Attal-Bardella, meciul moștenitorilor care modelează epoca post-Macron-Le Pen/ La mai puțin de 35 de ani, ei i-au lăsat deja în urmă pe ceilalți membri ambițioși din taberele lor (Analiză Le Figaro)

Jordan Bardella a fost îngrijorat de Gabriel Attal, dar numai pentru o clipă. Președintele partidului Reunirea Națională (RN, dreapta populistă) a așteptat și el, marți, ore îndelungate pentru ca ministrul Educației Naționale să devină la 34 de ani cel mai tânăr prim-ministru al celei de-a V-a Republici Franceze. Dacă moștenitorul lui Marine Le Pen (lidera de facto a partidului din fucția de șefă a grupului parlamentar RN din Adunarea Națională) a fost îngrijorat, a fost pentru că avea un interes în această numire. Și el și-ar dori ca într-o bună zi să se instaleze la Palatul Matignon. Și tot el ar vrea să doboare un record de tinerețe. În 2027, în momentul următoarelor alegeri prezidențiale, Jordan Bardella va avea 32 de ani. Marine Le Pen a dat deja de înțeles că l-ar numi șef al guvernului dacă ar fi aleasă președintă. Ea dorește să aibă alături un om de încredere, care îi cunoaște gândirea, care este ambițios, dar loial.

Emmanuel Macron a folosit cam același raționament atunci când l-a numit pe Gabriel Attal la Matignon. La Palatul Élysée, singurul cuvânt de ordine este „regenerarea”, care ar trebui să dea un suflu nou unui mandat de cinci ani bâlbâit. Și pentru a contracara atmosfera inevitabilă de sfârșit de domnie, având în vedere că Constituția îi interzice lui Emmanuel Macron să candideze pentru realegere în 2027.

„Ceea ce îi distinge pe marii președinți este că au dat naștere unor generații politice, precum de Gaulle și Mitterrand. Numirea unui prim-ministru din „generația Macron” este o chestiune de la sine înțeleasă”, se entuziasmează unul dintre consilierii șefului statului. Contrar a ceea ce s-a spus uneori, președintele a avut întotdeauna viziunea de a preda frâiele în 2027. El a dorit întotdeauna ca aventura sa să continue. Pentru a realiza acest lucru, el pune bazele ideologice, dar este vorba și de o chestiune de distribuție. El scoate în evidență personalități. Din punct de vedere instituțional, Gabriel Attal este principala figură, dar mai sunt și alții. Chiar dacă ne luptăm să distingem un alt produs pur al macronismului la același nivel de notorietate și popularitate. În decembrie, în emisiunea „C à vous”, Emmanuel Macron a declarat că este „foarte fericit și foarte mândru că a scos la iveală talente”, dar nu l-a menționat decât pe Gabriel Attal.

Mașini media

Cert este că, în peisajul politic, cuplul Bardella-Attal pare a fi acum o replică perfectă a perechii Macron-Le Pen, afișele din turul al doilea al ultimelor două alegeri prezidențiale. Ciocnirea noii generații, a două mașini mediatice. La mai puțin de 35 de ani, ei i-au lăsat deja pe drumuri pe ceilalți candidați ambițioși din taberele lor respective. Gabriel Attal nu numai că i-a învins pe greii guvernului, Bruno Le Maire (ministrul finanțelor) și Gérald Darmanin (ministrul de interne), care nu erau tocmai încântați de ideea de a-l avea ca nou șef, dar s-a impus în ciuda opiniilor contrare ale unor vechi șefi ca Richard Ferrand (fost președinte al Adunării Naționale) și François Bayrou (fost ministru și candidat prezidențial). Jordan Bardella, pe de altă parte, a avut o ascensiune fulminantă la RN, depășindu-l pe durul Louis Aliot, fostul partener al lui Marine Le Pen și primar al orașului Perpignan, și pe manevrabilul Sébastien Chenu, vicepreședinte al Adunării, care se gândea și el la Matignon.

În rest, totul pare să îi despartă, deși ambii provin din suburbia pariziană. În timp ce Gabriel Attal s-a născut la Clamart, în Hauts-de-Seine (unul din departamentele cele mai prospere), Jordan Bardella s-a născut la Drancy, în Seine-Saint-Denis (unul din departamentele cele mai sărace. În timp ce acesta din urmă a decis să renunțe la diploma de geografie pentru a se dedica politicii și a urca în rândurile Frontului Național, primul a studiat la școala alsaciană, și la prestigioasele Sciences Po și la Assas, făcându-și loc în Partidul Socialist și apoi în cabinetul lui Marisol Touraine, sub conducerea lui François Hollande.

Ambii bărbați întruchipează până la caricatură trăsăturile atribuite taberelor lor. Imaginea elitei progresiste pariziene se lipește de pielea lui Gabriel Attal, în timp ce originile lui Jordan Bardella îl leagă de „Franța muncitoare care se trezește devreme” pe care o răsfață noul prim-ministru.

Ceea ce au în comun carierele lor este faptul că s-au dedicat în întregime politicii, rezultatul unei ambiții mistuitoare. Ceea ce îi face pe fiecare dintre ei foarte atenți la parcursul profesional al celuilalt. Gabriel Attal și Jordan Bardella s-au întâlnit pentru prima dată în timpul unui zbor de la Paris la Marsilia, în timpul căruia au avut ocazia să se vadă și unde au vorbit îndelung. Asta se întâmpla cu puțin timp înainte de campania prezidențială din 2022, care le-a oferit ocazia de a încrucișa spadele în numeroase ocazii. De cinci ori, față în față la televiziune, pentru a-și apăra campionii respectivi. Cu această ocazie, Emmanuel Macron și Marine Le Pen le-au încredințat același rol: cel de tunari șefi, însărcinați să alerge în jurul presei în timp ce ei preferau să cultive o statură prezidențială.

„Respect reciproc”

Astăzi, cei doi bărbați se cunosc și se respectă reciproc. „Cred că există un respect reciproc, o încredere generațională, de asemenea”, a declarat Jordan Bardella în emisiunea lui Cyril Hanouna în aprilie 2022, când cei doi rivali se certau, cu patruzeci și opt de ore înainte de realegerea lui Emmanuel Macron. „Nu suntem de acord cu aproape nimic pe fond, dar asta nu ne împiedică să ne respectăm reciproc ca oameni”, a reluat Gabriel Attal. Familiaritatea dezbaterilor a creat o legătură. „La sfârșit, știam cum va răspunde celălalt la atacurile noastre. Ne-a făcut să zâmbim”, a declarat Bardella pentru L’Opinion la momentul respectiv. Aflând mai târziu de numirea adversarului său la Ministerul Conturilor Publice, președintele RN a avut această intuiție: „Nu cumva Bugetul este anticamera lui Matignon?”

Numirea lui Attal este o afacere bună pentru Bardella. Vârsta nu mai este o problemă, iar cei doi se vor juca unul împotriva celuilalt.

Apropierea alegerilor europene din iunie a avut mult de-a face cu alegerea lui Emmanuel Macron. Gabriel Attal s-a impus ca prim-ministru al campaniei, cu un profil mult mai „agresiv” decât Élisabeth Borne. Arma fatală împotriva RN? Trecerea sa fulgerătoare la Ministerul Educației i-a luat prin surprindere pe strategii Lepénistes: interzicerea abaya, întoarcerea la autoritate, „ciocnirea cunoștințelor”… În doar câteva luni, Gabriel Attal a sărit în sondaje. „Este normal, a preluat ideile noastre”, a replicat Marine Le Pen. Cea care s-a clasat de două ori pe locul doi la alegerile prezidențiale crede că are mult talent, dar spune în privat că este încă „prea tânăr” și mai ales „prea tânăr în politică”.

Pentru moment, în sondaje, alegerile europene se anunță un duel. Acest lucru nu lasă decât firimituri pentru celelalte partide de opoziție, care privesc această întinerire bruscă în calitate de spectatori. Numirea lui Attal este o afacere bună pentru Bardella”, se îngrijorează o figură din PS. Vârsta nu mai este o problemă și se vor da în stambă. Orice lucru care dă impresia de bipolarizare este în avantajul lor. Acest lucru va obliga celelalte familii politice să accelereze recompunerea lor dacă vor să iasă din această capcană a duopolului”. Chiar dacă asta înseamnă să sari peste o generație sau două? Celelalte partide lucrează deja la asta, de la liberali François-Xavier Bellamy (38 de ani) și socialiști Raphaël Glucksmann (44 de ani) la naționaliști Marion Maréchal (34 de ani) și comuniști Léon Deffontaines (27 de ani).