Au mai rămas patru luni până la divorțul Marii Britanii de Uniunea Europeană. Ce se va întâmpla până atunci
Miercuri, 14 noiembrie, Cabinetul de la Londra condus de Theresa May a aprobat proiectul de Acord privind Brexit-ul, care urmează să reglementeze despărțirea Marii Britanii de Uniunea Europeană. Stufos, de aproape 600 de pagini, Acordul atinge patru puncte importante ale relației dintre guvernul de la Londra și Comunitatea Europeană: uniunea vamală și piața comună internă, viitorul cetățenilor Uniunii Europene în Marea Britanie și a cetățenilor britanici în Europa, obligațiile financiare care revin Marii Britanii și granița dintre Irlanda (stat independent, membru al UE) și Irlanda de Nord (teritoriu britanic).
Acordul Brexit instituie o perioadă de tranziție de aproape doi ani, de la 29 martie 2019, data la care Marea Britanie ar urma să părăsească Uniunea Europeană, până la finalul anului 2020. În această perioadă, care poate fi prelungită practic nelimitat, totul va rămâne neschimbat, cu o singură excepție: Marea Britanie va fi nevoită să accepte toate normele și reglementările Uniunii Europene, fără a avea însă drept de co-decizie. Cu alte cuvinte, dreptul de vot al Marii Britanii în structurile de decizie ale UE va fi suspendat începând din primăvara anului viitor.
Conform Acordului acceptat de guvernul conservator condus de Theresa May, Marea Britanie se obligă să plătească Uniunii Europene, până în 2020, nu mai puțin de 39 de miliarde de lire, așa cum s-a angajat în 2014, cu doi ani înaintea referendumului pentru Brexit. Statutul cetățenilor Uniunii Europene care locuiesc în acest moment pe teritoriul Marii Britanii – aproximativ 3 milioane – va rămâne neschimbat. La fel și în cazul celor un milion de cetățeni britanici care se află în Europa. Nici pe viitor libera circulație a cetățenilor UE în Marea Britanie nu se va modifica radical: vor putea circula liber în Regatul Unit, iar după cinci ani consecutivi de muncă vor primi dreptul de ședere permanentă.
În timpul fazei de tranziție (martie 2019 – decembrie 2020), Marea Britanie va continua să aparțină uniunii vamale europene și pieței comune interne. Acest lucru o va obliga să respecte legislația europeană – profund contestată de susținătorii Brexit – și să se conformeze regulilor comunitare. La finalul perioadei de tranziție, statutul Marii Britanii poate fi prelungit în aceleași condiții sau renegociat. La ora actuală există câteva țări care, deși nu sunt membre ale Uniunii Europene, au un statut special, printre care Elveția, Norvegia sau Canada.
Un punct sensibil al negocierii dintre Uniunea Europeană și Marea Britanie îl reprezintă granița dintre Irlanda (stat independent, membru al UE) și Irlanda de Nord (teritoriu britanic). La ora actuală, această graniță este inexistentă, dar ea ar putea fi reintrodusă dacă Marea Britanie părăsește uniunea vamală. Granița între Irlanda și Irlanda de Nord a devenit liberă în 1999, în urma Acordului din Vinerea Bună (GFA), care a pus punct conflictului dintre cele două Irlande. Reintroducerea graniței, în cazul în care acordul stabilit pentru faza de tranziție nu va fi prelungit, ar putea readuce cu sine tensiunile de curând aplanate dintre Republica Irlanda și Irlanda de Nord.
Theresa May și-a convins cu greu colegii din Cabinet să voteze proiectul de Acord pentru Brexit. Doi dintre miniștrii săi, printre care chiar ministrul pentru Brexit, Dominic Raab, și Esther McVey, ministrul Muncii, au demisionat la scurt timp după ce May s-a adresat Cabinetului. Pentru a fi pus în aplicare, Acordul Brexit trebuie să mai treacă prin două probe. Prima va fi pe 25 noiembrie, la Summitul extraordinar al UE, când celelalte 27 de state membre sunt chemate să-și dea încuviințarea. A doua probă, ultima și, afirmă comentatorii, cea mai dificilă, va fi la începutul lunii decembrie, când Camera Comunelor din Parlamentul britanic urmează să voteze Acordul.
Cu toate că Partidul Conservator al Theresei May are 320 din cei 316 parlamentari necesari pentru a forma majoritatea, nu este sigur că Acordul va trece. Analiștii spun că May se poate baza pe 240 de parlamentari. Votul celorlalți 80, dintre care cei mai mulți susțin un „Brexit dur”, fără reglementări, nu este sigur. Nici cei 11 parlamentari anti-Brexit din partidul conservator nu par mulțumiți de Proiectul de Acord. Aceștia susțin că, în urma Acordului, Uniunea Europeană oferă prea puține avantaje Marii Britanii.
May va căuta, cel mai probabil, susținerea Partidului Unionist Democratic Irlandez (IDU) și cel al Partidului Național Scoțian. Conform analiștilor politici, IDU își va oferi votul numai dacă Acordul va garanta că granița dintre Irlanda și Irlanda de Nord va rămâne nemodificată. În Acord însă, garanția cerută de partidul irlandez nu apare specificată. Pe de altă parte, partidul conservator scoțian a cerut într-o scrisoare trimisă Theresei May cu câteva zile înainte ca Acordul să fie votat de Cabinet, ca accesul pescarilor europeni în apele britanice să fie restricționat. Dacă cererea scoțienilor va fi negociată, aceștia ar putea vota la începutul lunii decembrie documentul.
În cazul în care Acordul Brexit nu va trece de Camera Comunelor, va trebui să ne așteptăm la un „Brexit dur”, anunță specialiștii. În cele patru luni care au mai rămas la dispoziției Marii Britanii pentru a-și aranja plecarea din UE, o nouă negociere nu ar mai fi posibilă. Timpul ar fi prea scurt, astfel că la 29 martie 2019, Marea Britanie ar urma să părăsească Uniunea Europeană fără niciun acord și fără nicio reglementare. În acest caz, toate părțile ar avea de suferit, fără ca repercusiunile să poată fi acum măcar aproximate. Probabil și laburiștii vor ține cont de situația specială în care se află Marea Britanie și nu vor risca să se ajungă la un „Brexit dur”.
Indiferent de evoluția Brexit-ului din perioada următoare, nici Marea Britanie și nici Uniunea Europeană nu au motive de sărbătoare. Eșecul va fi înregistrat în aceeași măsură de ambele tabere. Precedentul creat de Marea Britanie va oferi celorlalte state membre un motiv suficient pentru a presa Uniunea Europeană. Ori de câte ori unul din statele membre va fi sancționat de instituțiile europene pentru derapajele sale, acesta va putea amenința cu ieșirea din Uniune. Chiar dacă acest lucru nu se va întâmpla neapărat, forța de negociere a statelor „problemă” va crește. Nimeni de la Bruxelles nu va vrea să își mai asume costurile unui nou exit. Un nou exit poate pava calea către erodarea acută a Uniunii Europene, începută deja odată cu ieșirea Marii Britanii din acquis-ul comunitar.
Surse: Deutsche Welle, BBC, The Guardian, The Independent, The Economist, Politico.
Sursă foto: Pexels
Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:
Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media
Donează suma dorită pentru susținerea proiectului G4Media
CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867
Deschis la Raiffeisen Bank
8 comentarii