Stilul vestimentar al lui George Simion: Între cojoc și costum, un fashion statement naționalist care refuză croitorul

Într-o epocă în care imaginea politică este croită la milimetru, iar costumele devin forme de discurs non-verbal, George Simion pare să sfideze deliberat toate codurile vestimentare ale secolului XXI. Stilul său este o combinație între „haiduc în deplasare”, „fiu rătăcit al satului” și „europarlamentar de ocazie cu cravată la purtător”.

Nimic nu e întâmplător, dar totul pare improvizat. De la cojocul strămoșesc purtat ca blazon de identitate, până la sacoul bleumarin (același?), pe care îl poartă ca pe o armură împotriva modernității, garderoba liderului AUR spune o poveste. Nu una despre eleganță. Ci una despre simbol. Și despre încăpățânarea de a nu chema un croitor.

În mijlocul mulțimilor, cu steaguri fluturând și camere atent îndreptate spre el, blana de miel devine uniformă. E mai mult decât o haină, e o declarație de război împotriva „Europei cu buzunarele mari și sufletul mic”, dar și o reverență făcută tradiției. Însă blana aceea, oricât de autentică, pare mereu nepotrivită în context.

Ar merge într-un documentar Discovery despre viața în munți, dar nu la o conferință de presă. Sau pe asfaltul încins al unei capitale europene. Tradiția reinterpretată poate fi un atu, dar în cazul lui Simion, reinterpretarea lipsește. E totul brut, neschimbat, de parcă s-ar fi teleportat direct de la o nuntă cu buciumași.

Costumele, în schimb, par să aibă o singură sursă: același raft. Mereu bleumarin. Mereu cu cravata prea previzibilă. Mereu cu sacoul care trage fie în umeri, fie în lateral, după cât de tare bate aerul condiționat. Îl vedem în poze importante, alături de figuri politice internaționale, iar el poartă același costum ca la dezbaterea din liceu. Când restul liderilor investesc în croieli clare și detalii rafinate – un pin, o batistă, o cămașă cu textură Simion rămâne fidel modelului de bază: „am găsit ceva în dulap, e albastru, merge”.

În întâlnirile internaționale, când stă alături de figuri precum Kaczyński sau Meloni, contrastul devine și mai dureros. În timp ce ceilalți arată ca scoși dintr-o broșură de PR conservator, George pare rătăcit dintr-un videoclip de la un congres local. Croielile celorlalți sunt tăioase, materialele fluide, detaliile precise. Ale lui sunt „merge și-așa”. Cravata cade ușor într-o parte, cămașa nu e niciodată complet odihnită, iar pantofii (când sunt vizibili) par obosiți.

Evident, simbolurile sunt importante pentru el. Nu lipsește tricolorul, nici copilul purtat pe umeri, nici pancarta cu „Respect” în fundal. Totul e bine gândit la nivel de imagine politică. Dar hainele rămân constante într-un mod nefericit. Sacoul sobru și cravata grea nu transmit nici emoție, nici autoritate. Transmit doar o lipsă de coerență între ceea ce vrea să fie și ceea ce arată.

Când revine între oameni, în ipostaze calde, umane – un copil pe umeri, o mulțime entuziastă în jur, există speranța că va lăsa deoparte costumul rigid și va opta pentru o ținută mai umană. Dar nu. Sacoul e același, cravata la fel, croiala tot neprietenoasă. Un politician care se prezintă ca fiind apropiat de oameni, dar îmbrăcat ca un funcționar de provincie care nu-și schimbă garderoba de ani de zile.

La evenimentele internaționale, lumina face ravagii. Fiecare cută a sacoului e scoasă în evidență. Dacă nu e croită perfect, ținuta pare o greșeală. Din păcate, în cazul lui, nu doar că pare, este. Nu există structură, nu există intenție. Doar o dorință de a fi „în ton cu momentul”, fără înțelegerea profundă a contextului vizual.

Și totuși, în toate aceste apariții există o coerență anume, dar plictisitoare. Fie că e în fața camerelor de la Bruxelles sau într-un selfie cu o bătrânică în piață, Simion rămâne fidel hainelor lui de bază, cojocul sau sacoul.

Mesajul lui Simion nu se oprește la vorbe — continuă în tăcerea grea a hainelor sale. Așa cum spune că își dorește să poarte România pe umeri, la fel de masive sunt și sacourile, la fel de grele cojoacele care-i îmbracă figura politică. Într-o epocă în care politica s-a contaminat cu spectacolul, garderoba devine parte din discurs. Iar discursul său, deocamdată, e croit din fibre sintetice, cusut strâns în tricolor, dar îi lipsesc nasturii eleganței.

Sursa foto: Facebook.com / George Simion

Dincolo de retorică și gesturi studiate, rămâne loc pentru rafinament. Pentru că, în politică, așa cum știm prea bine, nu contează doar ce spui, ci și cum te prezinți când alegi să o faci. Iar până una-alta, dacă își propune să repare România, ar putea începe cu detaliile care vorbesc înaintea cuvintelor. Cum ar fi linia sacoului.

Notă: G4Media.ro analizează candidații la președinție din punct de vedere vestimentar. Ținuta este importantă și spune ceva despre politicieni mai ales dacă vorbim de candidați la o funcție atât de importantă cum este cea de șef al statului. Autoarea analizelor, Ana Maria Cristea, este specializată în fashion business.