Arctica ar putea rămâne fără gheaţă în zonele sale marine încă din anii 2030

Arctica ar putea să rămână fără gheaţă în zonele sale marine încă din anii 2030, mult mai devreme decât se estimase până în prezent, iar acest lucru ar putea să se întâmple chiar şi în scenariul unor emisii reduse de gaze cu efect de seră, au anunţat mai mulţi oameni de ştiinţă prin intermediul unui studiu publicat marţi, informează AFP, citată de Agerpres.

Cercetători din Coreea de Sud, Canada şi Germania au utilizat datele furnizate de observaţii realizate în perioada 1979-2019 pentru a efectua noi simulări. „Rezultatele arată că prima lună de septembrie fără gheaţă pe mare se va produce încă din anii 2030-2050, indiferent de scenariile privind emisiile”, au precizat autorii studiului, ce a fost publicat în revista Nature Communications.

Atunci când experţii vorbesc despre absenţa gheţii, acest lucru înseamnă o suprafaţă mai mică de 1 milion de km2, pentru că gheaţa ar putea continua să existe de-a lungul regiunilor de coastă. Oceanul Arctic are o suprafaţă de aproximativ 14 milioane de km2 şi este acoperit de gheaţă în cea mai mare parte a anului.

Septembrie este luna în timpul căreia gheaţa atinge de obicei suprafaţa sa minimă anuală.

„Este vorba despre un deceniu mai devreme decât recentele proiecţii făcute de GIEC” (Grupul interguvernamental de experţi în evoluţia climei), a subliniat Seung-Ki Min, coautor al studiului şi profesor la universităţile Pohang şi Yonsei din Coreea de Sud.

Aceşti cercetători estimează astfel că declinul suprafeţei acoperite cu gheaţă poate fi atribuit în principal emisiilor de gaze cu efect de seră, în contextul în care ceilalţi factori (aerosoli, activitate solară şi activitate vulcanică) sunt mult mai puţin importanţi.

Gheaţa de pe mare, care formează banchiza, este alcătuită din apa sărată de la suprafaţa unui ocean, care a îngheţat sub efectul frigului. Topirea ei nu cauzează în mod direct creşterea nivelului oceanelor – spre deosebire de topirea calotei glaciare şi a gheţarilor -, dar are totuşi consecinţe nefaste.

Într-adevăr, această gheaţă joacă un rol foarte important pe timpul verii, reflectând razele solare, ceea ce permite răcorirea Arcticii. Această „oglindă” este în prezent tot mai mică, iar Arctica se încălzeşte mult mai repede decât alte regiuni de pe Terra.

Dispariţia gheţii „va accelera încălzirea arctică, ceea ce poate să sporească evenimentele meteorologice extreme la latitudini medii, precum canicule şi incendii de pădure”, a precizat Seung-Ki Min. „Ea poate să accelereze şi încălzirea climei globale, ducând la dezgheţarea permafrostului, precum şi la creşterea nivelului oceanelor prin topirea calotei glaciare a Groenlandei”, a adăugat cercetătorul sud-coreean.

„Va fi prima componentă majoră a sistemului nostru climatic pe care o vom pierde din cauza emisiilor noastre de gaze cu efect de seră”, a subliniat Dirk Notz, cercetător la Universitatea Hamburg şi coautor al studiului.

„Oamenii de ştiinţă au avertizat în legătură cu această dispariţie timp de decenii şi este trist să vedem că avertizările lor, în general, nu au fost ascultate”, a adăugat cercetătorul german.

Dirk Notz speră că, acum, decidenţii politici vor fi mai atenţi la concluziile cercetătorilor, „pentru a putea măcar să le protejăm pe celelalte componente ale sistemului nostru climatic, limitând cât mai mult posibil încălzirea viitoare a climei”.