Are motive PSD să treacă la suspendarea lui Klaus Iohannis după modelul moldovenesc, pentru ”incapacitatea temporară” de a-și îndeplini atribuțiile?

Februarie 2019 – După ce CCR l-a declarat în incapacitate pe Klaus Iohannis, președintele Senatului a semnat în locul său decretele de numire a Olguței Vasilescu si a lui Mircea Drăghici. Urmează să analizăm cât de probabil este să citim textul de mai sus în Februarie 2019 – ca titlu de știre. Pentru asta, să aruncăm un ochi pe Constituție, dar și pe contextul politic, scrie Valentin Ilie într-un text pentru G4Media.ro.

• „Art 85 (2). În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului, Președintele revocă și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii membri ai Guvernului.” [1]
  Înainte de a arunca un ochi pe deciziile CCR relevante în acest caz, observăm că există un stat mai la est, care are același articol.
• „Art 89 (6). În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a funcției, Președintele Republicii Moldova revocă și numește, la propunerea Prim-ministrului, pe unii membri ai Guvernului.” [2]

Având în vedere că în jurisprudența sa, chiar și în cazul conflictelor juridice de natura constituțională, curtea a citat comportamentul puterilor din alte state, și chiar deciziile curților constituționale din alte state, există probabilitatea ca precedentul din Republica Moldova să fie relevant pentru situația din România.
Pentru a întări teoria că pe articole identice curțile celor două țări au dat – de obicei – deciziile identice se pot analiza numeroase conflicte din trecut dar e de preferat să ne restrângem căutările fix la articolul curent. Ambiguitatea sa este evidentă așa că articolul curent a generat conflicte – în trecut – și în Moldova și în România.

Dreptul președintelui de a refuza numirea a fost discutat și în Moldova și în România.

CCM: (Decizia 2/Ian 2017) „38. Aplicând acest raționament la speța dată, Curtea reține că, în exercitarea competenței sale prevăzute de articolul 98 alin.(6) din Constituție, Președintele Republicii Moldova poate să refuze propunerea Prim-ministrului de numire a unei persoane într-o funcție vacantă de ministru și să-i ceară să facă o altă propunere.” [3]
CCR: (Decizia 98/Feb 2008) „Președintele României are îndreptățirea de a verifica corespunderea candidatului pentru funcția propusă, în raport de aceleași condiționări-criterii menționate anterior, și poate solicita motivat o altă propunere din partea primului-ministru.” [4]

În România, președintele Traian Băsescu refuzase să îl schimbe pe Mihai Răzvan Ungureanu cu Adrian Cioroianu la Ministerul Afacerilor Externe. În Moldova, parlamentarii au sesizat Curtea doar după o declarație de presă a președintelui – pentru a clarifica partajarea puterii fiecărei autorități.

Numărul de refuzuri a fost discutat de ambele curți constituționale:

CCM: (Decizia 2/2017): „53. Astfel, Președintele Republicii Moldova poate refuza o singură dată, motivat, propunerea prim-ministrului de numire a unei persoane în funcția vacantă de ministru” [3]
CCR: (Decizia 98/Feb 2008): „În ceea ce privește numărul de cazuri în care Președintele României poate cere primului ministru să facă altă nominalizare pentru funcția de ministru vacantă, Curtea constată că, pentru preîntâmpinarea apariției unui blocaj instituțional în procesul de legiferare, legiuitorul constituant a prevăzut la art.77 alin.(2) din Legea fundamentală dreptul Președintelui de a cere Parlamentului reexaminarea unei legi înainte de promulgare, o singură data” [4]

Judecătorii constituționali din ambele țări au considerat că refuzul numirii este similar cu retrimitea unei legi în Parlament – în cazul refuzului promulgării. Acest lucru se poate întâmpla o singură dată.

În legătură cu termenul în care președintele trebuie să acționeze:

CCM: (Decizia 2/2017): „În același timp, pentru a nu afecta intrarea Guvernului în exercițiul funcțiilor sale, în general, și al funcțiilor de conducere generală a administrației publice, în special, Curtea a reținut că acest termen urmează să fie rezonabil” [3]
CCR: (Decizia 356/2007): „Din conținutul prevederilor art.85 alin.(2) și (3), ale art.106 și art.107 din Constituție, precum și ale art.10 din Legea nr.90/2001 rezultă că primul-ministru are obligația de a propune și Președintele României are obligația de a numi, prin decret, într-un termen de 45 de zile, un nou ministru titular pe postul devenit vacant.” [5]

Termenul „rezonabil” a fost folosit de judecătorii moldoveni, termen de 45 de zile de cei români. În România, acest conflict a fost generat de refuzul numirii Noricăi Nicolai – ca ministrul al justiției – la propunerea lui Tăriceanu.

În legătură cu a doua propunere:

CCM: (Decizia 2/2017): „Prim-ministrul poate face o altă propunere Președintelui sau reitera aceeași candidatură pentru funcția de ministru, pe care Președintele este obligat să o numească.” [3]
CCR: (Decizia 98/2008): „În exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.85 alin.(2) din Constituție, Președintele României poate refuza, o singură dată, motivat, propunerea primului-ministru de numire a unei persoane în funcția vacantă de ministru. Primul-ministru este obligat să propună o altă persoană.” [4]

În timp ce CCR a considerat ca prim-ministrul trebuie să propună altă persoană, curtea constituțională din Moldova a considerat că prim-ministrul poate reitera aceeași candidatură. Se poate observa că în interpretarea aceluiași text din constituție, una din părți a tras spre o republică parlamentară, cealaltă parte spre o republică prezidențială.

Ce facem dacă președintele refuză numirea celei de-a doua candidaturi:

CCM: (Aviz 2/2017): „1. Se constată ca circumstanță care justifică interimatul funcției de Președinte al Republicii Moldova în cadrul procedurii de remaniere a ministrului apărării refuzul deliberat al Președintelui de a-și îndeplini obligația constituțională de numire a candidaturii propuse repetat de Prim-ministru, ceea ce constituie, în sensul articolului 91 din Constituție, imposibilitate temporară de a-și exercita atribuția în cauză.
2. În temeiul articolului 91 din Constituție, în ordinea exercitării interimatului, Președintele Parlamentului sau Prim-ministrul va emite, în calitate de Președinte interimar, decretul de numire în funcția de ministru al apărării și va primi jurământul acestuia.” [6]
CCR: (2019): ???

Șocantă decizia din Moldova, dar oare ea se poate aplica în România? Poate curtea constituțională să îl suspende pe președinte și în România? Pentru asta să citim din constituție:

Moldova (Art 135 f): „Curtea constituțională constată circumstanțele care justifică dizolvarea Parlamentului, demiterea Președintelui Republicii Moldova sau interimatul funcției de Președinte, precum și imposibilitatea Președintelui Republicii Moldova de a-și exercita atribuțiile mai mult de 60 de zile;”
România. (Art 146 g) „Curtea constituțională constată existenta împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcției de Președinte al României și comunică cele constatate Parlamentului și Guvernului;” [7]

În ambele republici, Curtea Constituțională îl poate suspenda pe președinte. Nu este clar dacă ăsta este sensul articolului dorit de adunarea constituantă atunci când a scris constituția. În mod normal, CCR ar trebui doar să deslușească înțelesul dorit de cel care a scris constituția – nu să-i dea noi înțelesuri, în funcție de situația politică curentă.

Judecătorii moldoveni au considerat că Președintele a refuzat în mod deliberat a-și îndeplini obligația constituțională de numire a candidaturii propuse repetat de Prim-ministru, și a reținut că Președintele se află în imposibilitate temporară, pentru considerente subiective (lipsa dorinței), de a-și exercita atribuția în cauză, ceea ce justifică instituirea interimatului funcției pentru asigurarea exercitării acestei obligații constituționale.

Este lipsa dorinței un impediment pentru președinte pentru a-și îndeplini funcția? Oare și asta a vrut să zică Antonie Iorgovan [8] – supranumit „părintele constituției” când a scris despre imposibilitatea temporară a președintelui în a-și îndeplini funcția?

Având în vedere că decizii precedente ale CCR indică că deslușirea textelor constituționale se face în contextul unei republici semi-prezidențiale este puțin probabil ca o asemenea măsură extremă să fie luată. Pe de altă parte, să nu uităm că, în decizia demiterii șefului DNA, majoritatea a fost defavorabilă președintelui – deși decizia a fragmentat curtea (4 judecători – pentru demitere, 2 judecători – opinii concurente, 3 – opinii separate).

Oare a fost greșită decizia Președintelui de vineri de a aștepta decizia curții – în loc să ia o decizie asupra remanierii? Timpul urmează să decidă dacă fraza de la începutul articolului va deveni realitate.

Pe de altă parte, a-l declara pe șeful statului în imposibilitate temporară de a-și îndeplini atribuțiile după modelul moldovenesc ar arăta cel puțin bizar. Prin decizia sa, CCM a pus serios la îndoială ordinea constituțională.

PSD știe că dacă forțează acest tip de interpretare riscă să-i aducă puncte în sondaje  președintelui Iohannis. Anul viitor au loc alegeri europarlamentare în primăvară și alegeri prezidențiale în noiembrie, deci vom avea un an electoral. Din punct de vedere politic, o eventuală acțiune de suspendare ar duce la victimizarea președintelui Klaus Iohannis. S-ar putea să nu fie cea mai bună strategie electorală a PSD.

Referințe

[1] – http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?den=act2_1&par1=3
[2] – http://www.parlament.md/CadrulLegal/Constitution/tabid/151/language/ro-RO/Default.aspx
[3] – http://www.constcourt.md/ccdocview.php?tip=hotariri&docid=631&l=ro
[4] – https://www.ccr.ro/files/products/D098_08.pdf
[5] – https://www.ccr.ro/files/products/D356_07.pdf
[6] – http://www.constcourt.md/ccdocview.php?l=ro&tip=avize&docid=57
[7] – http://www.cdep.ro/pls/dic/site.page?id=339&idl=1&par1=5
[8] – https://ro.wikipedia.org/wiki/Antonie_Iorgovan

Sursa Foto: Inquam Photos/ Autor: Octav Ganea