Avansul electoral al euroscepticilor UE complică candidatura lui Von der Leyen pentru un nou mandat în fruntea Comisiei Europene

Avansul partidelor naționaliste eurosceptice în alegerile europene riscă să complice candidatura Ursulei von der Leyen pentru un al doilea mandat în fruntea Comisiei Europene, chiar dacă președinta în exercițiu a influentului executiv european rămâne favorită pentru acest post, transmite agenția Reuters.

Pentru a obține un nou mandat de cinci ani, politicianul german are nevoie de o majoritate calificată în rândul celor 27 de lideri ai UE, precum și de o majoritate în Parlamentul European, care are 720 de locuri.

La precedentele alegeri din 2019, Ursula von der Leyen a obținut postul la limită, cu doar nouă voturi în plus față de pragul necesar, în pofida statutului grupului său, Partidul Popular European (PPE), ca principală forță politică în Parlamentul de la Strasbourg. Ea s-a bucurat, de asemenea, de sprijinul socialiștilor și al liberalilor, al doilea și al treilea grup parlamentar ca mărime.

Potrivit proiecțiilor electorale finalizate duminică, PPE va rămâne cel mai mare grup din Parlamentul European, cu 189 de locuri. Dacă și liberalii și Verzii ar susține candidatura sa, Ursula von der Leyen ar avea suficiente voturi pentru a rămâne în funcție.

Cu toate acestea, grupurile naționaliste și eurosceptice, precum și partidele de extremă-dreapta, își vor extinde probabil influența în Parlament, obținând peste douăzeci de locuri suplimentare.

Aceste câștiguri ar putea fi mult mai mari dacă eurodeputații neafiliați, care sunt acum în număr de 102, decid să se alăture în mod oficial unuia dintre grupurile eurosceptice.

Un astfel de scenariu ar face ca marja de manevră a Ursulei von der Leyen să fie mult mai redusă, mai ales că o serie de eurodeputați din potențiala sa coaliție ar putea să nu o voteze, chiar dacă liderii acestor grupuri își anunță sprijinul pentru Von der Leyen.

În urmă cu cinci ani, aproximativ o sută de eurodeputați din coaliția formată din PPE, centru-stânga și liberali nu au votat în favoarea Ursulei von der Leyen.

În încercarea de a aduna sprijin, Ursula von der Leyen și-a arătat disponibilitatea de a coopera pe probleme cheie cu Partidul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR), care include euroscepticii din Fratelli d’Italia, partidul premierului italian Giorgia Meloni.

O ECUAȚIE COMPLEXĂ

Dar pentru Ursula von der Leyen, apropierea de CRE vine cu riscul de a pierde unii dintre aliații săi tradiționali – socialiștii, liberalii și verzii au indicat că nu o vor susține dacă va coopera cu dreapta.

În ceea ce-i privește pe șefii de stat și de guvern din UE, care trebuie să cadă de acord asupra identității candidatului care va fi supus votului în Parlament, situația ar putea fi mai fluidă. Deși doar treisprezece dintre cei douăzeci și șapte de lideri europeni sunt afiliați la PPE, se va ține cont de faptul că acest grup este principala forță politică de la Strasbourg.

De asemenea, multă lume consideră că Ursula von der Leyen a făcut o treabă bună în ultimii cinci ani, în special la începutul crizei sanitare COVID-19, obținând vaccinuri pentru membrii blocului comunitar, iar apoi, în fața ofensivei lansate de Rusia în Ucraina, promovând unitatea țărilor UE.

Ursula von der Leyen trebuie să obțină sprijinul a 15 lideri europeni ale căror țări reprezintă împreună cel puțin 65% din populația europeană, pentru a avea o majoritate calificată. Cele treisprezece țări în care PPE este la putere reprezintă împreună doar 26% din cetățenii europeni. Cea mai mare dintre acestea este Polonia.

Practic, acest lucru înseamnă că Ursula von der Leyen are nevoie și de sprijinul președintelui francez Emmanuel Macron și al cancelarului german Olaf Scholz, dar nu neapărat de cel al președintelui italian al Consiliului Giorgia Meloni.

Sprijinul lui Emmanuel Macron nu este garantat, mai ales că președintele francez l-a lăudat pe Mario Draghi, spunând că fostul lider italian și actualul președinte al Băncii Centrale Europene (BCE) ar trebui să „joace un rol” la Bruxelles cu o funcție de conducere.

Diplomații europeni au remarcat faptul că Mario Draghi nu are o etichetă politică și, prin urmare, nu are o bază politică solidă, în timp ce fiecare dintre marile familii politice din Europa avea în minte un nume – altul decât Draghi – pentru a conduce Comisia.

La complexitatea ecuației se adaugă și alte posturi importante din Uniunea Europeană care urmează să fie ocupate în acest an, grupurile politice cerând nu doar promisiuni politice, ci și posturi cheie pentru reprezentanții lor în schimbul sprijinului lor.