Anul European al Competențelor: Provocările pe care va trebui să le depășească blocul comunitar și care va fi rolul României

Comisia Europeană (CE) a adoptat la 12 octombrie 2022 propunerea pentru desemnarea anului 2023 drept „Anul European al Competențelor”.

În acest an, CE va coopera cu Parlamentul European (PE), statele membre, partenerii sociali, serviciile publice şi private de ocupare a forţei de muncă, camerele de comerţ şi industrie, furnizorii de educaţie şi formare, lucrătorii şi întreprinderile, cu scopul de a da un nou impuls învăţării pe tot parcursul vieţii.

La 14 septembrie 2022, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, afirma în discursul anual despre „Starea Uniunii” că, la nivelul european, „trebuie să ne concentrăm mult mai mult asupra investițiilor în educația și perfecționarea profesională”.

„Avem nevoie de o mai bună cooperare cu companiile, deoarece acestea știu cel mai bine de ce au nevoie. Și trebuie să facem ca aceste nevoi să corespundă cu aspirațiile oamenilor.

Dar trebuie, de asemenea, să atragem competențele potrivite pe continentul nostru, competențe care să ajute companiile și să consolideze creșterea economică a Europei.

Ca un prim pas important, trebuie să accelerăm și să facilităm recunoașterea calificărilor și ale resortisanților țărilor terțe. Astfel, Europa va deveni mai atractivă pentru lucrătorii calificați”, a declarat atunci Von der Leyen.

Într-o opinie semnată de Maria Francesca Cristea, Head of Policy and Programs Europuls și Răzvan Foncea, Expert Afiliat Europuls pentru dezvoltare durabilă, cei doi autori constată că „soluțiile la adresa marilor provocări ale prezentului, însă, nu își vor atinge scopul dacă tinerelor generații nu li se oferă ocazia să formuleze propriile politici, să creeze, să inoveze”.

UE va trebui în 2023 să pregătească acțiunile necesare pentru trecerea de la Anul European al Tineretului 2022, la Anul European al Competențelor, iar conducerea blocului comunitar își dorește ca trecerea să fie „naturală, având în vedere că ambele împărtășesc ca public primordial tinerii, dovedind astfel o înțelegere multigenerațională deosebită a provocărilor contemporane”, mai notează Cristea și Foncea.

Totuși, este important de amintit că Parlamentul European a propus printr-o rezoluție prelungirea Anului European al Tineretului până pe 9 mai, ziua Europei, „fără a aduce atingere începutului Anului european al competențelor”, din cauza timpului mult prea scurt de pregătire la nivel european, ceea ce a condus la neatingerea potențialului preconizat de către sectorul de tineret.

La ce să ne așteptăm din partea Anului European al Competențelor

O multitudine de factori contribui la succesul nou an european, constată cei doi autori:

• în primul rând, vor trebui stabilite prioritățile prin consultări și dialog permanent cu decidenții politici, societatea civilă, mediul privat, organizații și furnizori de expertiză și servicii în domeniu;
• în al doilea rând, trebui identificat publicul căruia trebuie adresat mesajul atunci când vine vorba de competențe. Este important de aplicat principiul „echității intergeneraționale”, ce presupune asigurarea reprezentării tinerilor din diverse sectoare de activitate în intervențiile și politicile gândite la nivel european, dar și stimularea acestora „să devină actori în demersul european de skilling”;
• în al treilea rând, trebuie abordat subiectul cunoscut drept reskilling, ce reprezintă „procesul prin care ajutăm cetățenii apți de muncă să capete competențe necesare pentru oportunitățile de muncă actuale și din viitorul apropiat, în linie cu tranziția verde și transformarea digitală, procese ce afectează serios piața muncii”.

Rolul României

Cristea și Foncea remarcă faptul că Guvernul României, prin ministerele de specialitate, trebuie să își asume un parteneriat de amploare, fără precedent, cu societatea civilă, mediul privat și mediul academic, astfel încât să adreseze soluții specifice pentru marile lacune pe care le înregistrăm în prezent.

„Nu trebuie să uităm faptul că România, pe durata Președinției Consiliului Uniunii Europene, în 2019, a fost prima țară care a construit evenimentele de tineret sub egida unui obiectiv din Strategia Uniunii Europene pentru Tineret 2019-2027: Obiectivul nr. 7 „Quality Employment for all/ Locuri de muncă de calitate pentru toți”, amintesc cei doi autori.

„Este important ca tinerii să simtă că munca lor este recunoscută și ca aceștia să dobândească competențe în domeniul cheie vizat. De cele mai multe ori, tinerii sunt puși să îndeplinească task-uri logistice, fără să li se explice contextul în care trebuie să le realizeze.

Practic, lor nu li se prezintă domeniul de activitate. În acest sens, se impune nevoia de a amplifica o agendă a dobândirii de competențe în contextul programelor de internship, iar România poate să mobilizeze perspective importante în acest sens.

România, totodată, poate să profite, printr-o diplomație publică solidă, de marile frământări ale lumii profesionale, livrând modele de bună practică și politici notabile. Sectoarele strategice de dezvoltare, de la fizica atomică sau transferul tehnologic la industria telecomunicațiilor și agricultura rezilientă, care în România își regăsesc reali exponenți atât din mediul privat, cât și din cel public, trebuie să fie sprijiniți să clădească centre de sofisticare a competențelor.

Printr-un parteneriat cu mediul universitar și o bună promovare în plan european și global, România are șansa de a da tonul ca pol de expertiză tehnică și, astfel, de a-și extinde gradul de complexitate a economiei naționale”, mai explică autorii citați.

 

Citește pe larg opinia Mariei Francesca Cristea, Head of Policy and Programs Europuls și a lui Răzvan Foncea, Expert Afiliat Europuls pentru dezvoltare durabilă – „Când ajunge Anul European al Competențelor în România?”:

„Agenda politică europeană este una constant încărcată, dar care nu se reflectă în nimic concret fără acțiuni și politici solide și coerente. Soluțiile la adresa marilor provocări ale prezentului, însă, nu își vor atinge scopul dacă tinerelor generații nu li se oferă ocazia să formuleze propriile politici, să creeze, să inoveze. Cam acesta este mesajul pe care Comisia Europeană l-a transmis cu ocazia discursului președintei Ursula von der Leyen din cadrul Stării Uniunii la data de 15 septembrie 2021, atunci când a anunțat proiectul numit „2022 – Anul European al Tineretului”. Și chiar și acum, în noul an, acest angajament al Comisiei Europene a rămas un punct de temelie al agendei europene. Acest aspect este vizibil atât în spectrul priorităților de tineret fructificate sub egida concluziilor Conferinței privind Viitorul Europei, cât și în numărul de inițiative dedicate tineretului în decursul anului precedent.

La început de an, UE trebuie să livreze, în perioada imediat ulterioară, un raport al demersurilor îndeplinite sub cupola acestui proiect inedit. Practic, să demonstreze că această inițiativă a fost dublată de un plan de acțiune consistent și de realizări notabile. Și de asemenea, UE trebuie să pregătească acțiunile acestui an 2023, declarat Anul European al Competențelor. Trecerea de la Anul European al Tineretului 2022 către Anul European al Competențelor 2023 se dorește a fi una naturală, având în vedere că ambele împărtășesc ca public primordial tinerii, dovedind astfel o înțelegere multigenerațională deosebită a provocărilor contemporane.

Din păcate, chiar dacă raportul oficial nu a fost lansat, putem deja să oferim o concluzie simplă. Din cauza timpului mult prea scurt de pregătire la nivel european care, mai apoi s-a oglindit și la nivel național, Anul European al Tineretului nu a ajuns la potențialul dorit de către sectorul de tineret. Din acest motiv, Parlamentul European a propus printr-o rezoluție prelungirea Anului European al Tineretului până pe 9 mai, ziua Europei, „fără a aduce atingere începutului Anului european al competențelor”. Parlamentul European a menționat că regretă faptul că deciziile luate tardiv de Parlamentul European au dus la întârzierea programului european, prin urmare și celui național.

Să ne așteptăm la același lucru din partea Anului European al Competențelor?

Succesul unui An European al Competențelor ține de o multitudine de factori. În primul rând, trebuie stabilite prioritățile, dar nu oricum, ci într-o consultare și dialog constant între mediul decizional, al societății civile, mediului privat și organizațiilor și furnizorilor de expertiză și servicii în domeniu. În al doilea rând, trebuie să ne întrebăm cui ne adresăm, atunci când vorbim de competențe? Pentru că putem vorbi desigur de oameni apți de muncă în general, însă trebuie să ne gândim că măsurile pe termen lung trebuie gândite mai ales pentru tineri. Astfel, este important să aplicăm principiul echității intergeneraționale, adică să ne asigurăm că în intervențiile și politicile gândite vom implica  reprezentanți ai tinerilor din sectoare diverse de activitate și că îi vom stimula să devină actori în demersul european de skilling (spre exemplu, prin finanțarea inițiativelor civice sau antreprenoriale ale tinerilor în spectrul formării de competențe).

Nu în ultimul rând, este important să discutăm și despre reskilling, adică procesul prin care ajutăm cetățenii apți de muncă să capete competențe necesare pentru oportunitățile de muncă actuale și din viitorul apropiat, în linie cu tranziția verde și transformarea digitală, procese ce afectează serios piața muncii. De asemenea, este important să vorbim și despre procesul de „reskilling”, care îi conferă posibilitatea angajatului de a dobândi noi competențe pentru a accepta un rol mai complex în domeniu sau pentru a face față unor noi provocări în rolul actual. Am dorit să ne aplecăm asupra acestor procese de perfecționare a abilităților deoarece învățarea pe tot parcursul vieții, nu este o noțiune îmbrățișată de populația generală care, datorită evoluției constante a tehnologiilor, riscă să rămână neadaptată pentru locurile de muncă ale viitorului.

Pentru a ajuta țările să aplice cât mai eficient recomandările europene există o Agendă Europeană a Competențelor, un plan pe 5 ani de consolidare a abilităților, cunoștințelor și deprinderilor de care dispun cetățenii, precum și mediul privat. Dar ceea ce am învățat în 2022 este că trebuie să existe și metode prin care să dezvoltăm competențe în situații de criză. Gestionarea crizelor și creșterea rezilienței au devenit, o prioritate a acestui deceniu, din pricina numeroaselor situații de urgență care au necesitat intervenții rapide. Tot mai mult, prin programele precum Youth Employment Initiative sau Garanția pentru Tineret Consolidată se poate resimți necesitatea de extindere, precum și de intervenții adaptate noilor formule de formare și de integrare pe piața muncii. Nu trebuie să uităm și de capacitatea administrativă la nivel național de a conecta tinerii la piața muncii, atât prin legislație, cât și prin proiecte. Spre exemplu, la nivel legislativ există la nivel european Youth Test, o propunere legislativă care prevede ca fiecare inițiativă legislativă la nivel european să fie „cântărită” din perspectiva impactului asupra tinerilor și noilor generații (economic, social, etc.). Implementarea acestei inițiative denotă cu adevărat împuternicirea noilor generații și considerarea lor în rolul de parteneri pentru construirea viitorului, nu mai menționăm faptul că asta va demonstra un dialog constructiv și o inițiativă care va schimba modul în care societatea se va raporta la tineri.

La nivel de proiecte, există Garanția pentru tineret. Însă în exercițiul financiar  trecut nu a ajuns la potențialul dorit în România, neimplicând organizațiile de la firul ierbii care ar fi putut ajunge la tinerii în nevoie. Este important să precizăm un aspect important: Garanția pentru tineret se adresa tinerilor de până în 25 ani, iar, în exercițiul actual, se adresează tinerilor de până la 29 de ani. Comisia Europeană admite astfel că nevoia formării pe tot parcursul vieții este necesară, în special pentru tineri.

Și pentru că tot vorbim de finanțare, este imperios ca actualele și viitoarele linii de finanțare și programe de asistență pe care Uniunea Europeană le derulează să amplifice nevoia de dobândire structurată și graduală a competențelor, încurajând inclusiv inițiativele locale în acest sens, prin sprijinirea de hub-uri comunitare de acumulare a competențelor. De la Fondul Social European la Erasmus+, ALMA și celelalte programe educaționale și profesionale pe care UE le gestionează, toate aceste oportunități de finanțare trebuie să stimuleze un răspuns pragmatic la toate transformările contemporane, oferind oportunități de dezvoltare celor ce provin din medii defavorizate sau se află sub semnul unui risc ridicat de excluziune socială.

Printre actualele seturi de competențe considerate fundamentale, de la cele lingvistice și numerice până la cele digitale, identificăm o perspectivă ce merită inclusă în contextul actual: competențele verzi, dedicate unei bune incluziuni a individului în spectrul tranziției verzi. Acestea pot fi deprinse printr-o serie de acțiuni relevante: de la crearea unor mecanisme de finanțare pentru programe de formare targetate pe sustenabilitate, până la derularea unui schimb de experiență transnațional pentru tinerii care vor să găsească soluții la schimbările climatice . O reacție consistentă în contextul dublei tranziții presupune, de asemenea, o atenție specială dedicată industriilor digitale, fructificând, prin programe de alfabetizare digitală accesibile tuturor și eventuale vouchere menite să ofere celor din medii dezavantajate acces la programe de formare digitală.

Practic, viitorul muncii va arăta așa cum își dorește UE dacă statele membre o transformă în practică așa cum recomandă UE. Din acest punct de vedere, Guvernul României, prin ministerele de specialitate (Ministerul Educației, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Familiei, Tineretului și Egalității de Șanse, Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, precum și alte astfel de instituții) trebuie să își asume un parteneriat de amploare, fără precedent, cu societatea civilă, mediul privat și mediul academic, astfel încât să adreseze soluții specifice pentru marile lacune pe care le înregistrăm în prezent. Nu trebuie să uităm faptul că România, pe durata Președinției Consiliului Uniunii Europene, în 2019, a fost prima țară care a construit evenimentele de tineret sub egida unui obiectiv din Strategia Uniunii Europene pentru Tineret 2019-2027: Obiectivul nr. 7 „Quality Employment for all/ Locuri de muncă de calitate pentru toți”.

Bun, avem competențele, cum intrăm pe piața muncii?

Primul pas pentru începerea unei cariere este reprezentat de un stagiu de practică sau chiar de internship (stagiu de practică plătit). România este dată ca exemplu de bune practici având în vedere faptul că există un cadru legislativ care reglementează colaborarea dintre tineri și angajatori. Parlamentul European a dat o rezoluție în data de 17 februarie 2022 despre ocuparea forței de muncă și redresarea socială după pandemie în care practica stagiilor neplătite este condamnată și se solicită ca stagiile și oportunitățile de angajare oferite în cadrul programelor și inițiativelor noi și existente să fie plătite, respectiv limitate ca lungime și număr, astfel încât tinerii să nu fie blocați într-o succesiune interminabilă de stagii repetate și exploatați ca forță de muncă ieftină sau chiar gratuită. Forumul European de Tineret (YFJ) avertiza că 1 din 5 tineri care nu sunt în educație, formare sau angajați întâmpină o formă de discriminare la locul de muncă. Cea mai populară formă de discriminare pentru tineri este cea pe bază de vârstă în care angajatorul argumentează totul prin diferența de vârstă între el și angajat.

În ceea ce privește dimensiunea internshipurilor, foarte mulți angajatori încă popularizează anunțurile de tip „internship neplătit”, ceea ce contravine Legii internshipului nr. 172/2018 care stipulează clar faptul că „organizația – gazdă are obligația de a plăti internului indemnizația pentru internship”. Este important ca tinerii să simtă că munca lor este recunoscută și ca aceștia să dobândească competențe în domeniul cheie vizat. De cele mai multe ori, tinerii sunt puși să îndeplinească task-uri logistice, fără să li se explice contextul în care trebuie să le realizeze. Practic, lor nu li se prezintă domeniul de activitate. În acest sens, se impune nevoia de a amplifica o agendă a dobândirii de competențe în contextul programelor de internship, iar România poate să mobilizeze perspective importante în acest sens.

România, totodată, poate să profite, printr-o diplomație publică solidă, de marile frământări ale lumii profesionale, livrând modele de bună practică și politici notabile. Sectoarele strategice de dezvoltare, de la fizica atomică sau transferul tehnologic la industria telecomunicațiilor și agricultura rezilientă, care în România își regăsesc reali exponenți atât din mediul privat, cât și din cel public, trebuie să fie sprijiniți să clădească centre de sofisticare a competențelor. Printr-un parteneriat cu mediul universitar și o bună promovare în plan european și global, România are șansa de a da tonul ca pol de expertiză tehnică și, astfel, de a-și extinde gradul de complexitate a economiei naționale. Nu este de neglijat nici nevoia de a investi în activitatea Centrului Euro-Atlantic pentru Reziliență, într-un context în care reziliența devine reperul indispensabil ce plasează competențele sub indicatorul relevanței.

Considerăm faptul că viitorul muncii este strâns conectat de dezvoltarea competențelor (soft și hard), dar și de calitatea locului de muncă. Credem că a venit timpul să ne concentrăm pe a construi un cadru în care tinerii să angajatorii să aibă parte de experiențe calitative și să oferim inițiativă și susținere ideilor celor mai tineri angajați”.

Francesca Cristea – Head of Policy and Programs, Europuls

Răzvan Foncea – Expert Afiliat Europuls pentru dezvoltare durabilă