Apel al unui funcționar public dintr-o primărie: ”Trebuie luate măsuri drastice de oprire a activităților care nu sunt esențiale în primării și alte instituții ale statului”

Un funcționar dintr-o primărie a făcut apel la autorități să oprească activitățile ne-esențiale din instituțiile de stat la nivel local și central, arătând riscurile enorme create de aducerea la serviciu a angajaților în contextul pandemiei de coronavirus.

Iată textul complet al sesizării funcționarului care a preferat să-și păstreze anonimatul:

”Din Decretul semnat de Președintele României, domnul Klaus Iohannis, privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României se înțelege că instituțiile publice trebuie să-și continue activitatea, chiar dacă aceasta nu este esențială în contextul pandemiei, cu instituirea muncii de la domiciliu în măsura în care este posibil sau, dacă nu este posibil, cu respectarea normelor de sănătate și  reducerea contactelor.  Problema asupra căreia vreau să trag un semnal de alarmă este că o mare parte din angajați nu-și pot continua munca de acasă, iar în ciuda unor măsuri de reducere a numărului de contacte luate de instituții, acesta rămâne ridicat din cauză că realizarea activității în cadrul respectivei instituții presupune interacțiune între angajați și între aceștia și diverși cetățeni. Astfel,  în ciuda faptului că s-a instituit starea de urgență la nivelul României determinată de răspândirea coronavirusului, sunt încă activități neesențiale în context pandemic care nu s-au sistat temporar și care, prin desfășurarea lor, pot încuraja răspândirea acestui virus. La contactele dintre angajații instituțiilor respective se adaugă și contactele acestora cu cetățeni care vin pentru diverse servicii efectuate de respectivii angajați.

Primăria în care lucrez este mai puțin importantă în acest moment, ceea ce voi scrie mai jos se dorește a fi doar un exemplu despre cum nu se poate lucra de acasă dacă ești angajat într-o instituție publică. Nu pretind că știu situația din celelalte primării din România sau din alte instituții publice, dar nu-mi este greu să-mi imaginez că lucrurile nu stau foarte diferit de ceea ce voi prezenta mai jos.  Primării ca cea din Ciugud sunt doar niște excepții mai mult decât fericite.

Nu am intenția să scot în evidență cât de nepregătite sunt primăriile de a înlesni lucrul de la distanță, deși acest aspect este deosebit de important în contextul actual; mai degrabă doresc  să atrag atenția asupra faptului că sunt necesare decizii suplimentare care să fie luate la nivel central, în plus față de cele adoptate până în prezent, care să permită sistarea temporară a  activităților din instituțiile publice care nu sunt esențiale în contextul pandemiei, astfel încât să poată fi limitată cât mai mult răspândirea  virsului COVID-19.

În Primăria în care lucrez, chiar și astăzi, 26.03.2020, cetațenii pot veni personal și depune diverse solicitări; printre acestea sunt și dosare prin care solicita obținerea de autorizatii de construire. Pentru a putea prelua și răspunde la acele dosare, este nevoie 8  persoane care nu pot lucra de acasa și care interacționează între ele pentru rezolvarea solicitării:

• o persoană care preia dosarul de la cetățean;
• o altă persoană pregateste raspunsul la solicitare – lucrul acesta nu poate fi facut de acasa pentru ca se lucreaza într-o aplicatie interna care nu se poate instala pe calculatoare personale, trebuie sa fii conectat la reteaua interna a primariei, iar angajatii nu dețin laptopuri de serviciu pe care sa le poata lua acasă; în plus, ar trebui ca angajatul responsabil  de elaborarea documentației să vină la primărie, să ia dosarul și să plece acasă cu el;
• pentru ca autorizația să poata fi emisă, trece în continuare prin mana mai multor sefi: seful de la autorizari în construcții, Arhitectul Șef, Primarul. Arhitectul Șef și Primarul au fiecare cate o secretară care gestionează dosarele;
• ca să poată fi semnat de șefii menționați mai sus, o a 8-a persoana trebuie sa ducă dosarul la semnat. După ce a fost semnat, dosarul ajunge înapoi la persoana de contact cu publicul de la care cetățeanul ridică documentul.
• Deci, pentru un singur dosar rezolvat, este nevoie de 8 persoane. Daca, sa presupunem, una din persoane este infectata cu coronavirus, sunt sanse mari ca și celelalte persoane sau o parte din celelalte persoane sa fie infectate, având în vedere ca virusul trăiește și pe suprafețe, deci si pe hartiile din dosar, fără să mai ținem cont de contactele realizate între persoane.

De asemenea, activitatea din cadrul direcției architect șef presupune și ieșiri teren pentru a face recepții la proiectele realizate, situație în care angajații  intră, din nou,  în contact cu mai multe persoane.  

Așadar, chiar și cu prevederea din Decret care dublează timpul în care o instituție publică trebuie să răspundă la solicitările cetățenilor și cu toate măsurile luate pe plan local de limitare a interacțiunilor dintre funcționari și cetățeni, acestea sunt insuficiente pentru a preveni contaminarea.   

Prin urmare, de ce instituțiile publice nu-și lasă angajații să lucreze de acasă? Probabil din cauză că o mare parte din angajați nu pot lucra de acasă. Ne mirăm că mijloacele de transport public sunt arhipline în București, dar ce pot să facă simplii angajați dacă nu li se solicită să stea acasă?

România are peste 1 milion de persoane care lucrează în sectorul public, număr ce însumează cca 30% din totalul salariaților. Dacă din lista instituțiilor publice s-ar elimina acele instituții a căror funcționare este esențială în perioada aceasta (sănătate, poliție, pompieri…), precum și serviciile esențiale din cadrul celorlalte instituții publice a căror activitate este esențială (de exemplu: serviciul pentru situații de urgență, servicii de evidență a populației, etc.), rămâne un număr semnificativ de angajați  în sectorul public care se deplasează la serviciu și care ar putea sta acasă în această perioadă pentru a evita transmiterea virusului COVID-19. Și să nu uităm ca acești angajați nu sunt cei contribuie la economia țării. Cei care contribuie la economie au fost trimiși deja acasă.

In concluzie, ridic câteva întrebări, aparent retorice, dar în realitate cruciale în lupta împotriva răspândirii  infecțiilor cu COVID-19:

• dacă la nivel național se fac eforturi semnificative pentru a reduce cât mai mult posibil numărul de contacte între persoane, incluzând implicarea armatei și poliției, dacă activitățile economice private sunt  oprite în cea mai mare parte, activități care susțin economia României, de ce nu se iau măsuri drastice de oprire a activităților care nu  sunt esențiale în contextul pandemiei, cum este cazul multora dintre activitățile desfășurate de instituțiile statului, atât la nivel central, cât și la nivel local?
• de ce este atât de stringent ca un cetățean sau firmă să solicite o autorizație de construire și s-o primească în perioada critică de răspândire a virsului?!
• de ce nu se poate amâna / suspenda temporar obținerea unor avize emise de diverse instituții publice?
• de ce ar trebui să meargă la lucru funcționari din cadrul direcției Școli, Grădinițe când școlile și grădinițele sunt închise?
• de ce ar trebui să se continue activitatea în cadrul direcției de achiziții publice, exceptând situația în care s-ar achiziționa materiale utile în combaterea epidemiei?”

Foto: Pixabay.com