Axel Rudakubana, ucigașul din Southport, a cercetat pe internet bombe pentru mașini care se conduc singure și genocidul din Ruanda, țara părinților săi

Materialele găsite de poliție pe dispozitivele lui Rudakubana detaliau cele mai violente episoade din istorie, inclusiv genocidul din Rwanda și explozibilii folosiți de Statul Islamic.

Materiale scrise despre Germania nazistă, bombe autopropulsate și masacre violente au fost găsite pe dispozitivele lui Axel Rudakubana după ce acesta a înjunghiat mortal trei fetițe și a înjunghiat grav alte 10 persoane la Southport în nord vestul Angliei pe 29 iulie 2024, potrivit cotidianului The Times.

Tânărul de 18 ani, care s-a declarat vinovat luni pentru omor și tentativă de omor, era în posesia unor cărți și articole care, potrivit unor surse, arătau o „obsesie pentru violență extremă” și moarte.

Cu câteva minute înainte de a pleca de acasă pentru a merge la cursul de dans cu tema Taylor Swift din Merseyside unde a comis masacrul, se pare că el a căutat pe rețelele de socializare înjunghierea lui Mar Mari Emmanuel, când un episcop și alte cinci persoane au fost atacate într-o biserică din Sydney în aprilie 2024.

Apoi s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie cu o lamă de 20 cm și a lansat oribilul atac din vara anului trecut.

Materialele găsite pe dispozitivele sale, care fac aluzie la mentalitatea sa înainte de atacul din 29 iulie anul trecut, pot fi dezvăluite pentru prima dată.

Documentele includeau detalii sângeroase despre tortură, canibalism și „sete de sânge”, precum și tactici pentru războiul urban și elementele unei mașini-capcană autopropulsate.

Multe dintre texte erau cărți de istorie despre cele mai violente episoade din istoria omenirii, inclusiv curățarea clanurilor în Somalia, revolta Mau Mau din Kenya și două despre genocidul din Rwanda din 1994, de unde erau originari părinții lui Rudakubana.

De asemenea, a fost găsit un fișier PDF intitulat „Studii militare în jihadul împotriva tiranilor, manualul de instruire Al Qaeda”. Acest lucru a dus la inculparea lui Rudakubana de posesie de materiale teroriste.

Un alt articol despre utilizarea mașinilor-capcană de către Statul Islamic a explicat că acestea sunt „o armă incredibil de puternică și versatilă” care poate „provoca distrugeri inimaginabile în tot felul de medii”.

Articolul, scris de un expert în arme într-o revistă dedicată studiului radicalizării, spunea că Statul Islamic a fost pionierul utilizării de mașini-capcană sinucigașe, detonând 1.383 de mașini blindate în Siria și Irak.

Autorul a dezvăluit în continuare modul în care Statul Islamic a proiectat mașini-capcană care se conduc singure, cu o rază de acțiune de 20 de kilometri, cu manechine pentru a masca faptul că nu există șofer și o cameră pentru a înregistra atacurile pentru propagandă.

Rudakubana a cercetat, de asemenea, „detonatoare electronice” și „acid nitric puternic”, sugerând că cercetările sale l-au dus dincolo de teoria războiului și la dispozitive practice pentru a crea arme de ucidere în masă. Luni, el s-a declarat vinovat și pentru deținerea otrăvii mortale ricin. El a căutat în sute de ani de istorie unele dintre cele mai îngrozitoare acte de violență comise de rasa umană.

Printre textele incluse se numără A Concise History Of Nazi Germany, (O istorie concisă a Germaniei naziste), Rwanda’s Hutu Extremist Insurgency – An Eyewitness Perspective ((Insurgența extremistă Hutu în Ruanda. A perspectivă a unui martor) și Death and Survival During the 1994 Genocide in Rwanda. (Moarte și supraviețuire în timpul genocidului din 1994 din Ruanda).

Alte cărți au inclus The Mau Mau War: British Counterinsurgency in Colonial Kenya (Războiul Mau Mau: Contrainsurgența britanică în Kenya colonială) și Examination of Punishments Dealt to Slave Rebels in Two 18th-century British Plantation Societies (Examinarea pedepselor aplicate rebelilor sclavi în două societăți de plantație britanice din secolul al XVIII-lea).

Un text, o teză postdoctorală a unui student american, a relatat povestea indigenilor din Guyana care își „torturau, ardeau și mâncau” prizonierii, ca „parte a unui ciclu nesfârșit de răzbunare și pedeapsă, sau ca simplă sete de sânge”. Documentul relata cum amerindienii își tratau prizonierii cu „moarte prin foc lent”, înainte de a-i dezmembra și a-i mânca.

Death and Survival During the 1994 Genocide in Rwanda (Moarte și supraviețuire în timpul genocidului din 1994 din Rwanda) detaliază măcelul etnicilor Tutsi într-o regiune din țara de origine a părinților săi. Acesta a raportat mai mult de 59.000 de victime ale masacrului.

Rudakubana a aprofundat conflictul din Cecenia într-o serie de eseuri care descriau evenimentele ca fiind „fără îndoială unul dintre cele mai îndelungate, mai amare și mai sângeroase conflicte post-sovietice, implicând acte teroriste precum cele comise de extremiștii ceceni la spitalul Budennovsk, teatrul Dubrovka, școala Beslan”.

A citit, de asemenea, studii de tactică militară în mediul urban, inclusiv în Cecenia.

O altă carte, despre Somalia în 1991, a povestit cum liderii militari au folosit teroarea, inclusiv rănirea, violarea și uciderea, pentru a expulza somalezii din capitală. Cartea explică modul în care această „violență comunitară organizată” a precedat „războiul galopant al milițiilor care a urmat în urma sa”.

O altă carte, intitulată Before The Poison Had Been Far Spread (Înainte ca otrava să fie răspândită departe), a examinat pedepsele aplicate sclavilor în plantațiile britanice din secolul al XVIII-lea din Antigua și Carolina de Sud.

The Times înțelege că lista de documente urma să fie prezentată juriului în procesul de triplu omor, care trebuia să înceapă luni, însă Rudakubana și-a schimbat declarația în ultimul moment.

Gama largă de materiale a determinat o sursă să afirme că nu există nicio dovadă că el a aderat la vreo ideologie politică sau religioasă sau că „lupta pentru o cauză”.

Cu toate acestea, în luna decembrie a anului trecut, Vicki Evans, coordonatorul național principal al poliției antiteroriste din Regatul Unit, a declarat că anchetatorii au descoperit din ce în ce mai mulți suspecți care au accesat o serie de materiale violente, pe care le-a comparat cu „un amestec de orori”.

Acestea ar putea include materiale legate de împușcături în școli, violență în masă, pornografie extremă, materiale pro-incel și conținut misogin și rasist.

Înainte de omoruri, Rudakubana fusese trimis de trei ori la programul guvernamental anti-extremism Prevent, din cauza preocupărilor legate de obsesia sa pentru violență, dar s-a constatat că nu era motivat de o ideologie teroristă.

El a fost în contact cu o „serie de agenții de stat diferite” pe parcursul adolescenței sale, inclusiv poliția, instanțele, sistemul de justiție pentru tineri, serviciile sociale și serviciile de sănătate mintală, a declarat luni Yvette Cooper, minista de interne. „Cu toate acestea, între ele, aceste agenții nu au reușit să identifice riscul teribil și pericolul pentru alții pe care îl reprezenta”.