”Artmonkey”: povestea unui pictor ucrainean care se reinventează în România după traumele războiului

Valera Hrishanin are doar 29 de ani și se numără printre artiștii ucraineni pentru care Bucureștiul a devenit un refugiu după ce Rusia a invadat Ucraina, spulberând toate visele sale legate viitor dar reconstruind un altul din experiențele care i-au ”schimbat viziunea asupra lumii și asupra artei, devenită o formă de protest împotriva războiului”, povestește acesta pentru ENTR/G4Media.

Valera s-a născut în Dikanka, în regiunea cu nume de poveste Poltava și nu este la prima sa bătălie : o boală neurologică diagnosticată în copilărie i-a spulberat și ea toate visele de a deveni sportiv de performanță și l-a lăsat pradă unei depresii cu care s-a luptat ani de zile până când a descoperit pictura. Azi semnătura sa unică, la fel ca tablourile pe care le pictează la două mâini, sfindându-și propria dizabilitate, și-au făcut loc în expozițiile din București, unde Hrishanin a devenit în ultimele luni un personaj cunoscut. Porecla ”Artmonkey”, în același timp semnătura de pe fiecare pânză, a fost aleasă pentru că Valera s-a născut în Anul Maimuței, potrivit calendarului chinezesc.

”Înainte de război aveam atâtea planuri pentru viitor. Spre exemplu, visam să construiesc o casuță în iubita mea Dikanka… Azi este dificil să mai iau orice decizie și a trebuit să uit de planurile și visurile mele”, povestește Hrishanin.

El spune că experiențele din București, în special expoziția sa ”Artmonkey” organizată de Galeria Rotenberg – Uzunov şi Asociaţia Culturală pentru Sprijinirea Artelor Frumoase, l-au ajutat să privească din nou cu încredere spre viitor. Expoziția de la București, care a avut loc în luna iunie, ”a fost primul pas înainte pe care l-am făcut și acum obiectivul meu e să îmi expun lucrările și în alte orașe ale lumii: Londra, Paris sau New York”, relatează tânărul care deocamdată s-a stabilit la București.

Expoziția ”Artmonkey” mai are o poveste în spate : multe dintre operele expuse au fost realizate chiar într-o cameră de hotel din București, pe paginile rupte ale unei cărți și lipite apoi cu scotch pentru a improviza o pânză.

Tot despre povești și despre București a fost vorba și în performance-ul „Becoming Romanian”, coprodus de Teatrul Educațional Replika, eveniment la care Valera a luat de asemenea parte. Expoziția a fost creată în câteva ateliere cu migranți locali și conține poveștile pe care aceștia au dorit să le împărtășească publicului prin operele lor astfel încât vizitatorii să înțeleagă că în spatele fiecărui imigrant e o dramă, sunt vise, sunt oameni lăsați în urmă și amintiri.

Între timp, Valera își dedică mare parte din timp și din muncă sprijinirii familiei sale rămase în Dikanka dar și celorlalți ucraineni care au nevoie acum de ajutor, mai mult decât niciodată. ”Pictez pentru armata noastră, pentru prietenii mei care sunt pe câmpul de luptă, pentru toți militarii… Pictez pentru a le ridica moralul!”, spune
acesta. Banii îi adună din vânzarea picturilor sale sau din tricouri imprimate cu imaginile emblematice pictate de el în ultima vreme: tancuri, soldați, copii rugându-se, portrete de tinere realizate în tușe groase și culorile Ucrainei dar și în mult roșu.

”Vreau să mă implic în proiecte de caritate și să îi ajut pe toți cei care suferă din cauza invaziei ruse”, mai adaugă acesta.

Lucrările sale mai pot fi văzute pe pagina sa de Facebook.