Benjamin, Regele Ringului. Povestea clujeanului Benjamin Adegbuyi, campionul K1 care l-a învins pe Badr Hari. De la copilăria trăită fără părinți, în grija bunicii, la un post de paznic de local și prima luptă care i-a schimbat cariera

Românul Benjamin Adegbuyi l-a învins pe mult mai celebrul Badr Hari, campion K1 și considerat drept unul dintre cei mai puternici luptători din lume.

Benny s-a născut la Cluj, în 1985, apoi a locuit în Nigeria, pentru o perioadă, apoi la Aiud, în județul Alba. Nici n-a apucat bine să deschidă ochii, că a fost luat și dus să crească în Lagos, o metropolă de 10 milioane de locuitori.

Tatăl său Patrik s-a angajat la facultate, profesor la Universitatea Politehnică, dar mama n-a rezistat decât 5 ani în Africa. A mai făcut o fetiță, apoi și-a luat copiii și dusă a fost în România. Nu s-a putut adapta nicicum. Temperatura, oamenii, aglomerația, nimic nu i-a plăcut în Africa. Nu s-a întors în Cluj, s-a dus la maică-sa, la Aiud. Cu tot cu copii.

Patrick a sunat-o pe urmă și nu s-a lăsat până când femeia nu s-a întors la el. Dar pe Benjamin și pe Patricia i-a lăsat în grija bunicii. Au rămas singuri. “Aveam 11 ani atunci, nu aveam mare lucru, stăteam cu bunica și cam atât. Eu cu soră-mea. Mama s-a întors în Nigeria. Am făcut școala la Aiud, am terminat-o cu bine, m-am înscris și la liceu. N-am avut copilărie de genul “WOW”, ne-a fost greu. Dar nu suntem noi primul caz de genul ăsta. Bine c-am trecut, așa ne-a fost viața”.

A terminat liceul la Aiud și apoi a venit în Cluj să-și găsească un rost. Mama a plecat apoi definitiv din Lagos. Însă nu la copii, ci în Italia, la muncă. Benjamin a urmat-o pentru scurt timp, după care s-a întors în Cluj.

“Nu mi-a plăcut deloc. Oribil. Nu știam ce să fac, eram tânăr. Dar la luptă nu mă gândeam eu, nici nu mi-am imaginat vreodată. Eu am făcut karate vreo 3 ani, în adolescență, am mai făcut kickboxing, dar așa, nimic serios. Eram fascinat de mănușile de box, mi se păreau spectaculoase”.

Serios sau neserios, în Cluj a început să meargă la o sală de kickboxing din joacă, așa cum mergeau alții să bată mingea pe terenurile sintetice. Și într-o zi un prieten i-a povestit că merge la o preselecție la Constanța, “la Local Kombat”.

“Hai cu mine, tragem și-o fugă la mare, facem o baie, ieșim pe undeva”, i-a spus. S-au urcat în mașină și ziua următoare Benjamin a urcat în ring. A pierdut și-a ieșit accidentat, dar promotorul Eduard Irimia l-a ochit. De show, de talent, nici nu mai contează.

“Mi-a zis că îi place de mine, că trebuie să mă antrenez și dacă voi trece la o pregătire profesionistă mă mai cheamă. Nu știu ce-o fi fost în capul lui. Eu cred că de show, eram un român negru-mulatru, dădeam bine pe sticlă, totul era imagine, așa credeam și nici nu prea l-am luat în seamă. Apoi șase luni n-am făcut nimic, mergeam la aceeași sală și dădeam în sac, făceam antrenamente lejere, nu trăgea nimeni de tine. De două sau de trei ori pe săptămână mă duceam, dar mai mult pentru mișcare. Apoi tot insistau prietenii să fac altceva sau să încerc măcar. Eu lucram ca om de ordine într-un local din Cluj. Am lăsat totul și m-am mutat la București, la Respect Gym. Iar acolo s-a schimbat totul. Am văzut ce-s antrenamentele serioase și munca. Noroc că sunt ambițios, poate alții n-ar fi făcut pasul. Să știi că e dificil când treci din Cluj în București. Noi , ardelenii, suntem altfel. Aici e totul pe repede-înainte, e altă lume. Clujul e casa mea, să știi. Și când le zic ăstora de-aici că mă duc acasă, le spun că mă duc la Cluj.”

După luni de antrenamente la foc automat , Benjamin a primit un nou “fight”. Nenorocul lui Golescu, un coleg din Local Kombat, șansa lui Adegbuyi.

“Golescu s-a accidentat și timpul era foarte scurt pentru a aduce alt luptător. Domnul Irimia a spus că intru eu în locul lui Golescu , a zis că fac un meci bun, avea încredere. Am și câștigat în nici 20 de secunde, KO. Nici eu nu mă așteptam. Adversarul, fratele lui Dzevad Poturak, avea o experienţă uriaşă”.

Asta se întâmpla în 2011. Era debutul lui Benjamin Adegbuyi la profesioniști. Următoarele 8 meciuri din Superkombat le-a câștigat tot înainte de limită. “Am prins încredere și lumea a început să se mire. Nici eu nu mă așteptam să progresez atât de rapid.”

Croșeul și directa de dreapta au devenit armele letale, de temut. În 2012 a ajuns în finala Superkombat, o piramidă formată din patru luptători, în București. A pierdut prin K.O. cu Pavel Zhuravlev. “A fost un moment dificil, dar am trecut peste. Drept urmare, mi-am luat revanșa în fața lui în 2013 și tot prin K.O.”

Au urmat alte victorii și un Super Fight în Final 16, la Tokyo, meci câștigat , de asemenea, prin K.O. “Am învins un iranian. Am luptat acolo, în Japonia,e incredibil.” Succesele i-au adus și un contract cu GLORY World Series.

Adegbuyi și-a continuat ascensiunea în ring în următorii ani. Victorii cu Jairzinho, Ismael Londt, Hesdy Gerges sau Jahffar Wilnis, pe ultimul învingându-l în 2015, când a și câștigat turneul Glory.

Totul a culminat cu 20 decembrie, când Adegbuyi a obținut succesul carierei și l-a învins pe Badr Hari (36 de ani), prin KO tehnic, în runda cu numărul 3 a main event-ului din gala Glory 76! Hari, o legendă K1 și cotat drept mare favorit de toți expereții sporturilor de contact.

Comentatorul galei exclamă cu entuziasm la microfon. „Benny e născut în România, în Transilvania și tocmai a devenit al doilea cel mai cunoscut de acolo, după Dracula.”

Benjamin flutură un steag românesc.

„Vă mulțumesc tuturor, dar nu mă opresc aici.”

În mod normal, victoria cu Badrd Hari îi oferă șansa unei lupte cu Rico Verhoeven pentru titlul mondial.

Benjamin Adegbuyi are 15 victorii în Glory și este locul 2 all time în promoție, după Rico Verhoeven (19 victorii).