Artem și războiul care începe mereu mai devreme

În România s-au stabilit în jur de 100.000 de refugiați ucraineni din cele 3,8 milioane care au tranzitat țara de la începutul războiului, în urmă cu un an și o lună. Jumătate din cei rămași aici sunt copii.

Artem are 16 ani, s-a născut în Harkov și, pentru el, războiul din Ucraina a început la 1 martie 2014, când un grup de ruși a trecut granița în orașul lui și s-a alăturat ”unor persoane cumpărate de serviciile secrete rusești la demonstrația anti-Maidan” din 2014, scrie Info Sud-Est. 

”Au luat cu asalt clădirea administrației de stat”, povestește adolescentul.

Este înverșunat împotriva rușilor și traumatizat de elicopterele care ”zburau deasupra școlii”. Avea 8 ani, iar elicopterele duceau răniții la spital:

”Dacă nu ar fi fost Jaguar, totul ar fi putut fi ca în Donețk și Lugansk”. 

Jaguar, adică trupele militare ucrainene care au eliberat Harkovul în câteva zile de la insurecția rușilor care încercau să preia cu forța orașul, la fel ca pe regiunile din estul Ucrainei, astăzi separatiste. 

Părinții au împachetat rapid niște haine, provizii și câteva jucării, l-au luat pe Artem și au fugit. Era un puști de-o șchioapă dar își amintește totul în detaliu, trauma a lăsat amintiri:

”Aproximativ 500 de persoane au fost implicate în luarea cu asalt a RSA (administrația regională, n.red.), dintre care 30 de militanți îmbrăcați în cagule și camuflaj au folosit grenade paralizante. După capturare, aceștia au încercat să declare o republică populară autonomă Harkov. Pe 8 aprilie, pe timp de noapte, clădirea a fost eliberată de regimentul 8 ”Jaguar”. Au fost capturați 70 de separatiști. În acest moment, părinții mei și-au făcut deja bagajele și au planificat mutarea din oraș. Dacă nu ar fi fost ”Jaguar”, totul ar fi putut fi ca în Donețk și Lugansk. Aveam 8 ani atunci, așa că nu-mi amintesc prea multe, tot ce-mi amintesc este cum elicopterele zburau deasupra școlii mele, în fiecare zi. Transportau soldați răniți la spitale. Al doilea lucru pe care mi-l amintesc este că era un băiat nou în clasa noastră, cu care m-am împrietenit. Era din Lugansk”, își amintește Artem.

Mama lui lucra la una dintre cele mai mari fabrici din Harkov la acea vreme. Femeia privea în fiecare zi, de la ferestrele biroului ei, la un vehicul blindat ucrainean avariat. Într-o zi a privit și la o bucată din avionul MH17, al Malezia Airlines, prăbușit acolo.

• Citește integral pe Info Sud-Est.