Atenție la dezechilibrele macroeconomice și la decizii neinspirate (Op-ed)

România este astăzi prea vulnerabilă în fața unui nou șoc economic extern care sperăm că nu se va materializa, dar pentru care trebuie să fim pregătiți fiindcă poate să apară în orice moment. Nu vreau să înșir cifre și grafice. Cei care ați devenit atenți văzând titlul, știți la ce mă refer. Deficitul bugetar este mare și dacă dăm la o parte inflația (care în primă fază lasă impresia că ne cresc încasările) și veniturile extraordinare din energie ale companiilor de stat (care nu cred că se vor mai repeta) diferența dintre cheltuieli și venituri arată cam prost.

Deficitul comercial a ajuns la un nivel record anul trecut și chiar dacă în 2023 nu va mai crește galopant. este mai mare decât era înaintea crizei financiare din 2008. Ambele deficite trebuie finanțate într-o lume în care banii sunt mai scumpi și dobânzile cresc. Datoria publică a României nu pare mare și era suportabilă la dobânzi de 2-3%, dar arată cu totul altfel când dobânzile încep să se învârtă în jurul a 10%. Pentru că avem o piață financiară pipernicită, ne împrumutăm din nou prea mult în monedă străină, ceea ce aduce și riscul suplimentar al cursului de schimb. Daniel Dăianu, președintele Consiliului Fiscal și o serie de alți economiști pe care nu ar trebui să-i ignorăm, avertizează de ceva vreme că suntem pe o traiectorie periculoasă.

Aceste dezechilibre vin într-un context favorabil pe termen lung pentru economia românească. Dispariția treptată a influenței nocive a Rusiei, relocarea producției dinspre Asia spre Europa, reconstrucția Ucrainei, PNRR, forța crescută a capitalului autohton și orizontul aderării la OECD, cu toate beneficiile care vin de aici, construiesc un tablou care ar trebui să ne facă încrezători. România a recuperat semnificativ decalajul față de economiile occidentale, chit că asta se vede doar într-o treime din țară care trage tot restul după ea. Acest decalaj poate fi recuperat în două decenii aproape complet și distribuit geografic mai echitabil cu condiția unor guvernări succesive înțelepte și cumpătate.

Responsabilitatea pentru zonele rămase atât de în urmă încât le pare că aderarea la UE a fost degeaba este a politicienilor și doar a lor. Ținem cu perfuzii o structură teritorială și un aparat administrativ complet nepotrivite pentru România de astăzi doar din rațiuni electorale și politice, și câtă vreme marile partide se încăpățânează în această direcție, aceste zone vor rămâne sărace și depopulate.

Revenind la dezechilibre, strategia nu poate să fie că închidem ochii și sperăm că nu se întâmplă nimic rău. Lumea fiind cum o știm, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla ceva și vrem totuși să fim cu temele făcute. Raportul dintre venituri și cheltuieli trebuie echilibrat. Politicienii vor fi, bineînțeles, tentați să trântească niște impozite noi fără să ofere mare lucru înapoi. Fiind mai curajoși, spun mereu că mediul privat nu plătește suficient. Mai timid, mediul privat nu prea răspunde răspicat: bine, bine, dar hai să vedem ce ați făcut cu banii noștri în ultimii 25 de ani și ce aveți de gând să faceți cu ceva în plus?

O discuție matură se impune și ea are doi piloni: mediul privat și societatea în ansamblu trebuie să finanțeze echitabil statul pe care și-l dorește, iar politicienii să fie sinceri că banul public a cam fost risipit și e cazul să nu mai fie. Dacă a doua nu se întâmplă, primii pot spune în mod justificat: mulțumim, pas. În privința deficitului comercial vorbim mult, facem puțin.

Uitați-vă la produsele alimentare unde strategia pare să fie să forțăm consumatorii și comercianții să cumpere produse românești, nu să gândim cum facem ca producătorii români să devină competitivi pe piața internă și apoi pe cea externă. Tipul acesta de strategie dă bine la televizor, aduce like și share de la publicul neștiutor, dar de rezolvat, nu rezolvă nimic. Există un spațiu unde statul poate interveni pentru a regla niște dezechilibre, dar finalmente trebuie să producem la calitatea și prețul la care consumatorii te țin în piață, nu statul.

Nu în ultimul rând, am cam luat-o cu populismul pe scări. Înțeleg presiunea electorală pe care o pune un partid care spune publicului doar ceea ce vrea să audă sau a unei părți a cetățenilor care a fost bombardată ani în șir cu toate prostiile (de către mai toate partidele) și care acum crede verzi și uscate. Unii politicieni au ajuns chiar ei să creadă enormitățile pe care colegi de-ai lor le tot îndrugă la televizor. Ar fi bine să nu pierdem însă legătura dintre platou și realitate. Au încercat comuniștii acest sport extrem și s-a ales praful. Realitatea este că o economie prost administrată, fără direcție și împiedicată de populism nu va ține pasul la nesfârșit doar pentru că se află într-o conjunctură favorabilă.

Pentru un text mai cursiv am ales să las în aceste note de final cifrele la care mă raportez și posibilele decizii neinspirare.

Cifrele:

• În previziunile de iarnă (publicate pe 13 februarie 2023), Comisia Europeană estimează pentru România în 2023 o creștere economică de 2.5%, față de 4,5% în 2022.
• Bugetul pe anul 2023 a fost construit pe o țintă de deficit bugetar cash estimată la 4,40% din PIB. În previziunile de toamnă (publicate pe 14 noiembrie 2022), Comisia Europeană estima un deficit public de 4,8% în 2024, ca urmare a veniturilor ridicate și a scăderii cheltuielilor curente ca pondere din PIB, în principal pe fondul unei creșteri a PIB-ului nominal. Tot atunci, Comisia estima că ponderea datoriei în PIB va fi de circa 47,6 % în 2024.
• Conform datelor INS, deficitul comercial al României în 2022 a fost de 34,09 miliarde de euro, cu 10,4 miliarde de euro mai mult ca în 2021. În luna ianuarie 2023, deficitul comercial al României a crescut cu 9,5% față de aceeași perioadă de anul trecut. Datele INS arată că anul trecut contribuția Exportului net de bunuri și servicii (diferența dintre exporturi și importuri) a avut o contribuție negativă la creșterea PIB-ului de -0,8 puncte. Comisia Europeană estimează că exporturile nete vor rămâne negative din cauza cererii scăzute pe piețele de export.

Posibile decizii neinspirate:

• Pe fondul alegerilor care stau să vină, politicienii vor fi tentați să ducă cheltuielile mult peste veniturile potențiale ale României. Sper să nu o facă
• Refuzul de a face reforme esențiale din PNRR care să ducă la o reducere a banilor care ne intră din acest program european
• Șicanarea unor sectoare esențiale ale economiei din porniri populiste
• Orice pași neinspirați sau prost gândiți care pot arunca România într-o guvernare anti-occidentală și cu porniri iliberale după 2024
• Să cădem pradă tentației de a lăsa statul să intervină tot mai mult și nejustificat în economie fie devenind proprietar unde nu are ce căuta, fie prin reglementări aiurite, fie prin forța prost utilizată a organismelor de control și reglementare.

Op-ed: Radu Burnete este director executiv Concordia. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției