Arheologii ruși susțin că au descoperit capitala medievală a regatului „evreiesc” Khazar/ Potrivit unei teorii nedovedite, khazarii ar fi strămoșii evreilor așkenazi – Ynet News

Arheologii de la Universitatea Astrahan susțin că au descoperit una dintre capitalele pierdute ale Kaganatului Khazar, în regiunea Astrahan a Federației Ruse, situată în apropiere de Marea Caspică. Ei au finalizat săpăturile în districtul Kamîziaksky, unde susțin că au găsit capitala pierdută a khazarilor, scrie Ynetnews.

Arheologii au descoperit mii de artefacte unice care sugerează că situl ar putea fi într-adevăr capitala pierdută a regatului Atil.

Una dintre descoperiri este un desen a ceea ce pare a fi o menora – un candelabru cu șapte brațe care se afla în inima templelor evreiești antice. Alte descoperiri includ monede, ceramică, inele și multe altele.

De asemenea, săpăturile au scos la iveală o parte dintr-o fortăreață medievală lungă de aproximativ 18 metri și lată de peste 4 metri, care îi va ajuta pe cercetători să afle mai multe despre soarta orașului.

Guvernatorul regiunii Astrahan, Igor Babușkin, a anunțat descoperirea pe canalul său de Telegram și a declarat că cercetările asupra sitului antic vor fi reluate în 2023.

Orașul pierdut Atil nu a fost niciodată identificat cu certitudine, în ciuda multiplelor expediții de excavare în diferite situri din regiune despre care se credea că ar fi fost capitala antică Khazar. O teorie populară spune că orașul a fost înecat de creșterea nivelului Mării Caspice.

Kaganatul khazar – numit după conducătorul său, Kagan – a fost un regat turcoman care s-a întins pe stepele eurasiatice în epoca medievală, între secolele VII și XI d.Hr. Se crede că teritoriul său se întindea de la râurile Volga și Don, în nord, până la Munții Caucaz și Peninsula Crimeea, în sud, și de la Marea Neagră, în vest, până la Marea Caspică, în est.

Amplasarea regatului pe Drumul Mătăsii, o arteră principală a comerțului global în antichitate, a transformat regatul într-un important centru comercial. Khazarii controlau rutele comerciale dintre China și Asia de Est, Europa și califatele musulmane.

Kaganatul khazar avea o reputație internațională ca stat tampon între Imperiul Bizantin, califatele musulmane și triburile nomade din stepele eurasiatice. De asemenea, a jucat un rol vital în istoria timpurie a Rusiei.

Khazarii au devenit unul dintre cei mai puternici actori din Orientul Mijlociu în secolele al VIII-lea – al X-lea, alături de Imperiul Bizantin și Califatul musulman.

Potrivit unor surse musulmane și evreiești, khazarii, sau cel puțin o parte dintre ei, s-au convertit la iudaism într-o serie de convertiri în masă. Amploarea acestor convertiri, datele lor și motivele care au stat la baza lor rămân un mister.

Unii au emis teoria conform căreia khazarii ar fi progenitorii evreilor așkenazi (sau europeni), însă această teorie este întâmpinată cu mult scepticism atât de cercetători, cât și de rabini, deoarece studiile lingvistice și genetice nu au reușit să stabilească o legătură între khazari și evreii așkenazi. Teoria a devenit cunoscută mai ales în urma publicării cărții Al treisprezecelea trib de Arthur Koestler în 1976. Teoria este uneori asociată cu antisemitismul și anti-sionismul.