Asociația BREC propune administrațiilor din București o dezbatere publică asupra spațiilor verzi (Articol susținut de Bucharest Real Estate Club)

Una dintre temele esențiale pentru calitatea vieții o reprezintă spațiile verzi, ca sursă pentru calitatea aerului și element esențial al spațiilor de agrement și relaxare. Din păcate, cifrele și statisticile vehiculate în mediul public pe acest subiect sunt adesea imprecise ori chiar contradictorii. Iar progresele de care orașul are nevoie, pentru a răspunde așteptărilor locuitorilor săi, sunt încă modeste. De aceea, analiza realizată de experții BREC – Bucharest Real Estate Club, asociație care îi reunește pe unii dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari,  relevă o serie de aspecte ce necesită o dezbatere la care să participe toți actorii legitimi ai domeniului, începând cu beneficiarii principali – bucureștenii -, și continuând cu alte tipuri de stakeholderi, precum municipalitatea, primăriile de sector, patronatele din domeniile construcțiilor, asociațiile de mediu, grupurile civice și nu numai. Finalitatea acestui proces trebuie să fie o Strategie locală a spațiilor verzi, asumată în solidar de factorul politic, de mediul de afaceri și de locuitorii Capitalei, fiecare categorie de participanți contribuind, atât în faza de elaborare, cât și de implementare, cu propriile resurse decizionale, de know-how, respectiv susținere. Din datele existente la acest moment, situația se prezintă astfel:

Contextul legislativ. Reglementările în vigoare prevăd imperativ ca fiecare locuitor din mediul urban să beneficieze de o suprafață de spațiu verde de cel puțin 26 mp. Pentru a se putea calcula dimensiunea aferentă fiecărui bucureștean, Legea nr. 24/2007 (privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor) instituie în sarcina autorităților publice obligația întocmirii registrelor locale ale spațiilor verzi, cu rolul de a inventaria toate imobilele cărora le-a fost atribuită această destinație. 

Din păcate, în ciuda acestei reglementări imperative, se constată că, până în prezent, autoritățile nu au finalizat procedura de întocmire a registrului local al spațiilor verzi amenajate pe raza administrativ-teritorială a municipiului București. În absența centralizării acestor date, devin imposibile atât calculul real al suprafețelor de spațiu verde cuvenit fiecărui locuitor al orașului, cât și stabilirea și implementare măsurilor care se impun pentru asigurarea dezideratului de 26 mp.

Primăria Municipiului București a anunțat că ar putea finaliza întocmirea unui registru al spaţiilor verzi abia la sfârșitul anului 2024, în pofida sentinței Tribunalului București, care a obligat Primarul General, în dosarul 18839/3/2021, să elaboreze Registrului Spațiilor Verzi pentru Municipiul București. Decizia a fost atacată de către edilul Capitalei cu recurs. 

Deși reprezentanții mediului privat reuniți în asociația BREC susțin necesitatea efortului comun pentru înverzirea Bucureștiului, dovadă clară fiind tocmai prezentul apel, aceștia atrag atenția că acțiunile private nu pot compensa lipsa de inițiativă și acțiune a administrației. În acest context, Despina Ponomarenco, președintele BREC, avertizează: „Toată lumea își dorește spații verzi reale, cu acces public și îngrijite. Întârzierile și amânările succesive ale termenelor pentru elaborarea Registrului Spațiilor Verzi diluează responsabilitatea Primăriei Generale de a le îngriji corespunzător pe cele pe care le are în administrare și accentuează lipsa de predictibilitate în ceea ce privește dezvoltarea urbană în Capitală. În plus, pe lângă mari investiții private blocate în proiecte de regenerare urbană, care prevăd concepte moderne de peisagistică, observăm și proiecte de infrastructură blocate, fapt ce afectează întreaga populație a Bucureștiului.”

Toate acestea ignoră, din păcate, inclusiv prevederile art. 2 din Legea nr. 24/2007, potrivit căruia „Statul recunoaşte dreptul fiecărei persoane fizice la un mediu sănătos, accesul liber pentru recreere în spaţiile verzi proprietate publică.”

Cifrele oficiale de la nivel european indică faptul că, deși timp de mulți ani în spațiul public s-a vehiculat ideea că Bucureștiul s-ar situa la coada clasamentului țărilor de pe continent, acesta are un procent mediu de spațiu verde, aflându-se exact la mijlocul listei, pe poziția 19 din 38.

Statistica Agenției Europene pentru Mediu, care a calculat procentul însumat al Infrastructurii Verzi, al Spațiului Verde Urban și al Suprafețelor Acoperite de Copaci în Mediul Urban – pe baza datelor transmise prin Serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre (CLMS), plasează Capitala României la egalitate cu cele ale Poloniei, Letoniei și Macedoniei de Nord, procentul Spațiului Verde Urban, de 6%, fiind chiar dublul mediei capitalelor europene, situat la doar 3%. În ceea ce privește indicatorul ”Infrastructura Verde Totală”, Bucureștiul se află la egalitate cu Parisul (26%), fiind mai bine poziționat decât alte capitale europene, precum Atena (17%), Nicosia (21%) ori La Valletta (17%). Și la capitolul ”Suprafețe Acoperite de Copaci în Mediul Urban”, Bucureștiul surclasează, cu 22%, capitalele Franței și Irlandei (ambele cu 20%), Portugaliei (17%), Danemarcei (cu 16%) sau Olandei (cu 13%).

Imperativele europene în domeniul locuirii. Într-o analiză realizată de Agenția Europeană de Mediu, publicată pe site-ul oficial al Uniunii Europene (eea.europa.eu) la 1 februarie 2022 și actualizată la 7 februarie 2023, se subliniază rolul esențial al spațiilor verzi amenajate pe domeniul public, adică spații verzi reale, amenajate, inventariate și întreținute de autoritățile publice, cu acces public. Zonele verzi care sunt accesibile publicului formează o cotă relativ scăzută din totalul spațiului verde aflat pe teritoriul orașelor și există numeroase obiective asumate de organizații internaționale (ONU, OMS, UNICEF), orientate către creșterea procentului de spații verzi amenajate cu acces public. Această situație este valabilă și în București, evidentă doar la o simplă plimbare prin marile parcuri, unele insalubre și lăsate în paragină de ani de zile. Devine evident că încercările succesive ale administrațiilor publice de a transfera responsabilitatea extinderii și amenajării spațiilor verzi deschise publicului către mediul privat nu doar că nu răspunde prevederilor legislative, dar nici nu poate fi o soluție la problema esențială, aceea a calității și accesibilității spațiilor verzi publice deja existente. 

Temele dezbaterii inițiate de BREC trebuie circumscrise imperativelor menționate, pornind de la asigurarea calității vieții pentru locuitori, prin respectarea reglementărilor legale și a recomandărilor de la nivel european. În acest sens, subiectele de interes a fi tratate în dialogul dintre autorități, mediul de afaceri, asociațiile de profil și grupurile civice vor avea în vedere:

1. Ocrotirea dreptului fundamental la sănătate și recreere, recunoscut în beneficiul tuturor cetățenilor României reclamă o inventariere corectă a spațiilor verzi intravilane (imobile afectate, în mod evident, uzului si interesului public).
2. Existența și menținerea în opinia publică a confuziei cu privire la posibilitatea menținerii spațiilor verzi intravilane (terenuri afectate de uz și de interes public) în patrimoniul persoanelor fizice și al persoanelor juridice de drept privat. Această confuzie se constituie într-o gravă încălcare a dreptului constituțional de proprietate privată, manifestată printr-o expropriere de facto a imobilelor detinute de acești titulari, deși legislația a consacrat caracterul public al terenurilor având destinația de spații verzi. Mai mult, promovarea acestei confuzii conduce la o degrevare a autorităților de la obligațiile stabilite în sarcina lor. În fine, obligarea titularilor particulari de a contribui cu propriul patrimoniu la îndeplinirea unui serviciu public și instituirea de limitări/interdicții (prin includerea terenurilor deținute de aceștia în categoria spațiilor verzi) încalcă principii statuate atât de legislația națională, cât și de dreptul comunitar:
   1. Principiul securității și stabilității raporturilor juridice;
   2. Principiul protecției încrederii legitime.
3. Încălcarea legislației interne și comunitare conduce la un abuz, prin obligarea persoanelor fizice și a persoanelor juridice de drept privat să participe, cu propriul patrimoniu, la îndeplinirea unor servicii de utilitate publică. Raportat la prevederile art. 18, alin. (9) din Legea nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor, „terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.” Rezultă că spațiile verzi (terenuri afectate uzului și interesului public) pot face exclusiv obiectul unui drept de proprietate publică, nicidecum privată a unor particulari (persoane fizice sau juridice). În acest caz, constatăm că o astfel de expropriere, realizată fără plata unei juste și prealabile despăgubiri, constituie o evidentă încălcare a principiilor de drept.
4. Cu titlu de comparație, putem analiza situația serviciilor publice de sănătate: autoritățile publice pot cuantifica gradul de acces al locuitorilor la aceste servicii prin inventarierea, de pildă, a numărului de paturi disponibile în cadrul spitalelor publice, fără a include paturile din cadrul unităților de sănătate private, având în vedere faptul că aceste dotări nu sunt afectate nici uzului, nici interesului public în sens general.
5. Includerea firească a spațiilor verzi în domeniul public al unităților administrativ teritoriale va asigura permanența, întreținerea și dezvoltării acestora, la adăpostul dreptului de proprietate publică (inalienabil, imprescriptibil și insesizabil). Or, deși Regulamentul General de Urbanism aprobat prin HG nr. 525/1996 impune tuturor investitorilor amenajarea de spații verzi și plantate pe cel putin 30% din suprafața terenului afectat de realizarea lucrărilor de construire, este evident că îndeplinirea acestei obligații nu poate fi privită ca o contribuție adusă serviciului public de amenajare și întreținere a spațiilor verzi, la fel cum nu scutește administrația publică de îndeplinirea propriilor obligații.