Ar putea medicamentele pentru slăbit să trateze dependenţa şi demenţa? Ce spun noi studii prezentate la Congresul european privind obezitatea

Medicamentele care au ţinut prima pagină a ziarelor, mai întâi ca tratament pentru diabetul zaharat de tip 2, apoi ca ajutor pentru pierderea în greutate, cunoscute drept Ozempic sau Wegovy, ar putea aduce beneficii în numeroase domenii ale asistenţei medicale, de la dependenţă la demenţă, sugerează o analiză a datelor celui mai îndelungat studiu clinic efectuat până în prezent asupra medicamentelor pe bază de semaglutidă pentru pierderea în greutate, transmite News.ro.

Oamenii de ştiinţă speră că medicamentele pentru pierderea în greutate ar putea trata dependenţa şi demenţa.

Două analize au fost prezentate la Congresul european privind obezitatea (ECO2024) din acest an de la Veneţia, Italia (12-15 mai), pe baza studiului de referinţă Semaglutidă şi Rezultatele Cardiovasculare (SELECT) al aceluiaşi grup internaţional de autori.

Primul studiu nou, condus de prof. Donna Ryan de la Centrul de cercetări biomedicale Pennington, din New Orleans, Statele Unite, şi publicat luni, în revista Nature Medicine, examinează efectele pe termen lung ale semaglutidei asupra greutăţii.

Cel de-al doilea studiu condus de profesorul John Deanfield de la University College London (UCL), Marea Britanie, investighează dacă beneficiile cardiovasculare sunt legate de greutatea iniţială sau de cantitatea de greutate pierdută.

Noile analize scot în evidenţă cât de repede îi ajută medicamentul pe oameni să slăbească, cât de mult timp menţin această pierdere în greutate şi cât de sigur este medicamentul pe parcursul a patru ani de utilizare.

De asemenea, studiile arată că ingredientul activ semaglutidă, din medicamentele pentru scăderea în greutate, poate reduce riscul de infarct miocardic (atac de cord), poate îmbunătăţi fertilitatea şi poate ajuta la tratarea diabetului.

Semaglutida, autorizată şi în Uniunea Europeană(UE), este un medicament bazat pe agoniştii peptidei-1 (GLP-1) prescris în primul rând pentru adulţii cu diabet zaharat de tip 2, dar este, de asemenea, aprobat pentru pierderea în greutate la persoanele cu obezitate sau supraponderale care au cel puţin o altă problemă de sănătate.

Această clasă de medicamente simulează funcţiile hormonilor incretinici naturali ai organismului, care ajută la scăderea nivelului de zahăr din sânge după o masă. Ajustarea acestor niveluri hormonale poate, de asemenea, să îi facă pe oameni să se simtă sătui şi, astfel, să contribuie la scăderea aportului zilnic de calorii.

În 2023, studiul Select a raportat că adulţii cu supraponderalitate sau obezitate, dar fără diabet, care au luat semaglutidă timp de mai mult de 3 ani, au avut un risc cu 20% mai mic de infarct (atac de cord), AVC (accident vascular cerebral) sau deces din cauza bolilor cardiovasculare şi au pierdut în medie 9,4% din greutatea corporală.

Între octombrie 2018 şi iunie 2023, 17.604 adulţi (cu vârsta de 45 de ani sau mai mult; 72% bărbaţi) din 804 site-uri din 41 de ţări cu supraponderabilitate sau obezitate (Indice de Masă Corporală/IMC de 27 kg/m² sau mai mare) au fost înrolaţi şi trataţi cu semaglutidă (2,4mg) sau placebo pentru o medie de 40 de luni. Aceştia suferiseră anterior un infarct miocardic, un AVC şi/sau aveau boală arterială periferică, dar nu aveau diabet zaharat de tip 1 sau 2 atunci când au intrat în studiu.

Cercetătorii au examinat markerii de obezitate care includ compoziţia corporală şi distribuţia grăsimii (circumferinţa taliei şi raportul circumferinţă talie/înălţime [WHtR]), pe lângă IMC, pentru a ajuta la clarificarea efectului semaglutidei asupra grăsimii abdominale centrale, care s-a dovedit a provoca un risc cardiovascular mai mare decât obezitatea generală.

Primul studiu nou arată că tratamentul cu semaglutidă, administrat o dată pe săptămână, poate produce o pierdere în greutate semnificativă din punct de vedere clinic şi susţinută şi o scădere a dimensiunii taliei timp de cel puţin 4 ani la adulţii cu exces de greutate sau obezitate care nu suferă de diabet, cu o rată mai mică de evenimente adverse grave în comparaţie cu placebo.

Este important faptul că bărbaţii şi femeile de toate rasele, vârstele şi dimensiunile corporale, din toate regiunile geografice, au reuşit să obţină o pierdere în greutate susţinută şi semnificativă din punct de vedere clinic.

„Analiza noastră pe termen lung a semaglutidei stabileşte că o pierdere în greutate relevantă din punct de vedere clinic poate fi susţinută timp de până la 4 ani la o populaţie de adulţi cu supraponderabilitate şi obezitate, dar fără diabet, din punct de vedere geografic şi rasial”, a comentat aceste rezultate prof. Ryan.

„Acest grad de pierdere în greutate la o populaţie atât de mare şi de diversă sugerează că ar putea fi posibil să aibă un impact asupra poverii de sănătate publică a multiplelor boli legate de obezitate. În timp ce studiul nostru s-a concentrat pe evenimentele cardiovasculare, multe alte boli cronice, inclusiv mai multe tipuri de cancer, osteoartrita, precum şi anxietatea şi depresia ar beneficia de un management eficient al greutăţii”, a precizat ea.

În grupul semaglutidă, pierderea în greutate a continuat până în săptămâna 65 şi a fost susţinută timp de 4 ani, participanţii pierzând în medie 10,2% din greutatea corporală şi 7,7 cm din talie, comparativ cu 1,5% şi, respectiv, 1,3 cm în grupul placebo.

În mod similar, în grupul semaglutide, media WHtR a scăzut cu 6,9%, comparativ cu 1% în grupul placebo.

Aceste îmbunătăţiri au fost observate la ambele sexe şi la toate categoriile de rasă şi vârstă, indiferent de starea iniţială a glicemiei (glicemie) sau de grăsimea corporală nesănătoasă din punct de vedere metabolic.

Cu toate acestea, femeile care au luat semaglutidă au avut tendinţa de a pierde în medie mai mult în greutate decât bărbaţii, iar pacienţii asiatici au pierdut în medie mai puţin în greutate decât alte rase.

Interesant este că, după 2 ani, peste jumătate (52%) dintre participanţii trataţi cu semaglutidă au trecut la o categorie de IMC mai mică, comparativ cu 16% dintre cei cărora li s-a administrat placebo. De exemplu, proporţia participanţilor cu obezitate (IMC de 30 kg/m² sau mai mare) a scăzut de la 71% la 43% în grupul semaglutide şi de la 72% la 68% în grupul placebo. Mai mult, 12% dintre adulţii din grupul semaglutide au atins o greutate sănătoasă (IMC 25kg/m² sau mai mic), comparativ cu 1,2% în grupul placebo

Pentru fiecare categorie de IMC (<30, ≤30-<35, ≤35-<40 şi ≥40 kg/m²) s-au înregistrat rate mai mici (evenimente la 100 de ani de observaţie) deevenimente adverse grave (SAE) cu semaglutidă (43,23, 43,54, 51,0, 47,06) decât cu placebo (50,48, 49,66, 52,73, 60,85), respectiv cu placebo (50,48, 49,66, 52,73, 60,85).

Nu au existat probleme de siguranţă neaşteptate cu semaglutida în cadrul studiului Select.

Proporţia participanţilor cu evenimente adverse grave (SAE) a fost mai mică în grupul semaglutidă decât în grupul placebo (33% vs. 36%), determinată în principal de diferenţele privind tulburările cardiace (11,5% vs. 13,5%).

Mai mulţi pacienţi care au primit semaglutidă au întrerupt studiul din cauza simptomelor gastrointestinale, inclusiv greaţă şi diaree, în principal în timpul fazei de creştere a dozei de 20 de săptămâni.

Este important faptul că semaglutida nu a condus la o rată crescută de pancreatită, dar ratele de colelitiază (pietre în vezica biliară) au fost mai mari în grupul semaglutidă.

Beneficii cardiovasculare indiferent de pierderea în greutate

Cel de-al doilea studiu a examinat relaţia dintre măsurile de greutate la momentul iniţial şi modificarea greutăţii în timpul studiului cu rezultatele cardiovasculare. Acestea au inclus timpul până la primul eveniment cardiovascular advers major (MACE) şi măsurile de insuficienţă cardiacă.

Constatările au arătat că tratamentul cu semaglutidă a adus beneficii cardiovasculare, indiferent de greutatea iniţială şi de cantitatea de greutate pierdută.

Acest lucru sugerează că, chiar şi pacienţii cu niveluri relativ uşoare de obezitate sau cei care pierd doar o cantitate modestă de greutate pot avea rezultate cardiovasculare îmbunătăţite.

„Aceste constatări au implicaţii clinice importante”, spune profesorul Deanfield. „Aproximativ jumătate dintre pacienţii pe care îi văd în cabinetul meu cardiovascular au niveluri de greutate echivalente cu cele din studiul Select şi este posibil să obţină beneficii din administrarea de semaglutidă pe lângă nivelul obişnuit de îngrijire ghidată de ghiduri”.

Constatările arată că amploarea acestui efect al tratamentului cu semaglutidă este independentă de cantitatea de greutate pierdută, ceea ce sugerează că medicamentul are şi alte acţiuni care scad riscul cardiovascular dincolo de reducerea grăsimii corporale nesănătoase, spun specialiştii.

Potrivit lor, aceste mecanisme alternative pot include efecte pozitive asupra glicemiei, tensiunii arteriale sau inflamaţiei, precum şi efecte directe asupra muşchiului cardiac şi a vaselor de sânge, sau o combinaţie a uneia sau mai multor dintre acestea.

În ciuda acestor constatări importante, autorii avertizează că Select nu este un studiu de prevenire primară, astfel încât datele nu pot fi extrapolate la toţi adulţii cu supraponderabilitate şi obezitate pentru a preveni MACE; şi, în ciuda faptului că este mare şi divers, nu include suficiente persoane din diferite grupuri rasiale pentru a înţelege diferitele efecte potenţiale.

Analizele studiului Select, ale cărui rezultate au arătat anul trecut că semaglutida a redus semnificativ riscul cardiac pe lângă faptul că ajută la pierderea în greutate – sugerează, de asemenea, că medicamentul poate proteja inima în moduri care depăşesc doar pierderea în greutate, spune cercetătorii, ridicând noi întrebări cu privire la modul în care ar trebui utilizate terapiile extrem de populare din această clasă de medicamente.

Până acum studiile anterioare indică faptul că medicamentul a arătat beneficii pentru:

Diabet

Semaglutida, care poate fi administrată sub formă de tabletă sau prin injectare, imită un hormon produs în organism numit GLP-1 – o substanţă care este eliberată în intestin atunci când mâncăm.

GLP-1 şi, prin urmare, şi semaglutida, încetineşte ritmul de digestie a alimentelor în stomac şi acţionează asupra creierului pentru a reduce pofta de mâncare. În mod esenţial, acesta declanşează, de asemenea, o creştere a producţiei de insulină – un hormon care joacă un rol important în reglarea nivelului de zahăr din sânge.

Mai multe studiiau arătat căadministrarea regulată a semaglutideiduce la îmbunătăţiri semnificative ale controlului glicemiei la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 – deşi unele studii au fost finanţate de producătorul medicamentului, gigantul farmaceutic danez, Novo Nordisk.

Pierderea în greutate

O constatare cheie a studiilor care au analizat semaglutida pentru diabetul zaharat de tip 2 a fost că medicamentul este asociat cu o reducere a greutăţii corporale. Ca urmare, semaglutida,supranumită „injecţia de slabit” a găsit o nouă piaţă ca ajutor pentru slăbit la persoanele fără diabet de tip 2.

Cercetări publicate anterior în revista New England Journal of Medicine-NEJM, la care au participat 1.961 de adulţi obezi supraponderali fără diabet zaharat de tip 2, au constatat că, în timp ce cei cărora li s-a administrat un placebo pe lângă intervenţiile legate de stilul de viaţă au pierdut în medie 2,6 kg pe parcursul celor 68 de săptămâni de studiu, cei cărora li s-a administrat o injecţie săptămânală cu semaglutide alături de intervenţiile legate de stilul de viaţă au pierdut în medie 15,3 kg.

Experţii spun că medicamentele precum semaglutida sunt un instrument important pentru gestionarea crizei obezităţii, însă mulţi avertizează, de asemenea, că astfel de medicamente nu abordează cauza principală a problemei.

În prezent, medicamentele care imită GLP-1, inclusiv semaglutida, sunt disponibile pentru anumite grupuri în cadrul NHS, deşi reţetele pot fi eliberate doar pentru maximum doi ani din cauza lipsei de date pe termen lung.

Cu toate acestea, recentele rezultate ale studiului Select au arătat că tratamentul continuat timp de patru ani nu numai că este sigur, dar este asociat cu o pierdere în greutate susţinută.

„Este foarte încurajator faptul că un tratament continuat timp de aproximativ patru ani este eficient în a-i ajuta pe oameni să piardă în greutate la un nivel semnificativ din punct de vedere clinic, de 10% în medie”, a declarat Tricia Tan, profesor de medicină metabolică şi endocrinologie la Imperial College London.

„Anterior, singurul tratament dovedit şi eficient pe termen lung pentru obezitate a fost operaţia pentru pierderea în greutate, unde avem dovezi că procedura este capabilă să ofere o pierdere în greutate pe termen lung timp de 20 de ani sau cam aşa ceva. Acest studiu contribuie la susţinerea ideii că semaglutida este eficientă cel puţin pe termen mediu”, a precizat ea.

Dar semaglutida nu este lipsit de efecte secundare, unii dintre participanţi renunţând la studiu pentru că s-au simţit rău sau au avut diaree.

Atacurile de cord

Studiul Select a sugerat anterior că o doză săptămânală de semaglutidă ar putea reduce cu aproximativ 20% riscul de atac de cord (infarct miocardic), AVC şi deces din cauze cardiovasculare la adulţii supraponderali sau obezi cu boli cardiovasculare preexistente.

Cu toate acestea, analiza cercetării – care urmează să fie publicată – a arătat că reducerea proporţională a acestor evenimente se menţine indiferent de greutatea iniţială a participanţilor.

Rezultatele i-au determinat pe unii experţi să sugereze că semaglutida ar trebui să fie prescrisă în mod curent pentru tratarea bolilor cardiovasculare. Cu toate acestea, alţii spun că există încă necunoscute – inclusiv mecanismul implicat – care ar putea limita astfel de aplicaţii.

Demenţa

Studii anterioare au sugerat că rata de demenţă este mai mică la persoanele cu diabet zaharat de tip 2 care iau analogi GLP, cum ar fi semaglutida, în comparaţie cu cei cărora li s-a administrat un placebo.

Prin urmare, cercetătorii colaborează cu producătorii pentru a efectua studii care să analizeze dacă medicamentul ar putea ajuta persoanele care suferă de boala Alzheimer în fază iniţială.

„În cadrul studiului nostru, îl administrăm (medicamentul) persoanelor care nu suferă de demenţă, dar care prezintă un risc prin faptul că au un nivel ridicat al proteinei amiloide prezente în creierul bolnavilor de Alzheimer”, a declarat dr. Ivan Koychev de la Universitatea din Oxford, pentruThe Guardian.

În ceea ce priveşte demenţa, există mai multe mecanisme prin care medicamentul ar putea aduce beneficii, de la reducerea inflamaţiei din creier până la reducerea acumulării de proteine asociate cu boala Alzheimer.

„Această clasă de medicamente este [de asemenea] cunoscută pentru reducerea riscului de evenimente vasculare şi, prin urmare, efectul asupra demenţei poate interveni prin reducerea incidenţei accidentelor vasculare cerebrale majore sau prin reducerea probabilităţii de cicatrizare a vaselor de sânge mai mici”, a adăugat dr. Koychev.

În timp ce specialiştii sunt optimişti, este demn de remarcat faptul că multe medicamente foarte promiţătoare pentru demenţă au fost abandonate pe măsură ce studiile au progresat.

Dependenţă

Acesta este un domeniu promiţător pentru semaglutidă, având în vedere că medicamentul pare să atenueze nu numai sistemul de recompensă asociat cu alimentele, ci şi cu drogurile.

Într-adevăr, cercetările au sugerat anterior că analogii GLP-1 sunt asociaţi cuun consum redus de alcool şi cu o mai mare probabilitate de abstinenţă la fumat. Studiile efectuate pe şoareci şi şobolani au sugerat, de asemenea, că medicamentele modifică comportamentele de dependenţă, reducând consumul de droguri.

Cu toate acestea, sunt necesare studii la scară largă şi solide la oameni, întrucât nu este clar dacă aceste medicamente reduc semnalizarea recompenselor în general în creier – ceea ce ridică îngrijorări cu privire la utilizarea lor la persoanele cu depresie.

Sindromul ovarelor polichistice

Se crede că sindromul ovarelor polichistice (SOPC) afectează 8-13% dintre femeile de vârstă reproductivă şi poate provoca perioade neregulate, dezechilibre hormonale şi infertilitate, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).

Deşi se crede că semaglutida ar putea ajuta persoanele cu SOPC datorită efectelor sale asupra pierderii în greutate, experţii au sugerat că ar putea fi în joc şi alte mecanisme.

În prezent, sunt în curs de desfăşurare studii pentru a explora dacă semaglutida ar putea contribui la creşterea ratei de ovulaţie în rândul persoanelor cu SOPC – un rezultat care ar putea îmbunătăţi, de asemenea, fertilitatea – precum şi impactul său asupra nivelurilor de hormoni, inclusiv a testosteronului.

Cancer

Deşiau existat preocupărilegate de faptul că substanţele care imită GLP-1 ar putea creşte riscul de cancer tiroidian şi pancreatic, cercetări recente au pus la îndoială aceste îngrijorări.

Studiile au sugerat chiar că astfel de medicamente ar putea contribui la reducerea riscului anumitor tipuri de cancer, o cercetare publicată anul trecut sugerând că acestea sunt asociate cu un risc redus de cancer colorectal la persoanele cu diabet zaharat de tip 2, atât cu cât şi fără greutate corporală suplimentară.

Întrucât efectele au fost mai pronunţate la pacienţii supraponderali şi obezi, autorii spun că rezultatele ar putea fi, cel puţin în parte, datorate faptului că aceste medicamente îi ajută pe oameni să slăbească.

Profesorul Simon Cork de la universitatea Anglia Ruskin a declarat că această teorie are sens.

„Se ştie că obezitatea creşte riscul a cel puţin 13 tipuri diferite de cancer, astfel încât reducerea greutăţii corporale ar reduce aproape sigur riscul pentru aceste tipuri de cancer”, a spus el.