Armata SUA are o surpriză cu rachete pentru trupele ruse din Crimeea. Rolul cheie al României

Armata SUA a infiltrat, joia trecută, două lansatoare de rachete cu rază lungă de acțiune în România, în apropierea avanpostului Rusiei de la Marea Neagră, a lansat câteva rachete, apoi a retras în grabă lansatoarele în siguranța bazei lor din Germania. Totul, în câteva ore.

Misiunea de o zi a noii Brigăzi de artilerie din Europa a armatei americane a fost un exercițiu în contextul manevrelor de cu înaltă tehnologie. În mod clar, a fost și un mesaj pentru Moscova. Armata SUA în Europa și-a refăcut capabilitățile de rachete cu rază lungă. Și vrea ca rușii să știe asta.

Misiunea din 19 noiembrie a început la baza aeriană Ramstein din Germania. Soldații Batalionului 1, Regimentul 77 artilerie terestră, Brigada 41 artilerie terestră au încărcat sistemele de rachete de artilerie de mare mobilitate, cu două roți, fiecare cu trei echipaje, pe vehiculele de transport ale Forțelor Aeriene ale SUA, MC-130J.

C-130 au transportat sistemele HIMARS către România. Echipajele le-au descărcat, le-au instalat într-un poligon românesc de antrenament, au lansat rachetele în Marea Neagră, apoi s-au întors la aerodrom, au încărcat sistemul înapoi în avionul C-130 și au zburat acasă, în Germania.

Armata – și Corpul de Marină al SUA, care împărtășește capacitatea – numește aceste misiuni „Infiltrări rapide HIMARS” sau HIRAIN. Sunt o capabilitate esențială a noii abordări privind artileria grea a unității de luptă terestră. În loc să  fie transportate încet pe șosea sau pe calea ferată, lansatoarele de rachete pot fi acum transportate rapid pe calea aerului. Asta înseamnă că pot sosi aproape oriunde există un aerodrom în apropiere. Viteza maximă a acestor desfășurări aeriene ajută la complicarea reacției inamicului de contracarare a capacităților de luptă. Este greu să țintești un lansator de rachete care stă doar câteva ore la sol, lângă propriile forțe.

Exercițiul de joi reprezintă o schimbare majoră pentru forțele armatei SUA din Europa. Armata a staționat timp de decenii lansatoare de rachete în Europa. Ultimele sisteme de rachete cu lansare multiplă au plecat în 2006, deoarece Pentagonul și-a concentrat resursele asupra războaielor din Irak și Afganistan.

Invazia Rusiei în peninsula Crimeea a Ucrainei, în 2014, a schimbat prioritățile armatei. Marea Neagră devenea un lac rusesc. În încercarea de a descuraja continuarea agresiunii, armata a trimis Brigada 41 artilerie terestră înapoi în Germania, la sfârșitul anului 2018.

Astăzi, brigada are patru baterii, fiecare cu aproximativ nouă lansatoare. Cel puțin una dintre baterii deține sistemul HIMARS cu roți, în loc de MLRS cu șenile. HIMARS, de 12 tone, transportă șase rachete de 270 milimetri, care pot parcurge până la 40 de mile sau un singur sistem de rachete tactice, cu o rază de acțiune de 100 de mile. MLRS de 26 de tone are o capacitate dublă. Sistemul HIMARS susține o capacitate mai mică decât MLRS, dar are avantajul de a fi suficient de ușor chiar pentru transportul cu un aparat C-130 cu elice. Brigada 41 s-a antrenat în Germania timp de un an, apoi s-a desfășurat în Estonia, pentru primul său exercițiu major de trageri. Rusia a fost nemulțumită. „O întrebare retorică este – cum ar reacționa americanii în cazul unor astfel de exerciții ale armatei noastre la frontiera SUA?” a întrebat Ministerul rus de Externe. „Criticile Rusiei față de exercițiu arată că vecinul nostru din est urmărește manevrele foarte atent”, a spus ministrul eston al apărării, Jueri Luik.

Desfășurarea rapidă a brigăzii în România, săptămâna trecută, s-ar putea dovedi încă mai provocatoare. Mai ales având în vedere noile muniții pe care armata le dezvoltă pentru HIMARS și MLRS. Acestea includ o rachetă anti-navă și un înlocuitor pentru (racheta de suprafață) ATACMS, care poate străbate până la 310 mile. Se află la doar 250 de mile peste Marea Neagră, de la coasta României, până în Crimeea. Dislocarea sistemului HIMARS în și din România reprezintă o amenințare serioasă și neprevăzută pentru forțele ruse din regiune.

Sursa: Forbes / Autor: David Axe / Traducerea: Cristina Zaharia (Rador)