Așa arată lașitatea și nemernicia în politică

Treceți lașitățile în dreptul președintelui Iohannis, nemerniciile la ceilalți. Ultima lașitate: numirea Ecaterinei Andronescu, groparul învățământului românesc și campioana călcatului pe cadavre pentru a ajunge din nou ministru. Profesorul de fizică, președintele ”României educate”, marele proiect pe care nimeni nu l-a văzut încă de la câștigarea mandatului, a semnat vineri decretul de numire pe tăcute, așa cum a înghițit toate celelalte orori comise de PSD. Fără să scoată un sunet.

Nu știu dacă înțelegeți exact grozăvia momentului. Educația este marele proiect prezidențial. A nu schița nici un gest pentru a opri căderea educației în mâinile unui politician care a dovedit în trei rânduri cât de rău poate face reprezintă un act de lașitate pură, de indiferență sau de frică. Nimic nu-l poate justifica. În educație, efectele răului comis acum se întind pe generații întregi. Cu figura ei de bunicuță sfioasă, Andronescu a ucis cu fiecare mandat viitorul școlii românești iar azi vine să arunce ultimele lopeți de pământ.

Însuși președintele Klaus Iohannis a părut să aibă o tresărire de conștiință acum trei zile când a sugerat opiniei publice că o va respinge. ”Dacă bine am reținut, doamna Andronescu va fi propusă pentru învățământ. Ei, vă spun, aici o să dureze un pic mai mult sau s-ar putea chiar un pic mult mai mult”, a declarat șeful statului pe, ghinion, 13 noiembrie. Azi am aflat că ”un pic mult mai mult” durează doar trei zile, asta și pentru că înainte să deschidă gura președintele n-a aflat că interimatul nu poate dura 45 de zile fără a putea fi prelungit.

Nimic nu-l împiedica însă pe șeful statului să o respingă pe Andronescu acum una, două sau acum trei zile când PSD a anunțat propunerea și să ceară altă nominalizare. Unii vor spune că risca să primească o propunere și mai rea. Greu de imaginat ce înseamnă, totuși, ceva mai rău decât Andronescu la Educație. Nu cred că s-a inventat încă o calamitate mai eficientă. Așa că revine întrebarea: de ce? Dacă nu din lașitate, mai rămân două posibile explicații: din comoditate sau de frică, de groaza lui Dragnea. L-au paralizat după șirul de atacuri și amenințări cu plângeri penale?

Cam atât despre lașități. Spectacolul nemerniciei însă este cu adevărat unic. Andronescu, mimoza prefăcută, de o aparentă inocență politică, ștergea pe jos în ziua de 14 august cu guvernul și cu Dragnea. Pe data de 13 noiembrie, adică după numai trei luni, accepta să intre într-un guvern despre care tocmai a spus că ”nu o reprezintă” propusă chiar de Liviu Dragnea. Lui i-a solicitat în celebra scrisoare deschisă către pesediști ”să facă un pas în spate, să se retragă din fruntea partidului”. Vă puteți imagina ceva mai josnic, o nemernicie mai mare, o nevertebrată politic mai dezgustătoare decât Andronescu?

Tabloul decăderii conține însă detalii care merită psihanalizate. Anunțul că Dragnea a propus-o pe Andronescu la Educație l-a făcut Firea, cea care a susținut-o în trecut pentru același post de ministru, dar a fost refuzată de același cinic lider PSD. Acum, după ce Firea a intrat în conflict cu liderul suprem, Andronescu a devenit foarte nimerită pentru Educație, iar primarul general constată că trădarea merge chiar mai departe. Dragnea și-ar dori să o pună pe Andronescu în locul ei, la șefia PSD București.

Și să nu vă mirați dacă, într-o bună zi, Ecaterina Andronescu va întoarce din nou armele împotriva lui Liviu Dragnea, în caz că primește toate asigurările că va ajunge într-o bună zi prim-ministru. Doar a trecut Oceanul pentru a se pune la dispoziție, pentru a-și face puțin lobby la Departamentul de Stat și pentru a le transmite americanilor că, dacă vreodată vor căuta un premier serios, de bază, se sacrifică.

PS: Așa cum au remarcat mai mulți cititori, Klaus Iohannis și-a făcut un frumos cadou de 16 noiembrie, ziua în care a câștigat în urmă cu patru ani turul doi al alegerilor prezidențiale în fața lui Victor Ponta.

Citește și

“Eu nu sunt de vânzare” a ajuns ministru al Educației