Atenție la legile securității! De ce sunt mai grave decât OUG 13 sau chiar decât asaltul antidemocratic din 2012

Pachetul de 10 proiecte de legi privind securitatea națională, publicat integral de G4Media, arată mai rău decât orice atac la adresa democrației din România petrecut în ultimii ani, și am avut de-a face cu câteva foarte urâte.

De subliniat că aceste proiecte de legi, care măresc semnificativ puterea serviciilor secrete, reflectă modul de gândire al militarilor și ofițerilor din servicii, deci nu al politicienilor. Ei le-au conceput așa. Derapajele majore din aceste texte încă mai pot fi corectate, dacă există voință și cu puțin curaj din partea liderilor coaliției.

Înainte de toate trebuie stabilit de la ce realitate plecăm. România este deja, chiar fără proiectele lor de legi, o democrație militarizată, în care uniforma, CV-ul corespunzător cu stagiu la servicii, executanții perfecți, transpartinicii fac carieră la vârful statului mai repede decât un civil sau decât un politician obișnuit.

G4Media.ro a avertizat deja asupra acestor tendințe în două analize detaliate și cu exemple relevante:

• Cum arată un stat eșuat: Cine exercită puterea în România lucrului prost făcut (I)
• România, în marș forțat spre economia controlată, moartea liberalismului / Mari instituții de echilibru și control anihilate în democrația militarizată / Cum arată un stat eșuat (II)

Așadar, ne aflăm deja într-un punct de recul democratic masiv. Militarii nu au făcut decât să legalizeze o stare de fapt, să o codifice în legi și să-și consfințească statutul de adevărați conducători, din umbră, ai României. Șefii celor două servicii secrete au pus în lege că nu mai pot fi dați jos de acolo decât în cazul în care vor ei să plece.

În lumea văzută de militari, șefii serviciilor secrete nu dau socoteală niciodată, nimănui, nu pot fi demiși, ocupă funcțiile pe viață. Ofițerii nu pot fi cercetați decât cu voie de la președinte. Puterile lor cresc fără filtre adecvate de echilibru și control, n-are voie să le sufle nimeni în ciorbă, să le verifice fondurile operative.

Noi, toți ceilalți, suntem priviți ca o turmă de bieți civili cu obligația legală și îndatorirea morală să toarne tot dacă patria o cere.

Am mai văzut în ultimii zece ani, cel puțin, atacuri urâte la adresa democrației, dar parcă nimic nu se compară cu asta.

OUG 13, amnistia și grațierea pregătite de Guvernul condus în 2017 de Sorin Grindeanu, azi recuperat pe post de vicepremier, avea ca scop salvarea unui singur om. Mai scăpau câțiva pe lângă el, dar nu se schimba arhitectura statului.

Dragnea conducea autoritar și abuziv, cu vot legitim în spate și cu mari instituții de echilibru și control democratic pe care nu reușise să le anihileze în totalitate, așa cum și-ar fi dorit. Azi, liniștea așternută peste România este aproape deplină. Încă un pas și va fi totală și pe termen lung.

Cum este posibil, totuși, ca marile televiziuni de știri să evite complet subiectul legilor securității ca și cum n-ar exista? Cine și cum a evacuat complet mari subiecte de interes public de pe agenda unor redacții mari?

Asaltul anti-democratic din 2012, când a fost suspendat fostul președinte Băsescu printr-o acțiune blitzkrieg, prin anihilarea temporară a unor instituții-cheie într-o democrație (avocatul poporului, președintele Senatului) și prin schimbarea unor legi a vizat, la fel, înlăturarea unui om de la butoanele puterii.

Asaltul anti-democratic de acum zece ani a fost cumplit, dar statul a rezistat în cele din urmă. Democrația, așa șchioapă cum este ea în România, a învins și atunci. Puterile din stat s-au echilibrat cumva, și-au temperat excesele reciproc.

În cazul de față, vorbim despre o acțiune mult mai periculoasă, de reconfigurare a statului pe termen lung. Asistăm la o încercare a serviciilor de legalizare a preluării puterii în stat, la o tentativă de a proclama prin lege supremația epoleților în conducerea țării.

Dacă pachetul de legi privind securitatea națională trece așa, atunci se va crea cadrul legal pentru ca România să fie condusă pe termen nedefinit din umbră, de o putere întinsă excesiv peste tot, de la politică, afaceri, justiție, energie, până la sănătate, educație, cercetare și chiar patrimoniul cultural (inclus și el în potențiale amenințări la adresa siguranței naționale).

Odată trecute de Parlament, legile securității naționale vor mai putea fi schimbate din temelii abia peste alți 30 de ani, cel mai devreme. Și de această dată, societatea civilă, presa, opoziția, dar și politicienii responsabili din partidele aflate la putere au datoria să oprească transformarea României într-o mare unitate militară.

Încă se mai poate pune frână tendinței de militarizare a statului, chiar dacă sondajele arată că România este cea mai permisivă țară din Europa Centrală și de Est la autoritarism.