Băncile de alimente din Europa au început să primească solicitări şi din partea muncitorilor şi liber profesioniştilor

Giovanni Bruno, preşedintele băncii italiene de alimente Banco Alimentare, nu s-a mai confruntat cu o criză similară cu cea declanşată de coronavirus, în condiţiile în care nu doar că solicitările de ajutor au crescut cu 40%, dar s-a modificat şi profilul celor care solicită ajutorul băncilor de alimente, transmite Bloomberg, preluată de Agerpres.

Voluntarii văd zilnic noi feţe în rândul celor care trec pragul băncilor de alimente pentru că nu pot să îşi cumpere singuri mâncarea. Mulţi sunt muncitori şi liber profesionişti care până la pandemie puteau să pună pâine pe masă.

„Oamenii ne spun că le este ruşine, că până acum nu au fost nevoiţi să ceară alimente. Unii dintre ei vin în numele vecinilor care nu vor să solicite ajutor”, spune Giovanni Bruno.

Creşterea numărului de liber profesionişti care solicită ajutorul băncilor de alimente este un semn că plasele de securitate socială din Europa nu reuşesc să îi cuprindă pe noii oameni vulnerabili, în pofida unor vaste programe de ajutoare. În condiţiile în care economia este într-o gravă recesiune, iar revenirea se anunţă a fi una lentă, au crescut şansele ca inegalitatea veniturilor să se agraveze într-o regiune care tradiţional a avut un succes mai mare decât SUA în a rezolva această problemă.

Mulţi dintre cei mai grav loviţi de oprirea bruscă a activităţii sunt aceia care nu se califică pentru a beneficia de sprijinul care vine în mod normal odată cu un contract de muncă pe durată nedeterminată. Este vorba de proprietarii unor mici afaceri, freelanceri sau muncitori temporari care în mod normal se bazau pe locuri în industrii precum turismul, hotelurile şi restaurantele.

„Chiar şi în cele mai dezvoltate şi mai extinse sisteme de securitate socială există probleme semnificative prin care trec unii muncitori”, spune Stefano Scarpetta, director pentru muncă şi afaceri sociale la OECD.

Conrado Gimenez, care conduce ONG-ul Fundacion Madrina în Madrid, spune că el şi voluntarii hrăneau, înainte de criză, aproximativ 400 de familii pe lună la banca lor de alimente. Acum hrănesc 2.500 de familii în fiecare zi, printre care mulţi ospătari, bucătari şi alţi profesionişti. „Nicio criză se poate compara cu aceasta”, spune Gimenez.

În condiţiile în care cei mai vulnerabili suferă cel mai mult, criza sanitară care a devenit o criză economică ar putea avea şi repercusiuni sociale pe termen lung. Aceasta ar putea însemna o reacţie ostilă a alegătorilor la vot sau o creştere a turbulenţelor sociale. În urmă cu mai puţin de doi ani o creştere a taxelor pe combustibil în Franţa a declanşat un val de proteste din partea Vestelor Galbene, care ulterior s-au transformat în proteste la nivel naţional. În Italia, tinerii şomeri au ajutat la venirea la putere a Partidului Cinci Stele.

„Există un risc semnificativ ca oamenii să îşi îmbrace din nou vestele galbene pentru proteste sociale în străzi”, spune Julien Damon, sociolog la Fundaţia Jean Jaures.