Avertismentul unui înalt diplomat american despre întârzierea legii care reglementează producția de gaze in Marea Neagră: România concurează cu tot restul lumii. Dacă nu există cadru legal, nu ştiu ce companie ar investi

Sandra Oudkirk, secretar asistent adjunct pentru diplomaţie energetică în cadrul Departamentului de Stat al SUA, a vorbit într-un interviu pentru G4Media.ro despre întârzierea de către comisia condusă de Iulian Iancu a proiectului de lege care reglementează producția de gaze naturale în Marea Neagră. Sandra Oudkirk a avertizat că în lipsa cadrului legislativ nici o companie nu va investi și a spus că în domeniul energetic România concurează cu tot restul lumii, proiectele de investiții propuse companiilor americane fiind analizate la concurență cu cele de pe tot globul.

Diplomatul american a vorbit și despre proiectele energetice ale Rusiei în Europa, avertizând că ”există riscul ca Rusia să folosească energia ca armă economică, pentru a constrânge politic ţările care depind de ea pentru electricitate şi energie termică”.

Mai mult, Sandra Oudkirk a declarat că proiectele sprijinite de Kremlin ”exportă în inima Europei practicile oligarhice atât de des întâlnite în prezent în Rusia”.

Interviul integral:

G4Media.ro: În ultimii ani, Administraţia americană a fost din ce în ce mai interesată de sectorul energetic din România, dar şi de securitatea sursei energetice, atât în România, cât şi în regiune. Care este explicaţia acestui interes într-o ţară cu resurse energetice relativ limitate, mai ales comparativ cu SUA?

Sandra Oudkirk: Statele Unite se concentrează foarte mult asupra securităţii energetice a Europei de câteva decenii. Este un aspect pe care îl urmărim foarte atent, iar interesul acordat lui s-a păstrat de-a lungul diverselor administraţii. Voi spune că politica actualei administraţii cu privire la securitatea energetică este foarte clară. Ne concentrăm foarte mult asupra diversificării infrastructurii, cu alte cuvinte a diversificării tipurilor de energie folosită în mixul energetic: combustibili fosili mai ecologici, petrol, gaze naturale, energie regenerabilă, eficienţă energetică, energie nucleară.

Ne concentrăm şi asupra sursei energiei: de producţie internă sau de import, dacă provine din aceeaşi sursă. Şi urmărim şi ruta, traseul prin care energia importată ajunge de la vânzător la cumpărător.

România este un caz foarte interesant în Europa. Ea şi-a atins obiectivele privind energia regenerabilă pentru anul 2020 înainte de termen, exportă electricitate, are perspectiva de a fi cel mai mare nouă sursă de gaze naturale din UE, probabil din acest deceniu, aşadar aceste motive transformă România într-un factor important în diversificarea energiei în Europa şi asigurarea unei mai mari securităţi energetice a regiunii.

G4Media.ro: Credeţi că România poate fi cu adevărat un hub energetic regional? Se tot repetă acest lucru de ani de zile, dar lucrurile se mişcă foarte încet.

Sandra Oudkirk: În ce priveşte Europa de Sud şi Centrală, am impresia că cele mai multe ţări şi-ar dori să fie hub-uri regionale. Cred că în cazul României, mai important este faptul că ea poate fi producător care să exporte gaze naturale. În multe cazuri, ţările vor să fie hub-uri pentru că nu au resurse proprii, aşadar în cazul lor, valoarea adăugată provine din a avea un spaţiu de tranzacţionare, fie că vorbim despre unul virtual, sau unul fizic. România are capacitatea geologică unică în regiune de a fi producător, aşadar în discuţiile SUA cu România despre securitatea energetică, privim România în principal ca sursă, nu neapărat ca hub.

G4Media.ro: Pentru a exporta gaze naturale, România trebuie întâi să înceapă să extracţia. Dar în ultima perioadă am văzut întârzieri mari în adoptarea legislaţiei necesare pentru investitorii în Marea Neagră. Parlamentul României întârzie din luna februarie legea pentru proiectele offshore. Aţi discutat cu liderii politici români despre acest lucru?

Sandra Oudkirk: Acesta este un subiect de care suntem foarte interesaţi pentru că dorim să sprijinim România atât în eforturile de a creştere a prosperităţii economice din ţară, folosindu-şi eficient, sustenabil, resursele energetice, cât şi în potenţialul viitor rol pe care l-ar putea juca în securitatea energetică a Europei. Nu există industrie în care investitorii să dorească să investească dacă nu există un cadrul legal şi de reglementări. Aceasta este o cerinţă clară, indiferent că vorbim despre produse alimentare cu valoare adăugată, telecomunicaţii sau orice altceva. În cazul producţiei de hidrocarburi, fiindcă investiţia în fabrică şi echipament este atât de mare, este chiar mai importantă existenţa unui cadru legal şi de reglementări solid, asftel încât investitorii să ştie că vor obţine profit în urma investiţiilor pe termen de 25-40 de ani a sute de milioane sau chiar miliarde de dolari în proiect.

G4Media.ro: În ciuda faptului că toată lumea ştie acest lucru, că investitorii solicită aceste legi, vedem aceste întârzieri. Aţi discutat cu autorităţile române despre ele? V-au explicat motivele?

Sandra Oudkirk: Astăzi am sosit (n.red. – miercuri, 13 iunie). Este un subiect pe care Ambasada îl discută, pe care Guvernul SUA îl discută, pe care eu l-am discutat cu reprezentanţi ai instituţiilor româneşti, atât cu cei de la Washington, cât şi cu cei de la Bucureşti care au venit în vizită la Washington. Cred că există un nivel foarte amplu de conştientizare că adoptarea legii offshore este o cerinţă de bază pentru producţia offshore de gaze naturale.

G4Media.ro: Vedem că şi investitorii sunt foarte îngrijoraţi; discută despre amânarea deciziei finale de a investi, însă este frustrant şi pentru public, pentru că dorim să vedem această lege discutată în Parlament pentru a putea avea cea mai bună lege din punct de vedere al intereselor României şi al investitorilor.

Sandra Oudkirk: Acesta este un lucru care se întâmplă în multe locuri diferite. În cele mai multe cazuri, atunci când marile companii internaţionale iau în calcul explorarea şi producţia upstream, au un proces anual – el are loc în perioade diferite în diversele companii – prin care managerii de proiect din ţări şi regiuni diferite prezintă proiecte unui consiliu care decide apoi dacă va investi sute de milioane sau miliarde de dolari în acele proiecte.

Privind spre proiectele offshore din România, este foarte important ca oamenii să înţeleagă că aici nu vorbim doar despre România, ci despre întreaga lume; manageri de proiect din ţări diferite din Africa, Asia, Orientul Mijlociu, America de Nord, concurează şi prezintă cu toţii proiecte consiliului în acelaşi timp. Este important ca totul să fie gata la timp şi cred că adoptarea la timp a legii offshore este foarte importantă tocmai din acest motiv.

Am avut această discuţie în multe alte ţări, de multe ori atunci când încearcă să atragă investitori americani. În general, iar acest lucru este valabil pentru investitorii din multe ţări dezvoltate, investitorii americani nu iau decizii despre o ţară sau o regiune anume comparând situaţia actuală cu cea din urmă cu cinci sau 10 ani. Ei analizează situaţia din toată lumea; aceste companii se numesc multinaţionale pentru că sunt prezente în toată lumea, aşadar fie că vorbim despre un producător de maşini care trebuie să decidă unde deschide o fabrică sau despre o mare companie petrolieră care trebuie să decidă unde să investească, ei analizează o varietate de locuri din întreaga lume.

România concurează cu tot restul lumii, inclusiv cu America de Nord. Şi cred că acesta este un lucru important de reţinut. De aceea, atunci când spunem că existenţa unui mediu investiţional solid, a unui cadru de reglementări care să încurajeze investiţiile nu ne raportăm doar la situaţia de acum cinci sau 10 ani, ci la capacitatea de a concura cu SUA şi Canada, cu Irak sau Algeria, iar acesta este un lucru pe care ţările cu tradiţie în sectorul de producere a hidrocarburilor, precum Arabia Saudită şi Azerbaidjan îl înţeleg pentru că se întâmplă de generaţii.

Însă în cazul ţărilor precum România, în care această industrie este nouă, este unul dintre lucrurile cel mai greu de înţeles pentru că în foarte multe alte sectoare industriale, de exemplu producţia de automobile sau de produse de îngrijire personală precum şamponul, companiile caută spaţii de producţie regionale, fiindcă produsele trebuie exportate, aşadar există competiţie locală sau regională. Dar în cazul exploatării de petrol sau gaze naturale, competiţia are loc la nivel global.

G4Media.ro: Aveţi cumva impresia că autorităţile române folosesc un dublu discurs, că dau dovadă de o oarecare ipocrizie în discuţia despre gazele din Marea Neagră? Indiferent de culoarea politică, guvernele discută despre atragerea de investitori americani sau europeni, dar când vine vorba despre legea în sine, vedem întârzieri inexplicabile timp de luni de zile.

Sandra Oudkirk: Eu sunt diplomat de carieră, am lucrat întreaga viaţă într-un sistem de echilibru al puterilor. Există situaţii în care Congresul nu acţionează pe atât de rapid pe cât îşi doreşte administraţia, sau acţionează într-o altă direcţie decât cea dorită de administraţie, aşadar sunt conştientă că cea ce doreşte Guvernul şi ce face Parlamentul în oricare ţară din lume, nu esta întotdeauna complet coordonat.

În discuţiile avute cu reprezentanţi ai guvernului, iar eu am discutat în trecut în principal cu reprezentanţi ai guvernului, nu cu parlamentari, au înţeles că este important, că trimite un semnal puternic. Pe parcursul procesului de aderare şi după aderarea la UE, de ani de zile fac eforturi de modificare a legislaţiei. Este un proces în care, în mod inevitabil, în întreaga lume se fac câţiva paşi înainte, câţiva paşi înapoi, lucrurile se întârzie. Nu aş vrea să atribui cele întâmplate unei rele intenţii.

G4Media.ro: Ce s-ar întâmpla dacă legea nu este adoptată până în toamnă, când companiile anunţă întâlnirile consiliilor de administraţie?

Sandra Oudkirk: Pentru un răspuns definitiv, ar trebui să întrebaţi companiile, dar cred că există un lucru adevărat în orice industrie: dacă nu există cadru legal, nu ştiu ce companie ar investi.

G4Media.ro: Discutând despre lanţul de export, despre coridoare şi gazoducte, un alt lucru care se mişcă foarte încet este BRUA (coridorul Bulgaria-România-Ungaria-Austria). Anul trecut Budapesta a anunţat că refuză să participe la ultima fază a proiectului, aşadar gazele vor rămâne în Ungaria, nu vor ajunge în Austria. Ce părere aveţi despre această decizie a autorităţilor maghiare.

Sandra Oudkirk: Cred că este important din punct de vedere al interconectării ca gazele să ajungă pe pieţe, să se vândă. Din prezentările publice pe care le-am văzut am înţeles că scopul este ducerea gazelor la hub-ul din Austria şi că există mai multe rute pe care s-ar putea face acest lucru. Cred că în sprijinirea interconectivităţii regionale, pentru Guvernul SUA este important ca gazele să ajungă pe piaţă, unde să fie vândute la preţul corect şi ca transportul până acolo să se facă pe o rută de infrastructură care să fie eficientă, să aibă impact minim asupra mediului şi să poată fi construită la timp. Nu avem o părere cu privire la ruta de transport în sine.

G4Media.ro: Între timp, vedem Rusia avansând rapid proiectele sale în Europa. Vedem din ce în ce mai multe ţări doritoare să participe la proiectele Rusiei, de la Germania până la Bulgaria, Austria şi Slovacia. Care este problema cu aceste proiecte ale Rusiei?

Sandra Oudkirk: Dacă vorbim despre proiectele Rusiei, şi cred că vă referiţi la Nord Stream 2 la nord şi la a doua parte a Turkish Stream la sud, vedem două principale probleme. În primul rând, aceste proiecte nu aduc în Europa gaze din alte surse. Ele sunt menite să devieze ruta care traversează în prezent Ucraina, pe alte rute. Ştim acest lucru fiindcă atât Gazprom, cât şi guvernul rus au spus că vor să evite tranzitarea Ucrainei după ce prezentul acord de transport expiră, la sfârşitul anului 2019. Credem că acest lucru este extrem de negativ pentru Ucraina, din mai multe motive geopolitice şi politice. Rupe legătura pe care Ucraina o are cu Occidentul, cauzează pierderi mari de bani Ucrainei, bani obţinuţi din tranzitarea sa. Atât SUA, cât şi UE au cheltuit sume mari de bani pentru a sprijini reforma şi dezvoltarea economică în Ucraina, aşadar acest lucru este important pentru noi. Aşadar, în ce priveşte Ucraina, este o situaţie foarte problematică pentru noi. Şi în ce priveşte securitatea energetică europeană, devierea conductelor este problematică pentru că exploatează vulnerabilităţile infrastructurii pe care circa 12 ţări UE şi non-UE din zona balcanică şi Europa centrală şi de sud le au, această dependenţă de 75% sau 100% de gazele ruseşti ca sursă unică şi le menţine pentru încă o generaţie de infrastructură. Amândouă sunt proiecte masive, menite să funcţioneze 30-40 de ani. Aşadar, în prezent considerăm că Europa a făcut progrese impresionante în ultimii 10 ani în ce priveşte diversificarea pieţelor, eliminarea clauzelor referitoare la destinaţie, cerinţa de a oferi acces terţilor la gazoducte, creşterea competitivităţii şi interconectării pieţelor, dar aceste eforturi nu sunt încheiate, iar dacă aceste proiecte se construiesc, Ucraina va fi ocolită şi totodată nu vor exista stimulente pentru construirea unei reţele de proiecte interconectate în Europa Centrală şi de sud care să transforme Europa într-o piaţă cu adevărat integrată.

G4Media.ro: Deşi aveţi aceste argumente şi deşi ţări ca România sau Polonia le sprijină, vedem ţări mari precum Austria sau Germania mergând înainte cu aceste proiecte criticate de administraţia americană. Ce puteţi face în această privinţă?

Sandra Oudkirk: Putem încerca în continuare să folosim toată puterea noastră de convingere pentru a amâna sau opri proiectele. Noi credem că există o soluţie europeană la ameninţările sau vulnerabilităţile create de aceste proiecte. Europa are capacitatea legală, tehnică şi de reglementare necesară pentru a face aceste proiecte mai puţin defavorabile. Îi încurajăm pe partenerii noştri, inclusiv guvernul Germaniei, să ia aceste măsuri.

G4Media.ro: Vă temeţi că prin aceste proiecte guvernul rus îşi proiectează şi obiectivele politice în Europa?

Sandra Oudkirk: Absolut. Considerăm că există riscul ca Rusia să folosească energia ca armă economică, pentru a constrânge politic ţările care depind de ea pentru electricitate şi energie termică. Considerăm că aceste proiecte exportă în inima Europei practicile oligarhice atât de des întâlnite în prezent în Rusia. Este un lucru care ne îngrijorează foarte mult pentru că noi considerăm că este importantă o Europă care poate fi independentă, liberă, stabilă economic şi politic. Considerăm situaţia menţionată o vulnerabilitate reală.

G4Media.ro: Revenind la ocolirea Ucrainei de către proiectul Nord Stream. Credeţi că odată soluţionate cadrul de reglementări şi cel fiscal, România poate fi furnizor de gaze pentru Ucraina?

Sandra Oudkirk: Cred că este cu siguranţă posibil. Am participat ieri la inaugurarea TANAP Trans-Anatolian Natural Gas Pipeline în Turcia, la care a participat şi preşedintele Ucrainei, care a solicitat foarte clar ca gazele transportate prin coridorul sudic să ajungă în nord, în Ucraina. Nu avea o hartă a proiectului, însă din punct de vedere logic, România se află pe acel traseu. În mod similar, dacă România va produce gaze, acest lucru ar aduce competiţie pe piaţa preţurilor. Evident, România doreşte să cumpere gaze naturale care nu au fost extrase din Rusia.

G4Media.ro: Cunoaşteţi alte companii americane în afară de Exxon şi Carlyle, prezente deja în România, interesate de sectorul energetic românesc? Aveţi discuţii cu ele? Ne putem aştepta la alte investiţii în acest sector?

Sandra Oudkirk: Aşa cum am spus, am ajuns în România abia astăzi. Din experienţă însă vă pot spune că atunci când un energetic este pregătit, apar întâi producătorii upstream. Apoi apar companiile care oferă servicii în domeniul petrolier, companiile care oferă servicii pentru gazoducte, echipamente şi consumabile auxiliare, care formează un fel de ecosistem de companii de sprijin în domeniul energetic. Sincer, acesta este unul dintre motivele pentru care Guvernul SUA pledează în favoarea marilor sale companii petroliere internaţionale: pentru că atunci când intră pe o piaţă, acestea aduc companiile furnizoare de produse şi servicii pe care le cunosc deja, fie că vorbim despre folosirea sistemului anglo-saxon de măsurare în loc de cel metric sau colaborarea de succes avută cu o anumită companie de construcţii înainte. Desigur, nu este o cerinţă ca furnizorul de produse sau servicii să fie american, dar se folosesc companii cunoscute, lucru întâlnit în orice industrie, iar în cazul producţiei de hidrocarburi se întâlneşte la companiile foarte mari; toate au acest ecosistem cu care le place să lucreze.

Voi încheia rezumând abordarea administraţiei Trump cu privire la politica energetică şi securitatea energetică. Are patru paliere. Primul este colaborarea cu aliaţii şi partenerii pentru a asigura existenţa unui mediu investiţional şi de reglementări corect, transparent şi deschis în ţările partenere, astfel încât companiile noastre să concureze beneficiind de aceleaşi condiţii. Departamentul de Stat desfăşoară multe activităţi în această privinţă. Al doilea este susţinerea companiilor şi furnizorilor americani care exportă resurse, produse şi tehnologie americane. Trebuie să existe întâi cadrul, iar apoi să poţi exporta. Departamentul de Stat şi Ambasada SUA fac multe eforturi în acest domeniu, însă principala agenţie care se ocupă de acest domeniu este Departamentul Comerţului. Al treilea este securitatea energetică. Avem un obiectiv amplu: securitate energetică internă şi dorim să sprijinim securitatea energetică a aliaţilor şi partenerilor noştri. Departamentul de Stat desfăşoară multe eforturi în această privinţă pentru că este vorba despre politici. Ultimul, priveşte colaborarea cu aliaţii şi partenerii noştri în ţări terţe pentru a găsi soluţii la sărăcia energetică. Evident, aceasta nu este o problemă în Europa, dar constituie o problemă în Orientul Mijlociu, Afganistan, în Africa. Dacă nu ai electricitate, combustibil pentru vehicule, economia nu se poate dezvolta, sistemele politice nu sunt stabile, situaţia constituie un stimulent pentru instabilitate sau, în cazurile cele mai grave pentru terorism. Aşadar urmărim situaţia îndeaproape şi cooperăm cu agenţii de dezvoltare, cu Banca Mondială, cu ONU, pentru a ajuta şi la găsirea de soluţii pentru sărăcia energetică.

Foto: Sandra Oudkirk / Departamentul de Stat