Benjamin Netanyahu – cel mai longeviv prim ministru al Israelului – trece în opoziție după 12 ani în funcție

Prim ministrul Israelului, Benjamin Netanyahu, a fost în sfârșit înlocuit din funcție, după învestirea de către Knesset, parlamentul unicameral al țării, a noului cabinet de coaliție condus de Naftali Bennett.

Netanyahu a fost cel mai longeviv prim ministru din istoria de 73 de ani a statului modern Israel, la cei 12 ani în funcție începuți în 2009 adăugându-se și perioada dintre 1996 și 1999. Totodată, el este primul premier în funcție al Israelului judecat pentru acuzații de corupție.

Născut în 1949 la Tel Aviv, Netanyahu s-a mutat cu familia sa în Statele Unite unde tatăl său, Benzion, a primit un post de profesor. S-a întors în Israel în 1968 și în următorii cinci ani a îmbrăcat uniforma militară, făcând parte din unitatea de comando de elită Sayeret Matkal (ca și succesorul său, Bennett, de altfel) și participând la războiul de Yom Kippur din 1973 împotriva statelor arabe.

A studiat apoi arhitectură și management la Massachusetts Institute of Technology, iar în iulie 1976 și-a întrerupt un doctorat în studii politice pentru a se reîntoarce în Israel când fratele său Yonathan și el ofițer de comando a fost ucis în celebrul Raid de la Entebbe, când trupele israeliene au reușit să elibereze ostatici evrei răpiți de teroriști de extrema stângă în Uganda.

Netanyahu, care vorbește engleza practic ca o limbă maternă, s-a întors în 1982 în Statele Unite ca diplomat israelian la Washington, iar în 1984 a devenit reprezentatul permanent al Israelului la ONU.

Intrarea în politica internă și-a făcut-o în 1988, când a fost ales deputat al partidului Likud, al dreptei naționaliste, al cărui lider a devenit în 1993, iar în 1996 a fost prim ministru al Israelului ales prin vot direct, modalitate de scrutin abandonată în 2001.

Netanyahu a pierdut alegerile din 1999 și apoi șefia partidului, dar a revenit în prim plan ocupând posturi importante când Likud a revenit la putere sub conducerea lui Ariel Sharon în 2001.

Când Sharon a părăsit Likud și a format partidul Kadima, Netanyahu a revenit în fruntea Likud și în 2009 a redevenit prim ministru, post pe care l-a deținut fără întrerupere până atunci.

Netanyahu este considerat un maestru al supraviețuirii politice, el învingându-și adversarii atunci când părea într-o situație fără ieșire. Dar în acest joc politic la care este maestru, el a antagonizat numeroși aliați, deveniți inamici politici, printre ei se numără Bennett, Avigdor Liberman și Gideon Saar, liderii celor trei partide de dreapta din coaliția de opt partide care a preluat puterea, singurul lucru care unește noua coaliție fiind dorința de a scăpa țara de Netanyahu.

În ultimii 12 ani Netanyahu a dominat viața politică, din punct de vedere politic apăsând tot mai tare pe pedala naționalistă, cu un discurs uneori deschis incitator la ură împotriva arabilor, a celor cu vederi de stânga sau pur și simplu a acelora care au îndrăznit să-l înfrunte, cum ar fi Bennett.

În ultimele săptămâni ale mandatului său, Netanyahu a adoptat tot mai mult limbajul prietenului său Donald Trump, acuzându-și adversarii politici de fraudă în alegerile din 23 martie, în care de altfel Likud s-a clasat pe primul loc.

Până la urmă, această divizare a societății israeliene la care a contribuit din plin i-a adus, alături de procesul în care este inculpat, căderea din funcția de prim ministru.

Netanyahu nu dă semne că ar fi dispus să se retragă din prima linie a politicii și trecutul a arătat că cei care l-au subestimat au avut surpriza neplăcută de a-l vedea revenind în apoteoză în prim plan.

De data aceasta, ajuns la 71 de ani, opțiunile lui Netanyahu s-au redus drastic și chiar din propriul partid, Likud, au început să se audă voci care exprimă nemulțumirea și sugerează că a venit timpul să se retragă din politică.

În plus, lipsit de pârghiile puterii și confruntat cu un proces în care riscă ani de închisoare dacă este găsit vinovat, Netanyahu nu mai este figura dominantă a politicii israeliene, o figură care a exacerbat până la paroxism diviziunile din societate numai ca să se mențină la putere.