri eoliene pe uscat și 4.000 în largul mării. Vladimirov amintește că, spre deosebire de Marea Baltică sau de Marea Nordului, Marea Neagră este mai dificilă din cauza adâncimilor mai mari. Prețul energiei electrice din aceste parcuri eoliene în mare este calculat la 75 de euro pe MW/h. În momentul de față, prețul mediu de pe piață este de 100 de euro pe MW/h, este de așteptat să rămână la 90-95 de euro până în 2030, aceasta este cea mai recentă modelare pe care am anunțat-o în septembrie anul trecut împreună cu Comisia Europeană, spune analistul.

Potrivit acestuia, cu asemenea previziuni parcurile eoliene offshore nu au nevoie de sprijin. Atunci de ce proiectul de lege prevede să existe contracte pentru diferență? Astfel de contracte nu au nicio legătură cu tarifele preferențiale, a comentat Vladimirov. Ele sunt necesare pentru investitori nu pentru a-și garanta profitul, ci o dobândă mai mică de la instituțiile de finanțare, ceea ce face costurile mai mici. Acest lucru ar fi fost adoptat în fiecare țară din Europa care investește în energie eoliană offshore. Principiul peste tot este competitiv – o licitație, iar cine dă cel mai mic preț primește contractul pentru diferență. Investiția de capital este uriașă și investitorul trebuie să aibă garanții că va implementa proiectul fără a da faliment, a comentat Vladimirov.

Nikola Gazdov, președintele Asociației pentru Producția, Depozitarea și Comerțul Energiei Electrice, a calculat: Centralele solare produc energie electrică între 1.500 și 1.700 de ore pe an, parcurile eoliene de pe uscat lucrează între 2.300 și 2.900 de ore, paletele eoliene de pe mare sunt încărcate de la 3.500 la 3.800 ore, într-un an de 8.760 ore. Dacă sunt combinate diferite SRE, pot fi acoperite 4.000 de ore. Și combinat cu baterii, PAVETS Chaira și PAVETS noi, acest volum poate fi mărit și va ajunge probabil la 5.000 de ore.

Sunt patru zone în care se pot construi centrale eoliene în Bulgaria. Prima este Șabla – lângă granița maritimă românească, la o distanță de până la 30 km de coastă. În această secțiune a Mării Negre bate cel mai bun vânt, iar suprafața este de 435 km pătrați. Viteza vântului acolo este între 7,6 și 8 metri pe secundă la 150 m înălțime. Cea mai adâncă parte din zonă este de 60 m, dar în cea mai mare parte a spațiului adâncimea este sub 50 de metri. Instalarea paletelor de vânt va fi viabilă. Capacitățile posibile sunt între 4,3 și 5 GW.

A doua este zona de lângă Varna. Ea este cea mai mică, doar 40 de kilometri pătrați, dar este aproape de al treilea oraș ca mărime din Bulgaria, cu o populație de aproape 400 de mii de locuitori. Din cauza cererii industriale de electricitate din apropiere, aceasta este considerată importantă pentru energia eoliană offshore. Potențialul tehnic inițial este estimat la 400-500 MW. Viteza vântului este de 7,2 -7,4 metri pe secundă, dar doar o mică parte poate fi folosită din cauza traficului maritim intens din zonă.

A treia este lângă Obzor, la aproximativ 30 km pe mare până la Burgas. Suprafața este de 125 km pătrați, adâncimea apei este de 15-35 m. Viteza vântului este de 7,5-7,9 metri pe secundă la 150 m înălțime. Capacitatea tehnică a parcurilor eoliene este estimată între 1,2 și 1,5 GW.

A patra se află la granița turcă, departe de mal. Această secțiune a fost aleasă din cauza apropierii sale de un cablu submarin de înaltă tensiune planificat, care face legătura între România și Turcia. Distanța dintre zonă și viitorul cablu submarin este de 20 km. Zona în sine este de 200 km pătrați, iar adâncimea mării este între 400 și 1000 m. Din punct de vedere tehnologic și cu privire la costuri, zona nu este deosebit de atractivă. (Articol de Mariana Boikova / Traducerea: Mirela Petrescu)