ANALIZA Viktor Orban, agentul Rusiei, în rol de lider imaginar global: ce mesaje a vrut să transmită la Băile Tușnad

În fiecare an, premierul Ungariei, Viktor Orbán are două momente în care își expune viziunea asupra țării sale și a lumii: Evaluarea anulă și discursul de la Tabăra de vară “Tusványos”.

Introdus de premierul Ungariei și susținut în acest an pe 17 februarie, Evaluarea anuală este o imitare a State of the Union adresat Congresului de președintele SUA, dar spre deosebire de un sistem democratic autentic, Evaluarea anuală a lui Viktor Orbán nu este susținut în fața legislativului, ci a unor invitați securizați din punct de vedere ideologic.

Dacă în Ungaria premierul maghiar nu mai are de mult curajul și libertatea de a merge între cetățeni, fiind nevoit să trăiască și se exprime într-un mediu regizat, securizat, aseptic față de germenii democrației autentice, a cea ce înseamnă libertatea de exprimare, libertatea efectivă a presei, în România, în Transilvania, Viktor Orbán este idolatrizat de maghiarii de aici, nu riscă să se expună unor posibile contestări sau critici publice directe.

Viktor Orbán are cei mai fideli, loiali și radicali susținători în maghiarii din România, toate sondajele de opinie arată prezența celor mai ridicate procente ale ideilor și liniilor ideologice ale premierului ungar în rândul maghiarilor din România.

Dar indiferent unde apare premierul Ungariei, mașinăria de propagandă, “fabrica de putere” a regimului autocrat de la Budapesta își face treaba cu profesionalism și administrează “pastila albastră” grupului țintă pentru a crea realități paralele.

Dar care este contextul în care a descălecat “luptătorul pentru pace” (békeharcos – o să revenim asupra acestei simbolistici), Viktor Orbán în 2024 la “Tusványos”?

Pe plan intern, în debutul anului, partidul de guvernământ, FIDESZ, a fost zguduit din temelii de scandalul grațierii prezidențiale a unui condamnat pentru complicitate la infracțiuni de pedofilie a directorului unui centru de îngrijire a copiilor, o lebădă neagră care a fost punctul de explozie pentru formarea unui nou lider politic, pe nume Magyar Péter, care, venind din interiorul cercului de putere, în nici 2 luni a reușit să pună pe picioare Partidul TISZA și să obțină 30% la alegerile europarlamentare. Mult mai important decât rezultatul, este pulsul societății, emulația naturală creată de noul venit pe scena politică, care a scos pe străzi la manifestări peste 100 de mii de cetățeni. 

Brusc FIDESZ nu mai este un brand care trage, candidații la alegerile locale se leapădă de culoarea portocalie și de simbolurile partidului de guvernământ, travestindu-se în alte culori pentru a duce în eroare electoratul nemulțumit. FIDESZ a câștigat alegerile europarlamentare cu cel mai scăzut scor din ultimii 14 ani, 46%, iar sondajele de după alegeri arată o tendință de creștere,  partidul lui Magyar Péter a scăzut distanța față de partidul de guvernământ sub 10%.

Rezultatele electorale au creat incertitudini în rândul oligarhilor și oamenilor de afaceri maghiari, dar au deschis și opțiunea finanțării unui alt proiect politic, a lui Magyar Péter.

După 14 ani, în Ungaria avem din nou politică internă.

Pe plan economic, Ungaria cunoaște dificultăți majore. Cu o inflație ridicată, printre primele în Europa, cu fondurile UE sistate, cu amendă zilnică din partea UE, cu un deficit bugetar foarte mare, cu o scădere a consumului, cu o lipsă a forței de muncă Viktor Orbán nu mai poate livra cetățenilor confortul social pe care l-a livrat până în anul 2020 și nici nu-și mai poate hrăni oligarhii. Realitatea de zi cu zi arată că statul este nefuncțional.

Ungaria este un stat în care de la debutul pandemiei COVID-19 se guvernează în stare de urgență, prin ordonanțe ale guvernului, cu invenții în domeniul taxelor și impozitelor, ultima invenție fiind impozitul pentru apărare impus băncilor, companiilor din energie și multinaționalelor.

Pe plan social Ungaria este la coada UE, cu probleme majore în educație și sănătate, servicii sociale, realități care au fost printre cauzele principale ale migrației și a scăderii natalității, dovedind că politicile populiste pentru susținerea familiei nu au rezultatele scontate.

Creșterea natalității, oprirea declinului demografic au legătură cu starea democrației, cu nivelul serviciilor publice, corupție, cu un sistem de sănătate și educație de calitate, și nu cu populismele și naționalismele extremei drepte.

Pe planul raporturilor de forță în UE, Viktor Orbán nu și-a atins scopul propus: “de a ocupa Bruxellesul”, prin obținerea unei poziții de putere a extremei drepte, suveraniste în instituțiile UE. Pentru următorii 5 ani vor fi la putere în UE cei pe care i-a ostilizat profund, în frunte cu Ursula von der Leyen.

Deși grupul parlamentar înființat a fost izolat printr-un cordon sanitar, totuși este de remarcat că a creat a treia forță politică din Parlamentul UE, a prins cheag, cum se spune pe la noi, scopul fiind să ajungă la un punct în care nu poate fi ocolit în împărțirea puterii și în luarea deciziilor la nivelul UE. Țintă care este parte a strategiei Rusiei.

Partidele suveraniste și naționaliste, de extremă dreaptă din Europa nu au reușit să obțină rezultate care să le proiecteze la putere, în Polonia Partidul Dreptate și Adevăr a pierdut guvernarea, în Franța extrema dreaptă a pierdut alegerile parlamentare, doar în Olanda s-a creat un guvern de coaliție în care majoritatea este dată de partidul de extremă dreaptă.

Marea speranță a lui Viktor Orbán rămâne revenirea la putere a lui Donald Trump, probabilitate care este pusă la o serioasă încercare de retragerea din cursa prezidențială a lui Joe Biden, și lansarea în aceeași cursă a Kamalei Harris. Brusc totul s-a schimbat în lupta pentru putere în SUA.

Turneul luptei pentru pace – Ucraina – Rusia – China și Donald Trump a compromis președinția rotativă Ungariei la UE, a adus un grad și mai profund de izolare și discreditare morală în politica externă.

„There is a great disturbance in the Force!”

În această constelație, premierul Viktor Orbán a fost nevoit să transmită un mesaj către propriul activ de partid și către oligarhii săi. După 14 ani de guvernare fără o opoziție reală, politica internă s-a întors în Ungaria, într-un stat nefuncțional, Viktor Orbán nu mai este singurul jucător.

Care este direcția? Cum va gestiona premierul noua situație din politica internă? Se întoarce premierul în politica internă sau rămâne în rolul său de vizionare și influencer internațional?

Viktor Orbán a ales să rămână în bula sa de politică externă, și-a construit mesajul cu foarte mici excepții pe viziunea sa despre geopolitică și relații internaționale. Un discurs neobișnuit de lung (de peste o oră și jumătate) în care premierul ungar a trasat liniile geopolitice de urmat pentru Ungaria.

Viktor Orbán a reluat tezele sale, după cum urmează:

• SUA și Vestul sunt în culpă pentru că alimentează escaladarea conflictului dintre Ucraina și Rusia, forțând o alianță între Rusia și China.
• Premierul ungar a repetat toate mesajele propagandei ruse, calificând Rusia ca fiind o țară „flexibilitate tehnică, economică, poate chiar și socială”.
• Europa a renunțat la propriile interese și „urmează necondiționat politica Partidului Democrat din SUA, chiar cu prețul autodistrugerii”.
• Vestul dorește să distrugă statele naționale.
• Liniile de geopolitică sunt în schimbare, puterea unipolară va înceta, lumea va fi bi sau multipolară, centrele de putere vor fi în Est și în Asia.

Viktor Orbán a susținut interesele geopolitice ale Rusiei, așa cum a făcut-o și în articolul de opinie din Newsweek, în care a criticat îndelung NATO, învinovățind-o pentru războiul din Ucraina.

Buda Péter, expert în politici de securitate și fost ofițer superior de securitate națională, a afirmat într-un interviu că strategia de politică externă a Ungariei este aliniată la obiectivele politicii externe ruse.

Buda Péter afirmă că Budapesta nu poate ieși din această situație, pentru că o “metodă dovedită a operațiunilor serviciilor de informații rusești este de a „lega” partenerul cu fel și fel de tranzacții care fac imposibilă scăparea din îmbrățișarea „prietenoasă” a Moscovei. Expertul nu-și imaginează ca aceste metode să nu fi fost aplicate în cazul Ungariei, care este tratată în mod tradițional cu suspiciuni de ruși.

Aceste metode și personalitatea lui Viktor Orbán nu permit acceptarea erori și schimbarea liniei de politică externă a Ungariei, care “lucrează la soluționarea conflictului în conformitate cu interesele Rusiei, sub pretextul că Putin face concesii în urma intervenției lui Orbán“.

Buda Péter îl califică pe Viktor Orbán ca fiind un agent de influență a Rusiei, arătând că:

“Influențarea relațiilor politice europene este una dintre principalele direcții ale strategiei serviciilor de informații rusești. În acest sens, noul grup PE organizat de Orbán are un potențial deosebit. O operațiune prezentată ca un succes diplomatic ar fi un pas mare din partea premierului maghiar în direcția propriului prestigiu și, deci, a poziției acestui grup. Rușii au multă experiență în acest domeniu încă din vremea sovietică. ”

Buda Péter explică cum arată această acțiune dinspre Kremlin:

“Partea care efectuează operațiunea de influențare încearcă să facă ca agentul de influență să fie instalat în rândurile adversarului, să apară ca indispensabil și inevitabil în domeniul contactului cu acesta (în acest caz, cu Moscova), astfel încât adversarul să fie din ce în ce mai forțat să se bazeze pe agentul de influență în contactul cu acesta. ”

Viktor Orbán vede soluția pentru problemele din prezent și pentru schimbările geopolitice inevitabile în adoptarea unei “mari strategii maghiare“, cu accent pe elementul “maghiar“, cum a subliniat premierul.

Fiind incapabil să răspundă situației interne grave, Orbán mai administrează o pilulă albastră maghiarilor, pe care îi invită din nou să trăiască în viitor.

Și pentru că se compară cu marile puteri, strategia maghiară se întinde pe minim 30 de ani, așa cum își creionează strategii SUA sau China.

Despre Viktor Orbán se spune că “nu este omul care are dreptate, ci care va avea dreptate“, arătându-se că previziunile sale se adeveresc.

În afară de previziunea legată de problema migrației din 2014 și cea de a îl sprijinii pe Donald Trump la alegerile prezidențiale din 2016, nicio altă previziune a lui Viktor Orbán nu s-a mai concretizat.

Poate cea mai epică previziune a fost cea din februarie 2022 când, întorcându-se din misiunea sa de pace de la Moscova, Orbán a susținut în fața liderilor FIDESZ că nu Rusia nu va ataca Ucraina și nu va fi război.

“Destinul statului liberal este să piară”, spunea în previziunea sa Mussolini în 1932, arătând că “toate experimentele zilelor noastre sunt anti-liberale“.

Același Mussolini a numit Germania și Italia ca “fiind cele mai mari și mai sănătoase democrații care există astăzi în lume”.

Și “conducerea Rusiei este una „hiper-raţională”, spune premierul Ungariei, care nu este primul și nici ultimul demnitar care previzionează căderea statului liberal, al Occidentului. Caracterizarea Rusiei, ca fiind un stat rațional, care nu mai este autocraţia rigidă, neo-stalinistă prezentată de liderii de la Bruxelles, care încearcă să o îngenuncheze prin sancţiuni,  nu este departe de calificarea ca fiind printre cele mai “sănătoase” democrații din lume, “care dă dovadă de flexibilitate tehnică, economică, poate chiar şi socială.”

Dușmanul lui Viktor Orbán este lumea democratică, pe care o identifică prin “Vest” (Occident), NATO și UE, iar toată opoziția internă este asociată cu Vestul și ideile sale liberale. În opinia premierului maghiar Vestul este un pericol asupra statelor naționale, a suveranității și tradițiilor acestora. Nu întâmplător, Ungaria a înființat o Autoritate pentru protecția Suveranității pe modelul democrației din Rusia. Ceea ce nu spune Viktor Orbán este în ce constă așa zisul “pericol asupra suveranității din partea Vestului”?

Singurul pericol pe care îl reprezintă Vestul este față de puterea autocrată a premierului Ungariei, care este amenințată de standardele democratice, liberale, cum sunt: statul de drept, separația puterilor în stat, independența justiției, drepturi și libertăți fundamentale libertatea de exprimare, libertatea mass-media, libertatea de asociere, responsabilitate, transparență,  integritate. Sunt noțiuni care irită regimul Orbán, pe care le demonizează alături de opoziția internă și de cei care îi cer socoteală pentru respectarea acestor standarde.

Vestul nu este o entitate perfectă, dar este un sistem în care cetățenii pot schimba liderii politici, justiția îi poate trage la răspundere, o societate care e capabilă de corecții pentru că are regulile și instituțiile necesare în a se reinventa mereu.

Dubla măsură este prezentă și pe acest subiect,

Viktor Orbán nu are nicio problemă să cedeze din suveranitate, atunci când permite patrularea polițiștilor chinezi în Ungaria, când sistemul informatic al Ministerului de Externe ungar este penetrat de Rusia, atunci când deschide larg porțile Schengen pentru spionii Rusiei (vezi Banca Internațională de Investiții, programele de acordare a cetățeniei, sau ultima măsură de acordare a vizelor de ședere într-o procedură simplificată pentru lucrătorii din Rusia și Belarus).

Același premier nu ezită să afecteze suveranitatea altor state când intervine în politica lor internă, cum ar fi alegerile din SUA, alegerile din Polonia, intervenții prin investiții în politica internă din Slovenia, Bosnia Herțegovina, sau Macedonia de Nord, inclusiv în România, sau atunci când prin proxi oferă împrumuturi de milioane de EUR liderilor de extremă dreaptă (vezi Le Pen).

Un alt element al retoricii orbániene este demonizarea SUA, în special a administrației democrate, a partidului democrat, alături de previziunea finalului lumii unipolare. Nici pe acest subiect Viktor Orbán nu este un inovator. Întreaga lume academică și cea de specialitate analizează de ani puni tendințele de schimbare geopolitică, care pot să ducă spre o lume bi sau multipolară. Și de aici se nasc o serie de întrebări: va fi bine pentru Europa într-o lume bi sau multipolară? Va fi mai bine pentru Ungaria într-o astfel de situație? Este bine pentru Ungaria dacă regulile lumii unipolare sunt răsturnate și se creează noi structuri de putere? Iar formularea corectă a întrebărilor este vitală. John Kalman Stefansson spunea în carte sa Your Absence is Darknes:

“But keep in mind that sometimes life is the questions, death the answer – so tread carefully, mortal!”

Și ca să rămânem în același registru, istoria a dovedit că în absența SUA, asupra Europei s-a lăsat întunericul!

Cel mai bun lucru care i s-a întâmplat Ungariei și statelor postcomuniste în secolul trecut, a fost câștigarea de către Vest, de către SUA a Războiului Rece.

Anne Applebaum a susținut încă în 2015 într-un articol publicat în Forreign Affairs că ocuparea Crimeei de către Rusia a fost și din cauza politicii greșite de retragere SUA din Europa sub președinția lui Barack Obama.

Ce s-ar întâmpla la o retragere mai profundă a SUA din Europa? O altă întrebare a cărui răspuns poate fi mortal.

Dar care este speranța regimului de la Budapesta de la o nouă administrație prezidențială a lui Trump? Cum va putea Viktor Orbán prieten cu China, să obțină concesii de la un Trump a cărui politică externă este definită de competiția cu China? (a se vedea aici un articol despre opțiunile geopolitice ale premierului ungar).

Discursul lui Viktor Orbán din acest an de la “Tusványos” are ca punct de plecare foarte multe informații inexacte, eronate, care conduc la rezultate dorite de premierul ungar, dar fără vreo acoperire în realitate. (vezi aici o analiză a erorilor)

Viktor Orbán în rolul de luptător pentru pace (békeharcos) cum se definește el însuși, exprimă cum nu poate mai bine poziția sa total părtinitoare în războiul dintre Ucraina și Rusia, evident în favoarea Rusiei. Prin pozițiile sale publice, prin deciziile adoptate, Viktor Orbán sprijină activ interesele Rusiei, el NU este un PACIFICATOR, cel care împăciuiește, cel care readuce, restabilește liniștea într-un raport dintre două state! El nu se califică nici măcar ca un mesager al păcii!

A profitat de context, fiind evident că oamenii doresc pace, cum este evident că încă de la izbucnirea războiului din Ucraina, au fost, sunt și vor fi discuții între părți prin intermediari pentru a identifica căi de restabilire a păcii. Dar nu este indiferent când și în ce mod vorbim despre pace.

Dacă o facem doar pentru a ne maximiza poziții de politică internă sau externă, doar pentru a profita și a promova interesele unuia dintre beligeranți, atunci acea persoană se numește luptător pentru pace și nu pacificator.

A crede că acțiunea  partizană a lui Orbán a avut ca efect intensificarea dialogului pentru pace în războiul din Ucraina, nu doar că denotă o lipsă crasă de modestie, dar exprimă gradul de desprindere de realitate a premierului ungar în privința poziției sale în politica externă.

Da, o negociere și o încheiere a păcii nu va mulțumi în totalitate părțile. Da, este posibil ca Ucraina să piardă teritorii prin încheierea păcii, cum este posibil ca Ucraina să fie o perioadă o zonă de tampon între Rusia și Vest. Dar contează ce susții, când susții și cum susții ca stat membru NATO și UE în acest război și în demersurile de atingere a unei încetări a focului, iar ulterior de încheiere a păcii.

Viktor Orbán și-a ratat acest rol, a compromis statutul Ungariei de stat membru NATO și UE!

Unde a fost Ungaria, premierul Viktor Orbán în schimbul de prizonier recent desfășurat? A auzit cineva de vreun rol jucat de Budapesta în acest proces?

Câteva cuvinte despre relația Ungariei cu România, Viktor Orbán rămâne promotorul revizionismului hibrid, de reunificator al națiunii maghiare în Bazinul Carpatic, fără schimbarea granițelor, dar cu extinderea unor elemente de suveranitate asupra minorității maghiare din statele vecine.

Viktor Orbán nu scapă nicio ocazie să promoveze simbolista revizionistă și dacă nu mai poate utiliza exprimarea Ungaria Mare, atunci folosește exprimarea Ungaria Mică, trimițând indirect la națiunea din Bazinul Carpatic, adică Ungaria Mare. Premierul Ungariei declară că este într-o provincie numită Transilvania (Ardeal – Erdély) atunci când se referă la o discuție cu Donald Trump, omițând intenționat să spună că statul a cărui provincie e Transilvania se numește România.

Nu am asistat la reacții din partea statului român, interesele Bucureștiului sunt legate de intrarea în zona Schengen, iar Ungaria poate pune pe agenda președinției sale rotative la UE acest subiect. Dar tăcerea premierului român se explică și prin rațiuni de politică internă: nu este indiferent unde vor merge voturile maghiarilor în al doilea tur de scrutin al alegerilor prezidențiale și nu este indiferent ce decizie va adopta UDMR în privința formării viitoarei coaliții de guvernare. PSD mizează că ambele decizii ale UDMR-lui îi vor fi favorabile. Și toate premisele conduc spre un astfel de deznodământ.

Niciun candidat la prezidențiale din România nu-l poate ataca pe Viktor Orbán și să spere că va obține voturile maghiarilor în al doilea tur al alegerilor. După cum atacul la Viktor Orbán ar putea aduce pierderi și în rândul electoratului român, unde există o masă consistentă de simpatizanți ai liniei politice reprezentate de premierul ungar.

UDMR a rămas cu polițe neplătite față de PNL, după ce acest partid i-a scos de la guvernare,  chiar dacă o însușire importantă în politică este să ai o memorie scurtă,

UDMR nu va ierta încălcarea de către PNL a acordului din fosta coaliție de guvernare și nu va lăsa fără consecințe atitudinea antimaghiară a PNL din campania alegerilor locale, respectiv nu va ignora “acel PNL care a făcut galerie” ca UDMR să nu atingă pragul pentru europarlamentare. Și aici în PNL îl includem și pe președintele Klaus Iohannis, mai ales pe acesta. 

Se pare că UDMR nu va avea dificultăți în convingerea electoratului său la votul pentru al doilea tur al prezidențialelor. Electoratul maghiar a avut experiențe nefaste cu ultimii doi președinți de dreapta și cu greu va putea fi convins să voteze un militar, un general, dacă va fi cazul ca acesta să ajungă în al doilea tur de scrutin la prezidențiale.

UDMR rămâne în menghina creată de dominația lui Viktor Orbán asupra electoratului maghiar din România și nevoia Uniunii de a rămâne frecventabilă în politica internă, dar și în relațiile externe.

Kelemen Hunor demonstrează o abilitate admirabilă în acest dans pe sârmă, exprimându-se fără echivoc în linia politicii externe a României în privința războiului din Ucraina, dar promovând subtil retorica Budapestei pe acest subiect în rândul propriului electorat. De la declarația sa potrivit căreia:

“După cum am mai spus, niciodată din est nu a venit nici libertatea, nici prosperitatea, nici securitatea. Suntem la periferie și ca orice altceva societatea, care se află la periferie, este vulnerabilă, dar are în același timp oportunități. România a susținut de la început rezistența Ucrainei și a făcut-o bine,”

Kelemen a asistat, s-a folosit și a promovat indirect liniile de politică externă a premierului Viktor Orbán de demonizare a Vestului și de glorificare a regimurilor autocrate, a Rusiei ca dictatură. Problema este că din ce în ce mai mulți lideri și reprezentanți ai UDMR sunt adepții liniei de politică externă a premierului ungar.

UDMR are nevoie de Viktor Orbán, altfel își pierde susținerea electoratului, dar are nevoie și de a avea acces la putere în România.

UDMR a realizat că Budapesta nu are cum să asigure nevoile comunității maghiare din România, doar statul român poate să facă acest lucru. Prezența UDMR la guvernare este incomparabil mai importantă în accesul la resurse a unităților administrativ teritoriale în care locuiesc maghiarii din România. Acest aspect este însușit și de FIDESZ.

Ungaria are o abordare activă în relația cu Bucureștiul, caută să identifice linii, breșe prin care să construiască puncte de legătură pe linie ideologică și de politică externă. Ungaria are ca țintă populația din statele vecine, și nu neapărat liderii săi.

O linie de acțiune a Ungariei este Biserica Ortodoxă Română, o încercare de a fructifica punctele comune pe linia religiei: familie tradițională, creștinism, și anti LGBTQ.

Un prim pas a fost făcut prin dialogul activ între BOR și cultele istorice maghiare din România. În acest sens se înscrie și întâlnirea între reprezentanții statului și ai cultelor religioase recunoscute în România din luna mai a acestui an, la care a participat și liderul UDMR, Kelemen Hunor (vezi material despre întâlnire și foto).

Linia religioasă este un element cheie în geopolitică, dar din păcate mult subevaluat în analize. Expertul în studii de religie Buda Péter susține că schimbarea liniei de politică externă a premierului ungar în direcția Rusiei are explicația “ într-o alianță bazată pe fundamente ideologice iraționale, dar, în același timp, desigur, având obiective foarte laice. Pentru a înțelege fenomenul, trebuie să fim conștienți de ceea ce a pornit Orbán și Putin în această direcție. Ambii căutau validarea politică: mai întâi în politica internă și apoi în politica externă.” 

„Întoarcerea către Rusia” a lui Orbán din 2009 a avut loc în paralel cu apropierea dintre ortodocșii ruși și Vatican, respectivi evanghelicii americani (unii dintre cei mai importanți votanți ai lui Trump).

Ultimii doi actori au fost fericiți să aibă un aliat neașteptat de dragul propriului proiect fundamentalist, adică „recreștinizarea” politicii seculare.

Acum este documentat că ortodocșii ruși au acționat în numele statului rus și în cooperare cu serviciile sale secrete în această „abordare”.

Unul dintre principalii factori ai apropierii din partea Vaticanului a fost cardinalul maghiar Péter Erdő, așa că poate că este și mai puțină nevoie să explicăm de ce în același an (2009), cu o diferență de câteva luni, s-a petrecut „schimbarea direcției lui Orbán de la Sankt Petersburg”, respectiv a avut loc anunțul de reluare a legăturilor diplomatice dintre Rusia și Vatican” – arată Buda Péter, care subliniază că “pe baza acestei alianțe ideologico-religioase, liderii maghiari și ruși rostesc sloganuri creștine, în timp ce, desigur, participă activ la uciderea a sute de mii de persoane sau închid ochii asupra acestor crime. Deci, desigur, nu se pune problema unor valori creștine reale. ”

În dezbaterile de la “Tusványos” s-a vorbit de mai multe ori de necesitatea unei colaborări cu Biserica Ortodoxă Română, care împărtășește linii ideologice similare regimului Viktor Orbán în privința valorilor creștine, a familiei tradiționale și pe subiectul anti LGBTQ.

Ungaria știe că Patriarhul Daniel este un admirator al lui Viktor Orbán, cei din Deal spun că Patriarhul urmărește în timp real politica și declarațiile premierului ungar, care să nu uităm, că la “Tusványos”, nu întâmplător a declarat că: “între timp, acest soft power occidental a devenit o putere soft rusească, pentru că LGBTQ este acum cheia răspândirii valorilor occidentale, iar oricine nu o acceptă este clasificat ca înapoiat de lumea occidentală.

De aceea, deși nu știu dacă au fost atenți, cred că este remarcabil că țări precum Ucraina, Taiwan și Japonia au adoptat legi pro-LGBTQ în ultimele șase luni.

Cu toate acestea, lumea nu este de acord cu acest lucru și, drept urmare, cea mai puternică armă tactică a lui Putin astăzi este rezistența la impunerea LGBTQ în Occident, rezistența la aceasta a devenit cea mai puternică atracție internațională a Rusiei și, astfel, ca bumerang, fosta putere soft occidentală s-a transformat astăzi într-o putere soft rusească. ”

Am asistat din nou la o manipulare majoră, Viktor Orbán prezentând subiectul drepturilor comunității LGBTQ ca singura valoare a Vestului, uitând însă să vorbească de celelalte valori, cum ar fi: statul de drept, independența justiției, drepturile și libertățile fundamentale și altele. Reduce valorile democratice la un singur subiect, cu potențial controversat, subiect exploatat din plin în războiul hibrid informațional dus de Rusia împotriva Vestului.

Relațiile româno-maghiare sunt mult mai complexe și nu se opresc la întâlnirile dintre demnitarii celor două state.

România poate să evite asaltul regimurilor autocratice doar dacă are un stat funcțional și lideri competitivi pe plan intern și extern. În prezent, România nu este la adăpost de față de aceste asalturi, iar o entitate țintă a războiului hibrid informațional este BOR, pe planul religiei. 

Ironia nu a lipsit din discursul premierului ungar. „Arată bine băieții noștri. Nu sunt printre ei grași, ei sunt moartea mea. Generalii cu burtă” declara acum 12 ani Orbán cu ocazia unei vizite la forțele armate.

La “Tusványos”, premierul a formulat un atac direct la adresa lui Magyar Péter declarând că au apărut “piticii agresivi“, iar lupta se va da între tinerii liberali în ținută slim-fit, cu latte avocado, fără nimic (se referă la fără zahăr) și tinerii cu sentimente naționale.

Acest body shaming neortodox aplicat de premier e bine primit într-o societate din Ungaria în care supraponderabilitatea este cauza principală a bolilor care cauzează decese. Stilul de viață sănătos (hrană sănătoasă și sport) este tot un moft al societăților liberale din Vest.

Desigur, Viktor Orbán nu s-a gândit la ministrul său de externe slim fit, a cărui stil de viață sportiv, pune în dificultate ofițerii de protecție și pază când se află în delegații externe, aceștia fiind nevoiți să apeleze la biciclete pentru a ține ritmul cu atletul Szijjárto.

Dar această declarație din cu totul alt punct de vedere, exprimă altceva: gradul ridicat de furie, frustrare și agresivitate existent la nivelul premierului ungar. Ironia este forma mascată a furiei.

Comportamentul lui Viktor Orbán și a diplomației ungare este asemănător celui din bancurile cu porcușorul agresiv.

Porcușorul agresiv cade foarte urât cu bicicleta. Toate animalele se reped să-la ajute și îl întreabă dacă este bine? Porcușorul agresiv răspunde: da, sunt bine, ce doriți? Nu am pățit nimic! Așa cobor eu de pe bicicletă!

Sau, porcușorul agresiv stă într-un măr. Trece iepurașul și îl întreabă pe porcușor ce face în măr? Acesta răspunde: mănânc cireșe! Dar porcușorule, tu ești într-un măr! Da, știu, dar mi-am adus cu mine cireșe – răspunde răspicat porcușorul!

În loc de concluzii

Tabăra de vară de la “Tusványos“ a fost o oportunitate pentru premierul Ungariei de a-și liniștii activul de partid și propriii oligarhi, care au așteptat trasarea unei direcții, a unor soluții pentru situația politică internă, pentru situația economică și financiară deplorabilă în care se află Ungaria, respectiv pentru gestionarea unui stat din ce în ce mai nefuncțional.

În lipsa unor soluții reale, Viktor Orbán a ales să reia toată propaganda rusă împotriva Occidentului, împotriva NATO, UE și SUA. A ales să administreze pilula albastră, a unui viitor bazat pe puncte de analiză false, respectiv inexacte.

Viktor Orbán a ales să fie liderul imaginar global, în loc să-și asume rolul de premier al Ungariei,  a promovat propaganda rusă, împachetată într-o aparentă grijă față de viitorul NATO, UE și al statelor naționale, suverane.

Premierul ungar a dat dovadă din nou, că nu este capabil de o reflecție serioasă a politicii sale interne și externe, astfel nu este în stare să procedeze la o minimă corecție a acestora.

Viktor Orbán promovează o interpretare diferită a valorilor comune ale Occidentului, a democrațiilor liberale, pe care le interpretează în registrul Rusiei și al Chinei. Mizează pe o schimbare geopolitică, în care regulile din relațiile internaționale stabilite după Al Doilea Război Mondial se reformulează, și în acest context Ungaria ar putea fi beneficiara acestor evoluții.

Tradiția dictatorială autoritară maghiară, de la Kálmán Tisza la István Tisza și de la Miklós Horthy la János Kádár,  a fost o guvernare instituțională, și nu personală. Viktor Orbán se înscrie într-o autocrație personală, alături de Ferenc Szálasi și Mátyás Rákosi care au exercitat puterea în mod arbitrar, personal și necontrolat.

Doar poporul maghiar este singurul care poate să facă corecțiile necesare și restabilirea democrației liberale în Ungaria, singurul care se poate opune unui Viktor Orbán care nu urmărește altceva decât menținerea cu orice preț a puterii sale, a elitelor partidului său și a beneficiilor oligarhilor săi. Oligarhii pot da tonul. Acest proces de schimbare a fost mereu dureros, cu pierderi și revoluții.

Celelalte state au provocarea să nu se contamineze de autocrația ungară, să intre în rețeaua globală a autocrațiilor. Occidentul are trebuie să-și găsească resurse pentru corectarea erorilor sale și să impună predictibilitate, stabilitate și reguli clare în relațiile internaționale.

Istoria se repetă pentru poporul maghiar.

Marea strategie maghiară (cu accent pe maghiară, cum specifică Orbán), merge într-o direcție în care se va înscrie într-un nou capitol al perioadei istorice de o mie de ani, în care ungurii sunt învingători în înfrângeri.

Notă: Attila Kerekes este analist politic maghiar care trăiește la Budapesta. Scrie pentru G4Media.ro sub pseudonim din cauza regiumului iliberal al lui Viktor Orban sub care presa din Ungaria se afla sub presiunea puterii.