Asupra Israelului sporesc presiunile diplomatice pentru a se întârzia pe cât posibil anexările din Cisiordania

Prin vizita ministrului german de externe din această săptămână, comunitatea internațională dorește să transmită că pandemia constituie un moment cât se poate de nepotrivit pentru a submina stabilitatea regională.

„În opinia mea, diplomația s-ar defini cel mai bine ca fiind arta de a amâna pe cât posibil niște decizii inevitabile“, a declarat cu 40 de ani în urmă Nahum Goldman, multă vreme președinte al Congresului Mondial Evreiesc. Sau, după cum afirma politicianul francez Henri Queuille, „nu există nicio problemă politică pe care absența unei decizii să n-o poată rezolva”.

Prin opinii similare, actuali reprezentanți ai comunității internaționale încearcă și ei să obțină un sprijin în vederea unei strategii menite să contracareze planurile Israelului de anexare a unor teritorii din Cisiordania.

Interviurile realizate de Ha’aretz cu diplomați din diverse organizații internaționale și din diverse țări transmit un mesaj comun. Cu toții vor să convingă guvernele Israelului și Statelor Unite că, pentru asemenea anexări, momentul actual este cel mai nepotrivit, demersul subminând stabilitatea regională și mondială, în parte amenințate acum și de pandemia de coronavirus.

Printre pionii-cheie ai eforturilor diplomatice în vederea amânării anexărilor se numără Națiunile Unite și Germania, cu sprijinul al aproape tuturor țărilor membre ale Uniunii Europene (deși fără și cel al Ungariei) și cu cel al statelor din Liga Arabă, în special din partea Iordaniei și a Egiptului. Văzută drept unul dintre principalii susținători în cadrul organizațiilor internaționale și ca un păzitor al legislației internaționale, Germania se opune cu fermitate unor pași unilaterali spre anexare.

Declarațiile premierului Benjamin Netanyahu pe tema anexării, începând cu data de 1 iulie, au uimit pur și simplu Berlinul. Pe data de 1 iulie, Germania va prelua președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene și va prezida Consiliul de Securitate al ONU. Aceste două mandate vor cere germanilor, pe de de-o parte, să respecte legislația internațională și rezoluțiile ONU și, pe de altă parte, să-și respecte angajamentele istorice asumate față de Israel.

La sfârșitul lunii mai, Germania și Autoritatea Palestiniană au dat publicității o declarație comună cu totul excepțională, în care afirmă că anexarea unor teritorii din Cisiordania (și din Ierusalimul de Est) încalcă legislația internațională și periclitează perspectivele coexistenței a două state. Cele două părți și-au reafirmat susținerea față de o soluție bazată pe frontierele dinaintea anului 1967 și sprijinul față de un acord general, care să fie negociat între Israel și palestinieni pe baza rezoluțiilor ONU.

În următoarele săptămâni, ministrul german de externe, Heiko Maas, va vizita atât Israelul, cât și Iordania. Oficial, vizita ar fi menită să faciliteze o întâlnire cu noul ministru de externe israelian, Gabi Ashkenazi, din partea partidului Kahol Lavan. Dar neoficial, vizita urmărește să avertizeze Israelul să nu-și pună în aplicare planurile de anexare, care ar viza încorporarea unor așezări evreiești din Cisiordania. Este de așteptat ca Maas să ceară Israelului să nu pună Germania în neplăcuta situație care ar fi creată de un asemenea demers.

Ministrul german de externe ar urma să sosească în Israel în cursul zilei de miercuri (10 iunie), cînd se va întâlni cu Ashkenazi și cu alți înalți oficiali israelieni. Ulterior, el va participa la o videoconferință cu lideri palestinieni. În aceeași seară, el va pleca spre Iordania pentru a discuta aceleași probleme.

În același timp, Națiunile Unite luptă să revitalizeze Cvartetul negociatorilor de pace din Orientul Mijlociu – Statele Unite, Rusia, Națiunile Unite și Uniunea Europeană – astfel încât acesta să poată media negocierile dintre israeliani și palestinieni pe tema anexărilor, cu ajutorul Iordaniei și Egiptului. În ultimii ani, în absența procesului de pace, implicarea Cvartetului a dispărut.

Scopul este identic cu cel al germanilor – să încerce să câștige timp înainte ca Israelul să înceapă să facă pași spre anexare. Oficialii ruși au spus că, teoretic, ar fi dispuși să coopereze în cadrul unei asemenea inițiative, iar o serie de convorbiri prelungite au și avut loc în ultimele săptămâni, dar fără vreun succes real.

După ce, luna trecută, noul guvern israelian a depus jurământul, mai mulți lideri europeni, printre care și președintele francez Emmanuel Macron, i-au transmis lui Netanyahu mesaje de felicitare. Unii dintre ei și-au exprimat totodată și opoziția față de anexări, invocând din nou timpul nepotrivit pentru un asemenea demers.

Liderii europeni i-au mai spus totodată lui Netanyahu că subminarea stabilității regionale în momentul actual, adică în timpul pandemiei de coronavirus, ar constitui un gest iresponsabil.

Pe fondul acestor presiuni internaționale, mai multe țări își adună forțele pentru a riposta în cazul în care Israelul anunță vreo anexare. Potrivit informațiilor parvenite ziarului Ha’aretz, oficialii UE se gândesc la niște sancțiuni care să nu necesite sprijinul unanim al tuturor celor 27 state membre, cum ar fi blocarea implicării Israelului în acordurile de cooperare și a unor fonduri alocate cercetării și învățământului superior din Israel – demersuri care ar afecta grav atât instituțiile israeliene din domeniu, cât și cercetătorii.

Sancțiuni sunt prevăzute și la nivelul relațiilor directe dintre Israel și țările membre, dar nicio țară nu se arată prea grăbită să apeleze la asemenea măsuri dacă se vor ivi niște alternative.

O serie de diplomați au declarat pentru Ha’aretz că orice anexare ar atrage imediat declarații și rezoluții din partea Națiunilor Unirte, a Uniunii Europene și a Ligii Arabe. Cu excepția Statelor Unite, asemenea  anexări nu vor fi recunoscute de prea multe țări, așa cum s-a întâmplat și atunci când Washingtonul a recunoscut suveranitatea Israelului pe Înălțimile Golan și Ierusalimul drept capitală a Israelului.

Diplomații afirmă că, pentru Israel, prejudiciul real nu va fi legat doar de sancțiunile în sine, în cazul în care ele vor fi impuse, ci și de o supraveghere sporită din partea comunității internaționale asupra așezărilor în cauză. După cum observa un înalt diplomat, în prezent, Națiunile Unite și Uniunea Europeană fac o deosebire clară între Israelul propriu-zis și așezări, ceea ce facilitează o  cooperare cu Israelul în diverse domenii, excluzând numai respectarea acordurilor și în așezările deja existente.

Dar dacă Israelul le declară ca fiind parte inseparabilă a teritoriului său, acest lucru ar pune în pericol cooperarea chiar și dacă nu ar exista declarații clare în privința sancțiunilor.

Sursa: Haaretz / Articol de Noa Landau / Traducerea: Alexandru Danga (Rador)