Aproape jumătate din marile orașe din China se scufundă – unele rapid. Zeci de milioane de oameni din zonele de coastă ale țării ar putea ajunge să trăiască în case situate sub nivelul mării până în 2120

Unul din 10 locuitori ai orașelor de coastă din China ar putea trăi sub nivelul mării în decurs de un secol, ca urmare a scufundării terenurilor și a schimbărilor climatice, potrivit unui articol publicat vineri în revista Science de un grup de cercetători, studiu rezumat de Nature.

Aproximativ 16% din suprafața cartografiată a marilor orașe din China se scufundă „rapid” – mai repede de 10 milimetri în fiecare an. O suprafață și mai mare, de aproximativ 45%, se scufundă cu o rată „moderată”, conform documentului, ceea ce înseamnă o traiectorie descendentă de peste 3 mm anual. Printre orașele afectate se numără capitala Beijing, precum și capitalele regionale, inclusiv Fuzhou, Hefei și Xi’an.

Situația ar putea face ca un sfert din teritoriile de coastă ale Chinei să alunece sub nivelul mării în câteva decenii, ceea ce ar reprezenta „amenințări serioase” pentru sutele de milioane de oameni care trăiesc pe coastă, notează documentul.

Acest sentiment de scufundare

„Subsidența nu este cu siguranță o problemă doar în China. Multe alte părți ale lumii au aceeași problemă”, spune Ding Xiaoli, geodez la Universitatea Politehnică din Hong Kong.

Subsidența se produce atunci când terenul se scufundă în raport cu nivelul mării, de obicei din cauza extragerii de apă subterană, rocă sau alte resurse.

În Țările de Jos, aproximativ un sfert din teren s-a scufundat sub nivelul mării. Iar până în 2040, se estimează că aproape o cincime din populația lumii va trăi pe terenuri care se scufundă.

Jakarta a devenit capitala cu cea mai rapidă afundare din lume, ceea ce a determinat Indonezia să propună o nouă capitală.

În Statele Unite, peste 44.000 de kilometri pătrați de terenuri din 45 de state au fost direct afectate de tasări, peste 80% dintre cazuri fiind legate de extracția apelor subterane, adesea în scopuri agricole.

Ding spune că studiul oferă o imagine interesantă a situației din China și, în mod esențial, face legătura între această problemă și populațiile afectate.

Autorii, conduși de Tao Shengli, cercetător în domeniul tehnologiei de teledetecție la Universitatea Peking din Beijing, au evaluat 82 de orașe din China cu o populație de peste 2 milioane de locuitori. Aceștia au folosit impulsuri radar de la sateliți pentru a măsura modificările distanței dintre satelit și sol, pentru a examina modul în care s-au modificat altitudinile acestuia între 2015 și 2022.

Ei au constatat că orașele care se confruntă cu o subsidență severă sunt concentrate în cinci regiuni și acoperă atât orașele de coastă, cât și cele din interiorul țării.

De asemenea, pe listă se află orașe din sud-vestul în mare parte fără ieșire la mare, cum ar fi Kunming, Nanning și Guiyang – o constatare care îl surprinde pe Zhou Yuyu, geograf la Universitatea din Hong Kong. „Aceste orașe nu sunt la fel de dens populate sau industrializate ca alte părți ale Chinei, dar totuși se confruntă cu o subsidență semnificativă”, spune el.

Pierderea terenului

Documentul face legătura între o serie de factori naturali și umani și scufundare, cum ar fi adâncimea rocilor de bază ale unui oraș, epuizarea apelor subterane, greutatea clădirilor, utilizarea sistemelor de transport și mineritul subteran.

Studii anterioare au constatat că extragerea excesivă a apelor subterane este o cauză principală a cedării severe a terenului în orașele din întreaga lume.

Există însă și cazuri de atenuare reușită. Tokyo și-a încetinit scufundarea, de la 240 mm pe an în anii 1960 la aproximativ 10 mm pe an la începutul anilor 2000, după adoptarea unor legi care au limitat pomparea apelor subterane. Shanghai (China), care s-a scufundat cu 2,6 metri între 1921 și 1965, și-a redus rata anuală de scufundare la aproximativ 5 mm după punerea în aplicare a unei serii de reglementări de mediu.

„Cheia soluționării problemei scufundării orașelor din China ar putea sta în controlul susținut și pe termen lung al extracției apelor subterane”, se arată în document.

Ding spune că, în orașe precum Macao și Hong Kong, unde nu se utilizează ape subterane, tasarea provine în principal din consolidare – mișcarea în jos ca urmare a comprimării solului – după recuperarea terenurilor.

Autorii au enumerat, de asemenea, greutatea clădirilor ca fiind un factor. Contrar așteptărilor, clădirile mai grele, cum ar fi zgârie-norii din Shanghai, tind să se scufunde mai lent decât structurile mai ușoare, probabil pentru că aceste clădiri sunt ancorate pe roci mai adânci, potrivit documentului.

O dublă lovitură

Pe măsură ce orașele se scufundă, nivelul global al mării crește și el din cauza efectelor schimbărilor climatice. Această dublă schimbare va face ca 22-26% din terenurile de coastă ale Chinei să scadă sub nivelul mării până în 2120, se arată în document.

Wei Meng, geofizician la Graduate School of Oceanography din cadrul Universității Rhode Island din Kingston, consideră că aceste cifre sunt „terifiante”.

În 2022, Wei și colegii săi au descoperit că terenurile se scufundă mai repede decât crește nivelul mării în multe orașe de coastă din întreaga lume. Ei au prezis că aceste orașe vor fi provocate de inundații „mult mai devreme” decât termenele prevăzute de modelele privind nivelul mării dacă vor continua să se scufunde în ritmul actual.

Schimbările climatice ar putea exacerba scufundarea în alte moduri, cum ar fi prin afectarea locului și a momentului în care plouă – sau nu plouă.

„Amplificarea secetelor poate determina o extracție excesivă a apelor subterane, contribuind la tasarea zonelor urbane”, spune Zhou.

Sistemele de diguri ar putea fi o modalitate eficientă din punct de vedere al costurilor de a preveni inundațiile pe măsură ce înălțimile orașelor scad, se arată în document.