REPORTAJ Aurul din Țara Moților, îngropat în ruinele fostei exploatari de la Baia de Arieș

Fostele exploatări miniere din Munții Apuseni au ajuns niște ruine, în ciuda rezervelor mari de minereuri din subteran. Minele s-au închis treptat peste filoanele de aur de la Roșia Montană sau de la Baia de Arieș, dar și în alte părți ale munților.

O industrie altădată prosperă s-a prăbușit ușor din cauza lipsei de tehnologie, a intereselor imediate și, mai ales, sub nepăsarea autorităților locale și naționale.

La Baia de Arieș e sărăcie lucie. Tinerii au plecat în alte țări pentru a-și găsi de lucru, iar cei rămas trăiesc în mare parte din pensia câte unui membru al familiei care a fost miner.

Mulți dintre foștii ortaci sunt afectați acum de boli profesionale, cum este silicoza sau fibroza. Un tablou sumbru al dispariției unei meserii vechi de mii de ani, domină întreaga zonă.

Din fosta exploatare minieră a orașului au rămas acum doar niște clădiri mizerabile. Este vorba despre zona birourilor, a vestiarelor și despre cantină. Mirosul greu, de gunoi, își face loc prin ochiurile negre ale fațadei, care au rămas după ce cineva a furat cu migală, geamurile.

Printre sticle sparte, hârtii, bucăți de plastic și dejecții, se poate observa până și un câine mare, aflat în putrefacție. Cărămizile din pereți au căzut, iar locul a ajuns un focar de mizerie.

Situația a fost complet scăpată de sub control. Primarul Traian Pandor spune că spațiile au fost vândute acum câțiva ani unei firme, ai cărei reprezentanți nu mai sunt de găsit. Firma ar fi vrut să facă acolo un azil de bătrâni, dar acest lucru nu s-a mai întâmplat. În schimb, a fost furat tot ce era înăuntru. Primarul spune că ”în primăvară” va încerca să facă ceva, poate o igienizare.

Prospecțiuni ale unei companii conduse de fostă iubită a lui Alexandru Mazăre

În 1990 la „ArieșMin” Baia de Arieș lucrau aproximativ 1.600 de oameni. Firma a fost închisă complet în 2004, când au fost concediați ultimii 500 de angajați.

Un fost șef de tură din cadrul exploatării miniere a spus că minereurile rămase acolo sunt extrem de bogate. ”Cine a avut motive să o închidă? Acolo este foarte mult aur, eu știu ce este pentru că am avut acces la documentele secrete întocmite pe vremea lui Ceaușescu. Acum vin diferite firme și prospectează zona, de fapt iau aur de pe filoane fără să intenționeze să redeschidă. Dacă ar vrea să redeschidă minele, ar fi foarte simplu”, spune acesta.

Una dintre aceste firme care a obținut o licență de explorare îi aparține unui cetățean american, John Ernest Dahlman III, și a fost administrată de Emanuela Gavrilă, fostă iubită a lui Alexandru Mazăre (potrivit ziarului Adevărul), fratele lui Radu Mazăre.

Ordinul nr. 140/2015 al ANRM, privind aprobarea unor licenţe de concesiune pentru explorare, prevede că “se aprobă Licenţa de concesiune pentru explorare nr. 18.303/2015 privind explorarea resurselor de minereuri polimetalice şi auro-argentifere din perimetrul Geamăna – Colţii Lăzarului, judeţul Alba, încheiată între Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, în calitate de concedent, şi Societatea Comercială Blueberry Ridge Minerals – SRL, municipiul Deva, judeţul Hunedoara, în calitate de concesionar”.

Zona concesionată se află în Munţii Apuseni şi are 7,2 kmp, pe teritoriul judeţului Alba. Perimetrul Geamăna-Colţii Lăzarului se află amplasat în aşa-numitul Patrulater Aurifer, din Munţii Apuseni, o regiune foarte bogată în aur şi argint. Locul se află la câţiva kilometri în linie dreaptă de Roşia Montană şi foarte aproape de Roşia Poieni, unde există exploatarea minieră de cupru a companiei de stat Cupru Min SA.

De acest contract nu s-a ales, deocamdată, nimic.

Context

În vremea industrializării României din perioada comunistă, în jurul exploatărilor miniere tradiționale din Apuseni au apărut adevărați coloși de extracție și prelucrare a minereurilor. Rezultatul: orașe și comune monoindustriale.

În timp, situația s-a schimbat. Sectorul s-a prăbușit după mineriade și tot așa s-a prăbușit și atenția opiniei publice asupra acestui sector.

În jurul anilor 2000, industria ”strategică” a mineritului s-a transformat, relativ rapid, într-o gaură neagră. Până atunci, organizațiile sindicale ale minerilor erau mult prea puternice pentru a permite concedieri colective.

După prăbușirea sistemului de extracție și prelucrare în toată zona Munților Apuseni, oamenii au rămas fără alternative. Autoritățile locale nu au reușit să profite de fonduri europene sau să atragă în zonă alți investitori. În cel mai bun caz au realizat câteva proiecte europene cum ar fi piscine, terenuri de fotbal și puncte de informare turistică, lucruri fără legătură cu nevoile urgente ale oamenilor: locurile de muncă.

Cu toată sărăcia din zonă, afacerile în jurul închiderilor de mine au fost aur curat pentru o pătură de funcționari din ministere și pentru o serie de firme private. Este vorba despre zeci de milioane de euro, bani alocați pe hârtie după anii 2000, pentru reconversie socială și alte programe dedicate minerilor. Banii s-au consumat, dar ortacii nu au devenit nici antreprenori, nici agricultori. În schimb, pe mulți dintre ei i-au ajuns din urmă bolile profesionale, cum ar fi silicoza și fibroza.

O situație asemănătoare se înregistrează în aproape toate fostele zone miniere din Apunseni, unde au funcționat exploatări cu mii de angajați: ”Arieșmin” Baia de Arieș, ”Roșiamin” Roșia Montană, ”Zlatmin” Zlatna și chiar ”Cuprumin” Abrud.

Sursa Foto: G4Media.ro