Ar putea Ucraina să se reînarmeze nuclear ca să se apere de Rusia?

Posibilitatea ca guvernul de la Kiev să urmărească reînarmarea nucleară pentru ca Ucraina să se poată apăra de Rusia este în prezent exclusă, unul dintre motive fiind acela că Statele Unite și aliații lor occidentali ar reacționa imediat prin izolare diplomatică, sancțiuni economice și presiuni ca țara est-europeană să-și abandoneze programul nuclear. Un articol recent publicat în New Eastern Europe încearcă să răspundă la scenariul teoretic în care Ucraina, atacată continuu de forțele armate ale lui Vladimir Putin, ar putea sa-si reia programul nuclear, dând peste cap securitatea regională și globală într-o perioadă extrem de tensionată.

Șantajul nuclear

Davit Todatze, care este președintele Human Rights Research Center (HRRC), a vorbit în New Eastern Europe despre faptul că Rusia continuă să emită constant amenințări nucleare legate de invazia sa în Ucraina, declanșată la 24 februarie 2022. Fie că este vorba despre arme nucleare sau centrale nucleare, este clar că Moscova vede această retorică ca pe un instrument util.

De exemplu, în discursul televizat din septembrie trecut în care a anunțat mobilizare militară parțială care a dus la trimiterea a aproximativ 300.000 de forțe de rezervă pentru a lupta în Ucraina, preșdintele Putin a spus că nu blufează cu privire la utilizarea armelor nucleare dacă teritoriile rusești sunt amenințate. Liderul de la Moscova a afirmat că Rusia va folosi “toate armele” pentru a se apăra, acuzând aliații NATO că “șantajează” Moscova cu utilizarea armelor nucleare.

“A fost lansat și șantajul nuclear. Este vorba nu numai despre bombardarea centralei nucleare Zaporojie, încurajată de Occident, care amenință cu o catastrofă nucleară, ci și despre declarațiile unor reprezentanți de rang înalt ai principalelor state NATO despre posibilitatea și permisiunea folosirii armelor de distrugere în masă împotriva Rusiei – a armelor nucleare,” a comentat omul forte de la Kremlin.

“Celor care își permit să facă astfel de declaraţii despre Rusia, aș vrea să le reamintesc că țara noastră dispune şi ea de diverse mijloace de distrugere, iar în privinţa unor componente – chiar mai moderne decât cele ale țărilor NATO. Și dacă integritatea teritorială a țării noastre va fi amenințată, cu siguranță vom folosi toate mijloacele pe care le avem la dispoziție pentru a apăra Rusia și poporul nostru. Aceasta nu este o cacealma,” a spus Putin, care i-a asigurat pe cetățenii ruși că “integritatea teritorială a Patriei noastre, independenţa şi libertatea noastră vor fi asigurate – subliniez din nou acest lucru – cu toate mijloacele de care dispunem. Și cei care încearcă să ne șantajeze cu arme nucleare ar trebui să știe că roza vânturilor se poate întoarce în direcția lor.”

Declarațiile agresive ale președintelui Federației Ruse, care nu au fost primele în care el a amenințat cu utilizarea armelor nucleare, au stârnit discuții aprinse în Occident cu privire la modul în care Statele Unite, Marea Britanie și aliații lor ar putea răspunde acțiunilor Moscovei. Președintele american Joe Biden, în discursul său de la Adunarea Generală a Națiunilor Unite de anul trecut, a declarat că Statele Unite sunt decise să apere democrația în întreaga lume, în urma amenințărilor nucleare lansate de Putin, însă nu a explicat în mod concret cum vor răspunde americanii la un posibil atac nuclear al Rusiei.

Ulterior, întrebat în cursul unui interviu care ar putea fi răspunsul SUA la un atac nuclear al Moscovei în Ucraina, Biden a afirmat: “Ar schimba fața războiului, spre deosebire de orice altceva la al Doilea Război Mondial încoace… Credeti că v-aș spune dacă aș ști exact ce ar fi? Bineînțeles că nu am de gând să vă spun. Va fi semnificativ. Ei (rușii) vor deveni mai mult un paria în lume decât au fost vreodată și amploarea a ceea ce fac va determina ce răspuns va avea loc.”

Potrivit datelor oferite de Federation of American Scientists și Arms Control Association, Rusia are între 5.977 și 6.257 de focoase nucleare. Circa 1.588 dintre ele sunt desfășurate strategic, fiind amplasate pe rachete intercontinentale și la bazele de bombardiere grele.

Retorica lui Putin a dat însă roade. Țarul de la Kremlin s-a bazat pe temerile occidentale de escaladare nucleară pentru a-i manipula pe susținătorii Ucrainei din Washington, Berlin și alte capitale occidentale, reusind sa-i tina la respect, a scris Foreign Policy.

Rezultatul a fost auto-descurajarea vesticilor din teama de a-i forța mâna lui Putin. Administrația Biden, în special, și-a permis să fie manipulată în acest mod de liderul rus. Casa Albă a limitat ajutorul militar, a impus restricții stricte asupra modului în care Ucraina poate folosi anumite arme și a amânat permisiunea necesară pentru diverși aliați ai NATO de a reexporta în Ucraina armele fabricate de SUA.

De exemplu, de teama escaladării conflictului din Europa de Est, Administrația Biden a refuzat să trimită diverse arme în Ucraina, inclusiv rachete cu rază mai lungă de acțiune, cum ar fi Army Tactical Missile Systems, a scris publicația americană, adăugând: “Retorica nucleară a Moscovei este calculată pentru a face titluri în știrile occidentale, pentru a inspira frică și pentru a crea presiune politică asupra liderilor occidentali.”

Contextul istoric

În acest context al amenințărilor nucleare constante ale Rusiei, președintele HRCC se întreabă însă dacă, de partea sa, Kievul poate încerca să achiziționeze din nou astfel de arme pentru a se apăra împotriva agresiunii Moscovei.

Autorul reamintește că Ucraina a avut o moștenire nucleară semnificativă datorită istoriei sale ca parte a Uniunii Sovietice. Țara a fost cândva gazda celui de-al treilea arsenal nuclear ca mărime din lume, cu mii de focoase nucleare pe teritoriul său.

Potrivit datelor, Ucraina deținea aproximativ 1.900 de focoase strategice, 176 de rachete balistice intercontinentale (ICBM) și 44 de bombardiere strategice.

După dizolvarea Uniunii Sovietice în 1991, Ucraina a renunțat în mod voluntar la armele sale nucleare. Până în 1996, Kievul a returnat Rusiei toate focoasele sale nucleare în schimbul ajutorului economic și al asigurărilor de securitate și s-a alăturat Tratatului de neproliferare a armelor nucleare (TNP) ca stat fără arme nucleare.

Ultimul vehicul strategic de livrare nucleară din Ucraina a fost eliminat în 2001 prin Tratatul de reducere a armelor strategice (START) din 1991. Au fost nevoie de ani de manevre politice și de muncă diplomatică, începând cu Protocolul de la Lisabona din 1992, pentru a îndepărta armele și infrastructura nucleară din Ucraina.

Din acel moment, Ucraina a lucrat pentru a-și asigura moștenirea nucleară și pentru a asigura manipularea și dezmembrarea în siguranță a instalațiilor și materialelor nucleare. După ce a eliminat armele nucleare și mijloacele lor de transport, Ucraina a refuzat să folosească uraniu îmbogățit (HEU) și a eliminat tot stocul de HEU de pe teritoriul său în 2012. (https://war.ukraine.ua/faq/does-ukraine-have-nuclear-weapons/)

Această decizie a Ucrainei a fost un pas crucial în eforturile internaționale de dezarmare și a fost facilitată și de Memorandumul de la Budapesta privind asigurările de securitate.  Memorandumul, semnat la 5 decembrie 1994, a oferit Kievului anumite asigurări de securitate în schimbul deciziei sale de a renunța la arsenalul său nuclear și de a adera la Tratatul TNP ca stat fără arme nucleare.

Memorandumul a fost semnat de Ucraina, Rusia, Statele Unite și Marea Britanie. China și Franța, ambele state cu arme nucleare și membri permanenți ai Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite, au oferit și ele asigurări scrise separate Ucrainei.

Punctele cheie ale Memorandumului de la Budapesta includ respectarea suveranității, ceea ce înseamnă că statele semnatare s-au angajat să respecte suveranitatea, independența și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul granițelor sale existente. Abținându-se de la folosirea forței, statele semnatare au promis că nu vor amenința Ucraina. Această asigurare era menită să prevină orice agresiune împotriva integrității teritoriale a țării. Dacă Ucraina s-ar confrunta cu o agresiune sau amenințarea unei agresiuni cu încălcarea Cartei ONU, atunci statele semnatare s-au angajat să se consulte între ele și să ia măsurile adecvate pentru a rezolva situația. Natura exactă a acestui răspuns nu a fost specificată, dar a fost menită să semnaleze un sprijin politic puternic din partea comunității internaționale.

De la semnarea Memorandumului, eficacitatea acestuia ca garanție de securitate pentru Ucraina a fost un subiect atât de dezbatere, cât și de controversă. În 2014, Ucraina s-a confruntat cu o provocare semnificativă când Rusia a invadat și anexat Peninsula Crimeea în urma unui referendum controversat. Anexarea a fost condamnată pe scară largă de comunitatea internațională, inclusiv de semnatarii Memorandumului de la Budapesta.

Criticii Memorandumului au susținut că atacarea și anexarea Crimeei a expus limitările acestuiua ca garanție funcțională, întrucât statele semnatare nu au întreprins acțiuni militare directe pentru a preveni sau a inversa anexarea. În schimb, răspunsul la acțiunile Rusiei a implicat în primul rând sancțiuni economice și măsuri diplomatice.

Alte voci considera însă că Memorandumul de la Budapesta și-a îndeplinit scopul, oferind sprijin diplomatic și politic Ucrainei în timpul crizei. Argumentul lor este acela că condamnarea internațională puternică a acțiunilor Rusiei și impunerea de sancțiuni au demonstrat un răspuns unitar în sprijinul suveranității Ucrainei.

Potrivit autorului, este important să înțelegem că Memorandumul de la Budapesta e un angajament politic, nu un tratat obligatoriu din punct de vedere juridic. Ca atare, aplicabilitatea sa în dreptul internațional poate fi o provocare. Situația din Ucraina rămâne complexă, iar dezbaterea privind eficacitatea Memorandumului de la Budapesta continuă să fie un subiect de discuție între factori de decizie, experți în relații internaționale și academicieni.

“Pacea nucleară”

Pe 24 februarie 2022, Federația Rusă a lansat o invazie militară pe scară largă a Ucrainei, atacând infrastructura militară, aeroporturile, centrele de control și comandă ale acesteia și încercând să captureze Kievul. Din acel moment, asigurarea centrală a Memorandumului de la Budapesta de a respecta suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și de a se abține de la folosirea forței împotriva acesteia este acum încălcată în mod continuu. Acest lucru sugerează că renunțarea la armele nucleare de către guvernul de la Kiev ar fi putut să fie o greșeală, deoarece la decenii după acord, Ucraina a fost trădată și atacată de Rusia cu aceleași arme pe care le-a predate acesteia.

Unii susțin că Memorandumul de la Budapesta a deschis calea pentru invazia rusă a Ucrainei. (https://outrider.org/nuclear-weapons/articles/how-budapest-memorandum-paved-way-russias-invasion-ukraine) Chiar și fostul președinte american Bill Clinton a declarat în aprilie 2023 că regretă că a convins Ucraina să renunțe la arsenalul său nuclear. Alții susțin însă că armele nucleare nu ar fi, cel mai probabil, un atu pentru Ucraina, ci doar o garanție de securitate.

Expertul HRCC se întreabă dacă reînarmarea nucleară va garanta securitatea Ucrainei, asigurându-se că riscurile unei agresiuni militare viitoare ale Rusiei sunt eliminate. Această presupunere se bazează pe faptul că niciun stat nuclear nu s-a confruntat vreodată cu o invazie pe scară largă din partea unei puteri străine.

De la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, nu a existat niciun conflict militar direct între două state cu arme nucleare. Prezența armelor nucleare a influențat fără îndoială calculele strategice și dinamica de descurajare între state. Această perioadă a fost denumită “pacea nucleară” sau “pacea lungă,” deoarece marile puteri au evitat confruntările militare directe între ele.

Potrivit experților, conceptul de descurajare nucleară sugerează că deținerea de arme nucleare poate împiedica potențialii adversari să lanseze atacuri militare la scară largă din cauza fricii de un răspuns nuclear devastator. Acest principiu este adesea denumit Mutual Assured Destruction (MAD), care afirmă că ambele părți ale unui război nuclear ar suferi consecințe catastrofale în cazul unei confruntări directe, făcând ca un astfel de conflict să fie irațional și foarte puțin probabil. (https://www.livescience.com/mutual-assured-destruction)

Absența unei invazii pe scară largă împotriva statelor cu arme nucleare nu înseamnă că nu au avut loc conflicte sau că nu au avut loc alte forme de acțiuni militare, războaie de tip proxy sau alte ostilități între națiuni. Prezența armelor nucleare nu a eliminat conflictele, dar poate să fi influențat modul în care statele le gestionează și le rezolvă. De asemenea, este de remarcat și faptul că dinamica relațiilor internaționale se poate schimba în timp și nicio situație nu este complet previzibilă. În timp ce istoria arată că armele nucleare au jucat un rol în stabilitatea strategică, securitatea globală evoluează continuu și este influențată de diverși factori geopolitici.

Ucraina, nucleară din nou?

Autorul se referă apoi la scenariul ipotetic în care Ucraina – care este parte a Tratatului TNP ca stat fără arme nucleare, neexistînd indici că ar urmări arme atomice în acest moment – s-ar putea reînarma nuclear cu scopul de a răspunde agresiunii militare a Rusiei. Potrivit președintelui HRRC, dacă Ucraina ar deveni un stat cu arme nucleare, acest lucru ar avea implicații semnificative pentru securitatea regională și globală. Printre altele:

• ar escalada tensiunile regionale de securitate, în special cu Rusia, vecinul Ucrainei de la est. Având în vedere istoria conflictelor și disputelor teritoriale dintre cele două țări, prezența armelor nucleare în Ucraina ar putea ridica riscul unei confruntări militare.
• ar provoca îngrijorări cu privire la utilizarea accidentală sau neautorizată, ceea ce duce la un risc crescut de escaladare în perioadele de criză sau conflict.
• ar submina eforturile globale de neproliferare, precum și credibilitatea Tratatului TNP. Alte țări din regiune sau din întreaga lume ar putea fi încurajate să-și reconsidere propriile ambiții nucleare.
• comunitatea internațională, în special Statele Unite, Rusia și puterile europene, ar putea reacționa puternic la achiziționarea de arme nucleare de către Ucraina, prin izolare diplomatică, impunerea de sancțiuni economice și presiuni asupra Kievului să-și abandoneze programul nuclear.
• ar putea modifica semnificativ relațiile Ucrainei cu alte țări, afectând comerțul, relațiile diplomatice și cooperarea internațională în diverse probleme.

ar putea duce la riscuri crescute de securitate pentru Ucraina. Armele nucleare ar putea face din Ucraina o țintă pentru potențialii adversari, iar țara s-ar putea implica în curse ale înarmărilor și probleme de securitate. Dacă Kievul ar dobândi arme nucleare, ar putea declanșa o cursă a înarmărilor în regiune cu țările vecine, în special cu cele cu probleme de securitate. Aceste state s-ar putea simți obligate să-și îmbunătățească propriile capacități militare, inclusiv să urmărească ele însele să achiziționeze arme nucleare.

Adevăratul pericol – Rusia

Revenirea la dezvoltarea armelor nucleare ar fi asadar o sarcină dificilă pentru Ucraina, crede expertul, adăugând că adevăratul pericol de catastrofă nucleară vine mai degrabă din partea Rusiei.

De la invazia Ucrainei din februarie 2022, Moscova a amenințat în mod constant Ucraina și lumea cu potențiala utilizare a armelor nucleare. Mai ales că, mai degrabă decât de a desfășura rachete sau bombe nucleare, Rusia a decis să folosească centralele nucleare ca arme radioactive. (https://outrider.org/nuclear-weapons/articles/could-nuclear-power-plants-become-radioactive-weapons)

Într-o analiză dedicată subiectului, realizată în primăvara trecută, vorbeam de faptul că forțele ruse urmăresc să preia controlul asupra centralelor nucleare din țara invadată pentru terorizarea psihologică a populației, intenția declarată (dar nedovedită) de a împiedica Kievul să fabrice bombe termonucleare, dorința de a avea controlul asupra surselor de energie ale Ucrainei sau șantajarea guvernului ucrainean pentru obținerea de concesii în negocierile de pace. (https://www.g4media.ro/de-ce-vor-rusii-sa-puna-mana-pe-reactoarele-nucleare-din-ucraina.html)

Ucraina are 15 reactoare nucleare operabile situate patru centrale nucleare răspândite în țară și patru reactoare dezafactate la Cernobîl, locul exploziei catastrofale din aprilie 1986. Centralele au fost proiectate și construite de către ruși, acesta fiind cel mai mare număr de astfel de fabrici construite de ruși în afara țării lor.

În martie 2022, bombardamentele forțelor ruse au incendiat o parte din centrală nucleară Zaporojie din sud-estul Ucrainei, cea mai mare de acest fel din Europa și printre cele 10 mai mari din lume.

Catastrofa imediată a fost evitată pentru că flăcările au fost stinse, dar centrala aflată lângă orașul Enerhodar – și care include șase reactoare separate, construite între 1985 și 1995 – a fost capturată de forțele Kremlinului pe 4 martie. Deși niciunul dintre reactoare nu a fost avariat, interferența rușilor în operațiunile zilnice ar putea provoca o greșeală neintenționată cu consecințe serioase.

Rusia a preluat, de asemenea, controlul asupra instalației nucleare de la Cernobîl, care, deși inactivă, încă găzduiește materiale radioactive mortale. Situația de la Cernobîl a luat o înrăutățire dramatică în primăvara trecută, când sursa de alimentare a fost întreruptă și sistemul de răcire dependent de electricitate pentru barele nucleare uzate a fost pus în pericol.

Rusia controlează așadar în prezent centrala de la Zaporojie, care a fost transformată într-o bază militară pentru a găzdui unități în sudul Ucrainei. În afară de acestea, Ucraina găzduiește încă trei instalații nucleare suplimentare, care însumează încă nouă reactoare.

Țintirea instalațiilor nucleare – inclusiv bombardamentele care au incendiat o parte din centrală Zaporojie și întreruperile de curent care au urmat – trimite un mesaj deliberat că acesta este un fel de război total în care chiar și riscul de devastare nucleară nu poate fi exclus.

Recurgând la această tactică psihologică de terorizare a populației, rușii fac presiuni 1) asupra guvernului ucrainean să capituleze, executivul de la Kiev fiind pus într-o situație dificilă; 2) asupra SUA și NATO și împotriva posibilei lor implicări în conflict. Spectrul calamității radioactive – gen Cernobîl sau Fukushima – are așadar darul de a influența puternic liderii ucrainieni și occidentali, precum și făcătorii de decizie.

Analiștii s-au referit, de exemplu, la faptul că Putin poate amenința că va elibera material radiologic în atmosferă din instalația Zaporojie aflată sub controlul său. O astfel de mișcare ar putea fi folosită pentru a forța Kievul să accepte dominația rusă sau ca măsură de descurajare pentru a împiedica forțele ucrainene să încerce să recaptureze centrala.

Surse: New Eastern Europe, Foreign Policy, Outrider, RTE, Live Science, Diplomatic Courier