Asemănarea tulburătoare a lui Viktor Orbán cu Nicolae Ceaușescu – o comparație semnată de profesorul Zoltan Tibori Szabo de la Universitatea Babeș-Bolyai

Recentele izbucniri rasiste ale lui Orban îi accentuează asemănarea cu Nicolae Ceaușescu, care i-a împărtășit nativismul, ultranaționalismul și antisemitismul, aversiunea față de democrație și înclinația pentru reabilitarea criminalilor de război, dar care a sfârșit în fața plutonului de execuție, scrie profesorul Zoltan Tibori Szabo de Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj într-o analiză publicată de cotidianul israelian Ha’aretz.

Cele mai importante fragmente din analiză:

Faptul că Viktor Orbán este Nicolae Ceaușescu de astăzi nu este o evaluare nouă. În urmă cu 10 ani, distinsul disident maghiar László Rajk a inventat fraza într-un articol publicat în cotidianul francez Le Monde, susținând că Orbán este un „dușman al Ungariei” și un „dușman al Europei” și că regimul său seamănă cel mai mult cu cel al lui Ceaușescu.

O privire mai atentă la declarațiile și acțiunile provocatoare mai recente ale lui Orbán aduce în prim plan în mod deosebit această comparație între premierul Ungariei și nonconformistul comunist român care a fost răsturnat de la putere și apoi executat.

Ceaușescu a exasperat Uniunea Sovietică prin naționalismul, independența și suveranitatea sa. Orbán se opune sistematic și sabotează partenerii și aliații aleși în mod liber, la Bruxelles și Washington, susținând că este singurul apărător al civilizației occidentale împotriva migranților „non-europeni”, a „amestecului de rase”, a „ideologiei de gen” și a „valorilor post-occidentale”.

Idila lui Orbán cu Putin și Moscova, prin care subminează atât UE, cât și NATO, seamănă puternic cu cea a lui Ceaușescu, care a sfidat CAER (grupul statelor comuniste vasale URSS) și Pactul de la Varșovia pentru a se alia cu China comunistă. La fel ca Ceaușescu, care s-a prefăcut că sprijină Vietnamul în războiul său împotriva SUA, Orbán susține cu doar vorbe în vânt Ucraina, în timp ce, de fapt, se poziționează de partea Rusiei.

La fel ca Ceaușescu, Orbán vorbește cu resentimente despre „imperialism”, adică despre presupusa constrângere a Ungariei să accepte o politică externă pe care o respinge. Mai exact, el afirmă că „Istoric, americanii au avut capacitatea de a alege ceea ce ei identifică drept un imperiu malefic și de a îndemna lumea să se situeze de partea bună a istoriei – o frază care ne deranjează puțin, pentru că asta au spus întotdeauna comuniștii…”… Cu satisfacție, Orban salută „ordinea mondială multipolară” care depășește „imperialismul” american.

Ceaușescu, care era un antisemit, a negat că românii au participat la Holocaustul din România și i-a epurat pe evrei din conducerea Partidului Comunist Român. Dar el a cultivat legăturile cu Israelul din pragmatism rece, din recompensă financiară și pentru că a crezut în clișeele antisemite despre dominația mondială evreiască.

Orbán organizează campanii antisemite, falsifică istoria nazistă și colaboraționistă a Ungariei și subminează sau sabotează toate instituțiile și proiectele educaționale legate de Holocaust din țara sa. În același timp, el se preface că este cel mai mare apărător al evreilor maghiari și campion al statului Israel în diverse contexte internaționale.

Atât Ceaușescu, cât și Orbán sunt cunoscuți ca reabilitând intelectuali și politicieni fasciști, unii dintre ei criminali de război documentați.

Din punct de vedere economic, Orbán încearcă să joace Rusia și China împotriva SUA și Europei, subliniind nevoia urgentă a Ungariei de acorduri financiare cu acestea. La fel ca Ceaușescu, Orbán declară că este împotriva oricăror blocuri economice, deși, uneori, Ceaușescu pare ușor mai rațional decât Orbán: a cumpărat centrale nucleare canadiene la prețuri rezonabile pentru țara sa, pe când Orbán plătește în mod deliberat prea mult pentru una rusească.

Când vine vorba de programele de educație națională, atât Ceaușescu, cât și Orbán sunt foarte asemănători: naționalismul, șovinismul, xenofobia, cultul strămoșilor „puri” au fost/sunt valorile prioritizate și cultivate cu mare tam-tam. Ceaușescu a tăiat accesul poporului său la publicațiile occidentale, iar Orbán a dat afară din țară o universitate occidentală, înlocuind-o cu una chineză.

Politicile demografice ale lui Orbán, care au ca scop creșterea populației „indigene” a țării sale, sunt un ecou al celor ale lui Ceaușescu, deși, la drept vorbind, în ciuda unei retorici similare, cele ale acestuia din urmă erau crunt criminale (interzicerea avorturilor și refuzarea ajutorului medical pentru femeile care recurgeau la avorturi ilegale), iar cele ale lui Orbán sunt mai mult rasiale și fiscale.

Obsedați de fotbal, atât Ceaușescu, cât și Orbán au construit stadioane extraordinar de mari în satele lor de origine, fără nicio relație cu nevoile și realitățile locale, și amândoi și-au asigurat exacerbarea importanței rădăcinilor lor prin asigurarea unui loc pentru echipele lor locale în primele ligi naționale.

Cele mai recente declarații rasiste ale lui Orbán, făcute în stațiunea transilvăneană Băile Tușnad (Tusnádfürdő), România și descrise pe bună dreptate de un consilier care a demisionat apoi în semn de protest ca fiind „gen Goebbels… discurs pur nazist” au subliniat încă o dată cine este el cu adevărat: un ultranaționalist populist cu puternice înclinații naziste. Condamnarea acestor declarații scandaloase de către diverse organisme ale UE, de către Departamentul de Stat al SUA și de către Yad Vashem, autoritatea israeliană pentru Holocaust, nu înseamnă nimic pentru autorul lor.

După toate probabilitățile, Orbán nu va sfârși ca Ceaușescu, în fața unui pluton de execuție. La un moment dat, el va trebui să aleagă între o închisoare maghiară și o vilă frumoasă în Brazilia, Turcia sau Rusia. Moștenirea sa va păta însă Ungaria pentru o lungă perioadă de timp, dar va păta și lumea occidentală, dacă nu se va ridica decisiv și urgent împotriva lui. În acest moment, Ungaria lui Orbán a devenit cancerul UE și al NATO.

Soluția pentru această situație este o operație radicală. Ungaria și premierul său trebuie să fie izolați și pedepsiți pentru faptele lor. Comisia Europeană ar trebui să penalizeze încălcările repetate ale regimului Orbán ale criteriilor politice pe care se bazează aderarea la UE. Marile companii occidentale, în special cele din Germania, ar trebui să își reconsidere în mod clar investițiile în Ungaria.

Acest limbaj al răspunderii, al responsabilității și al presiunii este singurul limbaj pe care Orbán, care a distrus mass-media liberă din Ungaria, sistemul său de justiție independent, precum și sistemul său democratic de control și echilibru, îl va înțelege. În caz contrar, modelul său antidemocratic se va răspândi, destabilizând mai întâi vecinii săi și, în cele din urmă, întreaga Europă.

Profesorul Zoltán Tibori-Szabó este șeful Institutului pentru Studiul Holocaustului și Genocidului din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării a Universității Babeș-Bolyai din Cluj, România, coautor al „Enciclopediei geografice a Holocaustului din Ungaria” (2013)